Contestaţie la executare. Decizia nr. 897/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 33913/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 897/APCA
Ședința publică din data de 04.11.2014
Completul constituit din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – C. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – contestație la executare, promovat de apelant S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5678/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimată contestatoare fiind ., cu sediul în București, .. 8, ., etaj 6, apt. 59, sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul prin av. O. M. Carpov, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și intimata prin av. A. P., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la acest termen de judecată.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Intimata prin apărător arată că nu mai insistă asupra excepției invocată prin întâmpinare.
Instanța ia act că nu se mai susține excepția invocată prin întâmpinare.
Întrebate părțile arată nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a intimatei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelanta prin apărător formulează concluzi de admitere a apelului raportat la soluția instanței de fond. Practic, la momentul începerii executării silite, respectiv 23.11.2013 și formării actelor de executare somație și titlu executoriu raportului de evaluare în baza căruia au fost analizate și s-au stabilit obligați fiscale nu era complet. Raportul de evaluare a fost ulterior completat, acte în baza cărora s-a constatat că raportul ar fi fost legal întocmit.
Contestatoarea a susținut în fața instanței de fond că singurele acte care lipseau erau câteva schițe cadastrale și fișa postului de proprietate care erau depuse încă din anul 2005.
Din corespondența purtată între părți, contestatoarea aduce la cunoștință organului fiscal că va reface schițele cadastrale iar, prin adresa DD 1105/5.11.2013 care a fost depusă în dosarul de fond potrivit căreia, contestatoarea susține că au fost solicitate planuri actuale care vor fi puse la dispoziția organului fiscal.
Ulterior planurile actuale au fost aduse la cunoștința organului fiscal, acestea au fost aceleași, motiv pentru care raportul de evaluare inițial nu a fost admis de către comisia instituită la nivelul instituției și raportat la acest raport au fost calculate alte impozite.
Pe parcursul executării silite și pe parcursul judecății contestației la executare contestatoarea a venit cu actele în completare, s-a reanalizat situația și prin emiterea unei decizii de impunerea s-a constat că contestatoarea se afla pe suprasolvire.
La momentul începerii executării silite actele erau legale și valabile, ulterior pe parcursul executării silite acestea au fost refăcute și s-au revenit asupra lor.Cu privire la decizia de impunere consideră că raportat la capătul de cerere principal actele au rămas în vigoare, cu privire la capătul accesoriu se impune a fi respins, culpa procesuală fiind a ambelor părți.
Reprezentantul intimatei formulează concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței atacată ca fiind temeinică și legală sens în care, la momentul depunerii raportului de evaluare legea nu dădea voie să fie anulat, pârâta a anulat raportul ca fiind inexistent și a emis decizii de impunere. Solicită cheltuieli de judecată.
Din punct de vedere legal contestatoarea și-a îndeplinit obligația, a depus raportul de evaluare care în opinia organului fiscal nu corespunde standardelor sau cerințelor SPIT.
Contestatoarea a revenit cu un raport de evaluare ulterior pentru a se preîntâmpina ca în anul 2014 să nu se lovească de aceeași problemă întrucât nu era sigură că în anul 2014 apelanta va ține cont de înscrisurile depuse la dosar fiind astfel sub amenințare emiterii unei alte decizii raportându-se la criteriile avut în vedere în anul 2013.
Instanța pe fond a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes întrucât pârâta în decursul derulării procedurii de soluționare a contestației la executarea a revenit și a acceptat raportul de evaluare și a emis o decizie în conformitate cu legea deci, interesul era la introducerii acțiuni exista, era cert și era evident.
Depune la dosar practică judiciară.
Instanța, față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față reține :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.12.2013 sub nr._ contestatoarea . a formulat contestație la executare silită în contradictoriu cu intimatul S. P. de Impozite și Taxe C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună: anularea formelor de executare începute în dosarul de executare nr. H_, respectiv a somației de plată nr.B48309/2013, comunicată la data de 02.12.2013, anularea actelor subsecvente acestei somații, suspendarea executării silite ce face obiectul acestui dosar și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, în temeiul prevederilor art. 253 C. fisc., în anul 2012 a întocmit un raport de reevaluare imobiliară asupra imobilului pe care îl deține în Municipiul C., .. 2-4, în vederea stabilirii valorii juste a construcțiilor pentru raportarea financiară privind stabilirea cotei de impozitare asupra clădirii. Reevaluarea a fost efectuată de o societate de evaluare, acreditată, potrivit dispozițiilor Ordinul M.F. nr.3055/2009. În vederea impozitării, a transmis în termenul legal acest raport către intimată, așteptând ca aceasta să emită decizia de impunere pentru anul 2013.
Prin adresa nr.S25824/25.03.2013, S.P.I.T. C. a stabilit pentru societatea contestatoare o cotă de 20% asupra valorii de inventar existentă în evidențele intimatei anterior depunerii raportului de evaluare, apreciind că valoarea stabilită de contestatoare prin raportul de evaluare este sub valoarea de piață, astfel încât nu a avizat favorabil acest raport.
Apreciază contestatorul, în esență, că această măsură dispusă de către intimată este nelegală și neîntemeiată, întrucât aceasta nu le-a comunicat niciun înscris din care să rezulte criteriile și motivele care au stat la baza stabilirii acestei cote de impozitare sau criteriile din care să rezulte că evaluarea întocmită de aceasta este sub nivelul pieței. Cu toate că a purtat o corespondență pe această temă cu intimata, aceasta a emis somația de executare care face obiectul contestației.
În ceea ce privește contestația la titlu, arată că toate actele premergătoare și care au legătură cu nașterea și existența titlului executoriu au fost realizate cu încălcarea art. 1, art. 12, art. 28 și art. 42 C. proc. fisc. De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art. 43 C. proc. fisc. și ale art. 110 C. proc. fisc., întrucât somația de plată nu conține criteriile exprese prevăzute de lit. d, e, f, h și j în sensul că nu există și nu le-a fost transmis un titlu de creanță.
Contestația a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 1350 lei potrivit dispozițiilor art. 10 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, inclusiv pentru capetele de cerere privind suspendarea executării și întoarcerea executării.
În dovedirea celor susținute în cuprinsul cererii, contestatoarea a depus înscrisuri: somația B48309/2013, titlul executoriu B48306 și dovada de comunicare.
Intimatul a formulat în termen legal întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca lipsită de obiect și ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat, în esență, că, având în vedere respingerea raportului de evaluare depus de către contestatoare, baza de impozitare este cea stabilită de contribuabil potrivit declarației fiscale din 22.03.2010. Așadar, apărarea potrivit căreia titlul executoriu nu este fundamentat pe un titlu de creanță nu poate fi primită, titlul de creanță fiind în speță propria declarație fiscală a contribuabilului, conform revederilor art. 85 alin. 1 lit. a C.proc.fisc.
De asemenea, intimatul a arătat în cuprinsul întâmpinării că acesta a verificat situația fiscală reală a contribuabilului, analizând în acest sens înscrisurile depuse de acesta, verificare ce a avut la bază dispozițiile art. 67 C. proc. fisc. Mai arată că, deși a solicitat contribuabilului refacerea raportului de evaluare și alte documente justificative, actele puse la dispoziție de către contribuabil pe de o parte au fost incomplete, iar pe de altă parte nu au fost refăcute, motiv pentru care respectivul raport a fost respins la înregistrare. În aceste condiții, cota de impozitare aplicabilă este cea a unui imobil nereevaluat în ultimii 3 ani anteriori, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 253 alin. 6 C. fisc.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, arată că aceasta este lipsită de obiect, având în vedere decizia de ridicare a măsurilor de executare.
În drept, intimata a invocat prevederile art.205 C.proc.civ. și art.7 și art.67, 85 alin.1 lit.a, art.141 C.proc.fisc., art.253 alin.6 C.fisc.
La cerere a fost anexată decizia de ridicare a măsurilor de executare nr.H85485/07.01.2014 și dosarul de executare nr.H_ integral.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a procedat și la achitarea impozitului corespunzător, calculat față de valoarea imobilului rezultată din raportul de evaluare. Totodată, contestatoarea a reiterat motivele de nelegalitate a procedurii prin care raportul de evaluare a fost respins de către intimată.
În probațiune a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 27.03.2014 intimatul a depus decizia de impunere pentru anul 2014 emisă la data de 10.04.2014, prin care s-a reținut o suprasolvire de 73.636 lei, rezultată din impozitul încasat în plus pentru anul 2013 în baza actelor de executare contestate.
La solicitarea instanței s-au depus note de ședință prin care s-a arătat că în anul 2014 contestatoare a depus un nou raport de evaluare imobiliară, motiv pentru care s-a procedat la recalcularea impozitului pe clădiri aferent anilor 2013-2014, fiind reținută ca valoare de inventar a bunului pentru anul 2013 valoarea de 326.641 lei, respectiv cea din raportul inițial respins.
Intimatul a recalificat excepția invocată ca fiind excepția lipsei de interes a cererii formulate, excepție care va fi analizată cu prioritate în acord cu prevederile art.248 C.proc.civ.
Prin Sentința civilă 5678/22.05.2014, Judecătoria C. a dispus respingerea contestației la executare ca fiind lipsită de interes.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță următoarele aspecte:
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care în caz de admitere face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile art.248 C.proc.civ., instanța are obligația să se pronunțe cu prioritate asupra acesteia.
Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. În cvasitotalitatea doctrinei, condițiile pe care interesul trebuie să le îndeplinească sunt acelea de a fi legitim (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), născut și actual (să existe la momentul la care a fost formulată cererea), direct și personal (să aparțină celui care a formulat cererea). De asemenea se impune ca interesul să subziste pe toată durata derulării procesului civil, până la momentul pronunțării instanței de judecată.
În cauza dedusă judecății, pe parcursul judecării cauzei, actele de executare contestate au fost lipsite de efecte juridice prin emiterea unei noi decizii de impunere la data de 10.04.2014, prin care s-a constată că s-a încasat în plus impozit pe clădiri, ce urmează a fi restituit. Prezenta decizie de impunere constituie titlu executoriu și reprezintă în realitate a repunere în situația anterioară executării silite, realizată pe cale administrativă, care lipsește de efecte juridice atât titlul executoriu contestat, aferent anului 2013, cât și actele de executare subsecvente.
Având în vedere că excepția lipsei de interes trebuie analizată cu prioritate în raport de lipsa de obiect, instanța urmează a admite excepția invocată de intimat și a respinge cererea ca fiind lipsită de interes, apreciind că nu mai subzistă în prezent scopul demersului judiciar inițiat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța urmează a analiza culpa părților pentru inițierea prezentei acțiuni, aceasta fiind și partea care va suporta cheltuielile de judecată impuse de soluționarea cererii.
În acest sens, instanța reține că în luna decembrie a anului 2012, contestatoarea a întocmit un raport de reevaluare imobiliară asupra imobilului pe care îl deține în Municipiul C., .. 2-4, în vederea stabilirii valorii juste a construcțiilor pentru raportarea financiară privind stabilirea cotei de impozitare asupra clădirii.
Prin adresa S25824/25.03.2013, S.P.I.T. C. a adus la cunoștință contestatoarei că, în cadrul instituției sale, o Comisie de constatare și control a analizat și verificat conținutul raportului de evaluare depus de contestatoare și a constatat că valoarea imobilului se situează sub nivelul pieței. Prin urmare, impozitul pe clădiri pentru anul 2013 a fost stabilit prin aplicarea cotei de 20% asupra valorii de inventar existente în evidențele sale fiscale, cotă de impozitare ce a fost stabilită de consiliul local pentru clădirile care nu au fost reevaluare în ultimii 3 ani.
În temeiul art.141 C.proc.fisc., a fost emis titlul executoriu nr.B48306/27.11.2013, în baza căruia s-a procedat la executarea silită prin poprire pentru suma de_ lei.
Ulterior executării silite s-a emis decizia de impunere din data de 10.04.2014 prin care s-a constatat o suprasolvire cu privire la sumele executate, intimatul revenind astfel asupra poziției din anul 2013 prin recalcularea retroactivă a impozitului aferent anului 2013 în raport de valoarea de 326.641 lei, exact suma indicată de contestatoare prin raportul de evaluare efectuat în decembrie 2012, de către expert evaluator autorizat – T. G. A..
Prin urmare, instanța apreciază că organul de executare a recunoscut în mod implicit că executarea silită a fost nelegală și a lipsit astfel de efecte aceste acte. Împotriva actelor de executare contestatorul a formulat în termen legal contestație la executare, înregistrată pe rolul instanței, fără a putea anticipa actele administrative ce urmau a fi emise ulterior de organul fiscal. Pe cale de consecință, intimatul este singura persoană culpabilă pentru inițierea prezentului demers judiciar, care a fost cauzat de acte de executare nelegale.
Astfel, fiind îndeplinite prevederile art.453 alin.1 C.proc.civ., intimatul va fi obligat la plata sumei de 1200 lei către contestatoare, reprezentând onorariu avocat. În ceea ce privește recuperarea cheltuielilor constând în taxa judiciară de timbru, contestatorul are dreptul de a cere restituirea acesteia în condițiile art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 11.08.2014.
În motivarea apelului apreciază intimatul asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței apelate motivat de următoarele aspecte:
Contestatoarea deține un imobil în C., .. 2 pentru care datorează impozit pe clădiri potrivit art. 249 al.1 și 2 c. fiscal, pentru acest imobil fiind transmis Raportul de reevaluare din data de 31.12.2013, care în urma analizei a fost respins de la înregistrare, în anul 2013 respectiv 2014, urmare a corespondenței purtate cu și a documentelor depuse, a fost refăcut calculul obligațiilor fiscale pentru anul 2013.
Apreciază în sensul că la momentul de referință cota de impozitare aplicabilă în mod corect a fost determinată cu respectarea dispozițiilor art. 253 al.6 lit. a C. Fiscal, iar reanalizarea situației fiscale a fost efectuată în cadrul procedurii administrative, ocazie cu care a fost emisă Decizia de impunere S30008/10.04.2014 în cuprinsul căreia a fost stabilită valoarea de inventar potrivit raportului de reevaluare și stabilită o cotă de impozitare de 1,5%.
Relativ la condiția existenței interesului, apreciază că acesta nu mai subzistă, însă în mod netemeinic în analizarea culpei procesuale prima instanță a apreciat că executarea a fost demarată în mod nelegal, în condițiile în care la demararea executării situația fiscală a contribuabilului nu era una dovedită și justificată cu documente. Culpa procesuală, se arată aparține contestatoarei care a depus un raport de evaluare neînsoțit de documente justificative, obligație pe care a îndeplinit-o în mod integral în anul 2014, aspect care rezultă și din analiza înscrisurilor care relevă data emiterii actelor de executare și a îndeplinirii obligațiilor în sensul menționat anterior.
În subsidiar solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 466, art. 470 c.proc.civ.
Intimata a depus întâmpinare (filele 11-14) prin care solicită respingerea apelului ca în principal ca tardiv formulat și în subsidiar ca neîntemeiat motivat de următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe a fost una legală și temeinică având în vedere motivele expuse atât prin contestația la executare cât și prin celelalte apărări făcute cu ocazia judecării fondului.
Contestația la executare a vizat actele de executare nelegale efectuate în cadrul dosarului de executare silită, iar creanța urmărită reprezenta impozitul aferent semestrului II al anului 2013 datorată pentru imobilul în discuție față de care fusese efectuată procedura reevaluării potrivit art. 253 c.fiscal și față de care a fost respins raportul de reevaluare.
Prin emiterea deciziei de impunere emisă la data de 10.04.2014, se arată, a fost constatată starea de suprasolvire, dispunându-se restituirea sumelor de bani realizate prin executare silită, intimatul recunoscând astfel culpa în efectuarea executării silite. Susținerile intimatei în sensul că nu au fost depuse schițele cadastrale precizează este neîntemeiată în condițiile în care aceste înscrisuri au fost depuse încă din anul 2005 și nu ar fi constituit temei pentru respingerea raportului de reevaluare.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. Art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
În temeiul titlului executoriu B48306/27.11.2013, a fost pornită executarea silită împotriva contestatoarei pentru realizarea creanței în cuantum de 32.225 lei și accesorii aferente 1409 lei, formându-se în acest sens dosarul de executare silită H_, în cadrul căruia în temeiul disp. art. 145 al.1 și art. 149 c.proc. fiscală a fost emisă somația de executare și adresa de înființare a popririi.
La data de 07.01.2014, prin Decizia nr. H85485 apelantul a dispus ridicarea măsurilor de executare urmare a stingerii debitelor urmărite în cadrul dosarului de executare și de asemenea, a fost emisă la data de 10.04.2014 o nouă decizie de impunere în care contestatoarea figurează cu suprasolvire în cuantum 73.636 lei, aspect față de care în mod corect a fost apreciat în sensul că cererea promovată apare ca lipsită de interes.
În referire la criticile formulate Tribunalul observă că acestea privesc aprecierea eronată a primei instanțe asupra cererii având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea în discuție privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător, prin prisma ansamblului probator existent la dosar și a dispozițiilor art. 453 c.proc civ, potrivit cu care „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, Tribunalul o apreciază ca întemeiată.
Principiul care rezultă din aceste dispoziții, la baza cărora stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, precum și unicitatea procesului civil, impun ca aceste cheltuieli să cuprindă toate cheltuielile efectuate cu procesul, în toate fazele sale, cu condiția ca partea ce le solicită să fi obținut câștig de cauză.
Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții se observă că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Așadar natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
În analiza acestui aspect prima instanță în mod corect a reținut că ulterior executării silite s-a emis decizia de impunere din data de 10.04.2014 prin care s-a constatat o suprasolvire cu privire la sumele realizate în urma executării silite, intimatul revenind astfel asupra poziției din anul 2013 prin recalcularea retroactivă a impozitului aferent anului 2013 în raport de valoarea reținută în raportul de evaluare efectuat în decembrie 2012, de către expert evaluator autorizat, lipsind de efecte actele de executare îndeplinite în cauză.
Susținerile apelantei relativ la motivele care au condus la imposibilitatea înregistrării raportului de reevaluare nu au fost reținute, prin raportare la disp. art. 55 din OG 92/2003 dar și față de mențiunile cuprinse în adresa_/25.02.2013, prin care se arată că raportul de reevaluare nu a fost avizat favorabil întrucât valoarea imobilului se situează sub nivelul pieței (fila 35, dosar de fond). După cum rezultă din adresa atașată la fila 37 din dosarul de fond, completarea documentației aferentă raportului de reevaluare a fost solicitată la data de 08.10.2013 prin adresa_, ulterior stabilirii cuantumului impozitului pe clădiri și demarării executării silite în cadrul dosarului de executare silită H_ . De asemenea, potrivit înscrisurilor atașate la dosar prin adresa 1127/27.11.2013 au fost înaintate intimatului înscrisurile solicitate (fila 58,59)
Împotriva actelor de executare contestatorul a formulat în termen legal contestație la executare, fără a avea posibilitatea de a anticipa actele administrativ fiscale ce urmau a fi emise ulterior de organul fiscal.
Presupunând finalizarea unui proces, cheltuielile de judecată apar pe de o parte ca fiind prejudiciul material suferit de partea care a câștigat procesul, iar pe de altă parte, ca fiind despăgubirile acordate, sumele încuviințate de instanță a fi returnate părții care a câștigat procesul. Față de cele reținute, natura juridică a cheltuielilor de judecată apare ca fiind una bivalentă, cheltuielile de judecată reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală și totodată despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le plătească celeilalte părți.
Cu ocazia soluționării cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța este chemată să aprecieze asupra caracterului justificat al acestora, funcție de criteriile stabilite de disp. art. 451 c.proc.civ .
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență (Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza R. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza P. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 591 din 28 august 2007 etc.), se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Se reține în speță că asupra caracterului necesar al efectuării cheltuielilor aferente cererii, a apreciat contestatoarea, iar aceste cheltuieli au fost în mod real efectuate și în cuantum rezonabil după cum atestă documentele justificative atașate la dosar.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelant prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra temeiniciei cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, prin prisma poziției juridice a părților în proces determinată de raportul dintre obiectul acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.
Față de aceste considerente în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., Tribunalul va a dispune respingerea ca nefondat a apelului dedus judecății urmând a reține în temeiul disp. art. 453 c.proc.civ, în sarcina intimatului apelant obligația de plată a cheltuielilor de judecată aferente fazei de apel constând în onorariu apărător, apreciind asupra cuantumului acestuia, în raport de volumul și complexitatea activității desfășurate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelant S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5678/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimată contestatoare fiind ., cu sediul în București, .. 8, ., etaj 6, apt. 59, sector 4, ca nefondat.
Obligă apelantul la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2014.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.G.J.
Tehnodact.jud.decizie.C.N./4 ex./05.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 460/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1742/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
