Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1323/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1323/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 2619/2/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1323/2014
Ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. B. S.
GREFIER: E. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul A. B. I. PRIN SINDICATUL N. AL POLITISTILOR SI VAMESILOR PRO LEX în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, B. V. COMISAR SEF DE P., M. A. INTERNE și B. C. V. - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, dată la care, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cererii de fata, instanta constata urmatoarele:
1. Prin cererea inregistrata sub nr._, pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal – prin declinare de competenta de la Curtea de Apel Bucuresti, reclamantul A. B. I. PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, a chemat in judecata pe paratii INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., în calitate de emitent, B. V. - inspector șef al IPJ C., comisar șef de poliție, în calitate de semnatar a actului administrativ și persoană împuternicită să gestioneze resursele umane de la nivelul IPJ C. și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, în calitate de angajator, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună suspendarea dispoziției șefului inspectoratului nr._/CT din 23.01.2012 până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei, anularea Dispoziției șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012, repunerea în situația anterioară, atât în ceea ce privește funcția, cât și încadrarea, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale și cele asimilate drepturilor salariale, aferente funcției de ofițer principal I, începând cu data de 23.12 2012, obligarea pârâtei IPJ C. la plata sumei de 5.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecata.
Motivandu-si in fapt cererea, reclamantul a aratat, in esenta, ca numitul A. B. I. este încadrat în funcția de ofițer la Inspectoratul de Poliție al Județului C.. Din data de 01.05.2010 a fost încadrat, potrivit Dispoziției șefului inspectoratului nr. S/239/CT/28.04.2010 în funcția de ofițer principal I și coeficient de ierarhizare 4. De la acea dată, i-a fost modificată fișa postului și a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de ofițer principal I. Prin Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 se revocă parțial Dispoziția șefului inspectoratului nr. S/239/CT/28.04.2010, în sensul că A. B. I. este retrogradat în funcție, de la ofițer principal I la ofițer I, cu diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale. A mai aratat ca dispoziția șefului inspectoratului nr. S/239/CT din 28.04.2010 a intrat în circuitul civil și și-a produs efecte juridice, drept pentru care, în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, aceasta nu mai putea fi revocată de emitent, ci doar anulată de către instanță: „(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.” In aceste condiții, doar instanța de judecata are competenta exclusiva de a decide atat asupra valabilității actului, cat si asupra efectelor juridice produse de acesta si a valabilității actelor juridice subsecvente. Prin Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 a fost retrogradat din funcție și i s-a diminuat coeficientul de salarizare, deși nu a fost sancționat disciplinar și nici nu s-a reorganizat instituția sau postul ocupat. Potrivit art. 58 alin. 1 lit. c indice 1 din Legea 360/2002, trecerea pe o funcție inferioara reprezintă o sancțiune aplicata pentru o abatere disciplinara, in urma parcurgerii procedurilor de cercetare disciplinara. In cazul de fata membrul de sindicat A. B. I. nu a săvârșit nicio abatere, activitatea sa fiind desfășurata in mod exemplar, astfel ca o asemenea măsura nu putea fi dispusa din punct de vedere legal. Prin Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 se prevede cercetarea administrativă pentru stabilirea sumelor nedatorate, în condițiile în care drepturile salariale le-a primit în temeiul unui act administrativ care și-a produs efecte prin . și care nu a fost anulat de către instanță ca fiind nelegal, acesta îndeplinind, și în prezent, atribuțiile din fișa postului corespunzătoare funcției de ofițer principal I. Mai mult decât atat, in conformitate cu OG 121/2008, art. 24 alin 2 „in Cazul constatării pagubei după un an de la data primirii sumelor [...] nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la această dată, răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba”. Ca atare, daca in mod absurd s-ar considera ca avansarea membrului A. B. I. s-a făcut in mod eronat, greșeala este in mod evident a emitentului actului administrativ de avansare. D. urmare sumele pe care A. B. I., de buna credința, le-a primit in temeiul acelei dispoziții, urmează a fi returnate de cel care a făcut eroarea, adică de Șeful inspectoratului. In conformitate cu art. 1 alin 6, numai instanța de judecata se poate pronunța asupra anularii unui act administrativ nelegal ca a intrat in circuitul civil, autoritatea emitenta neputand sa il revoce. In același articol se specifica „in cazul admiterii acțiunii, instanța se va pronunța (...) si asupra actelor juridice încheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea”. Așadar, numai instanța de judecata putea sa dispună cu privire la returnarea diferentelor salariale si numai in condițiile in care anula Dispoziția șefului inspectoratului nr. S/239/CT din 28.04.2010. Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 nu este motivată în fapt și insuficient motivată în drept. Din dispoziție nu rezultă motivele de nelegalitate care să justifice retrogradarea din funcție și diminuarea drepturilor salariale. Desi in cuprinsul acesteia sunt insiruite o . de acte normative, nu se arata in concret ce articole se aplica situație de fata, motiv pentru care apreciaza reclamantul ca Dispoziția atacata nu indeplineste condițiile unei reale motivări in drept. Totodată, sub aspect faptic, nu sunt descrise imprejurarile care au determinat conducătorul instituției sa-si revoce propriul act administrativ, dupa trecerea unei perioade de aproape 2 ani. Prin aceasta a fost încălcat si dreptul la apărare al numitului A. B. I., care, nici pana la acest moment, nu cunoaște temeiurile emiterii unei astfel de Dispoziții. In perioada 01.05.2010 și 23.01.2012 a ocupat funcția de ofițer principal I prin dispoziție a inspectorului șef, în conformitate cu funcțiile prevăzute în statul de organizare. Modificarea statului de organizare se face în urma reorganizării și produce efecte doar pentru viitor. Pârâta susține faptul că statul de funcții s-a modificat la data de 06.07.2011, fara a preciza dacă a fost afectată și funcția pe care este încadrat A. B. I.. Pe de altă parte, A. B. I. nu a primit nicio dispoziție de încadrare în altă funcție ca urmare a reorganizării instituției și modificării statului de funcții la data de 06.07.2011, cum se susține în adresa IPJ C. nr._/29.02.2012. Pe de altă parte, dacă statul de funcții s-a modificat în data de 06.07.2011, nu se înțelege de ce a fost reîncadrat A. B. I., retroactiv, de la data de 01.05.2010. Modificarea statului de organizare se face în urma reorganizării și produce efecte doar pentru viitor. Ca atare, apreciaza ca dispoziția șefului inspectoratului_/23.01.2012 prin care se dispune pentru trecut, atât cu privire la funcție, cat si cu privire la drepturile primite in perioada de valabilitate a Dispoziției șefului inspectoratului nr. S/239/CT din 28.04.2010, este nelegala, incalcandu-se principiul potrivit căruia actele administrative dispun numai pentru viitor. In acest sens, înalta Curte de Casație si Justiție a statuat ca decizia prin care funcționarului public, ce fusese încadrat cu nerespectarea dispozițiilor legale, ii este stabilit retroactiv un alt salariu, este nelegală, fiind emisă cu nesocotirea principiului conform căruia actele administrative produc efecte numai pentru viitor. Este nelegală și decizia de imputare a sumelor încasate ca urmare a greșitei încadrări, în condițiile în care pentru declanșarea răspunderii civile împotriva unui funcționar public pe temeiul art. 72 din Legea nr.188/1999, este necesară dovedirea culpei acestuia (ICCJ - Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1658 din 20 martie 2007). Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 dispune, în mod nelegal, pentru trecut, deși orice act normativ (administrativ) produce efecte doar pentru viitor (cu excepția legii penale mai favorabile). Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 nu a fost emisă în numele și pe seama ministerului (angajatorului), în condițiile în care doar M. Administrației și Internelor are competența de gestionare a resurselor umane, potrivit art. 3, alin. 1, Ut. c) pct. 10 din OUG nr. 30/2007, iar șeful inspectoratului are calitatea de persoană delegata (mandatar), stabilită prin OMAI nr. 600/2005.In temeiul acestui ordin, delegarea de competență a fost dată persoanei fizice ce deține funcția de inspector șef și nu persoanei juridice, IPJ C..
In drept, a invocat dispozițiile din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 360/2002, OG nr. 121/1998, OMAI nr. 600/2005.
Legal citat pârâtul I. DE P. AL JUDEȚULUI C., prin reprezentantul sau, comisar de poliție B. V., în temeiul art. 115 si urm. din Codul de proc. civ., a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii ca nefondata.
Cu privire la capatul de cerere privind anularea Dispoziției Șefului IPJ nr. 730.050/CT/23.01.2012, pârâtult a aratat ca dispoziția contestată a fost emisă de acest Inspectorat în următoarele împrejurări: în perioada 01.05._12, reclamantul a ocupat funcția de ofițer principal I, conf. prev. H.G. nr. 070/2004 privind stabilirea coeficienților de ierarhizare pe grade profesionale pentru funcțiile îndeplinite de către polițiști, unde se prevede că un subinspector de poliție (cazul reclamantului) poate ocupa toate funcțiile prevăzute până la gradul profesional de comisar de poliție. La data de 03.03.2010 a fost publicat in M.O. al României H.G. nr. 0154/2010 care modifică prevederile H.G. nr. 070/2004. în sensul că funcția deținută de reclamant îi permite acestuia să dețină funcțiile prevăzute, numai până la gradul profesional de subcomisar de poliție. In acest context, odată cu aplicarea noilor prevederi legale, reclamantul a beneficiat de niște sume de bani aferente unei funcții prevăzute cu grad profesional cu patru trepte mai mare decât cel deținut in realitate, aspect ce contravine prev. art 22 alin 4 din Legea nr. 360/2002. Astfel, prin Dispoziției Șefului IPJ nr. 730.050/CT/23.01.2012, cu aplicare din 23.01.2012, s-a revenit in parte la dispozitia de promovare, în sensul că, începând cu data de 01.05.2010, ofițerul de poliție a fost mutat in functia de ofițer I, stabilindu-i-se drepturile salariale corespunzătoare. Prin punerea în aplicare a acestei dispozitii, IPJ Constanta a constatat ca ofițerul a încasat necuvenit suma de 3.021 lei pentru perioada 01.05._12. In aceste conditii, susținerea reclamantului conform căreia „a fost retrogradat” nu subzista, atata timp cat IPJ Constanta nu a făcut altceva decât să îl repună pe reclamant în situația legală, astfel cum prevede HG nr. 0154/2010. In sensul recuperării sumei de bani mai sus menționate, IPJ. C. a demarat față de reclamant procedura cercetării administrative, astfel cum este prevăzută de O.G. nr. 121/1998 și de Instructiunile M.I. nr. 830/1999. Până la acest moment reclamantului nu i-a fost reținută nici o sumă de bani, acesta contestând decizia de imputare, conform cadrului legal mai sus menționat, astfel ca si acest capăt de cerere este nelegal și netemeinic.
Cat priveste obligarea I.P.J. C. la plata sumei de 5.000 lei daune morale, pârâtul a aratat ca, până la finalizarea procedurii cercetării administrative și a epuizării ultimei căi de atac la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din M.A.I., reclamantului nu i se va opri nici o sumă de bani. Motivația reclamantului conform căreia locuiește cu chirie (I.P.J. C. îi decontează suma aferentă) și că i-au fost diminuate drepturile salariale cu 25% (diminuarea nu i-a fost aplicată numai reclamantului, ci întregului aparat bugetar) nu sunt nici pe departe argumente în favoarea solicitării acestor daune, astfel ca cererea este neintemeiata. In ceea ce privește „prejudiciul psihic” suferit de reclamant, pârâtul a aratat ca nu intelege cum și 1-a cuantificat acesta la suma de 5.000 lei și nici în ce constă efectiv acesta, motiv pentru care solicită instanței să îi pună în vedere reclamantului să prezinte probe în acest sens.
Legal citata, pârâtul M. Administratiei si Internelor a depus la dosar intampinare, invocand exceptia necompetentei materiale a Curtii de Apel Bucuresti (instanta investita initial) – solutionata de catre instanta si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei si Internelor, aratand ca atributiile privind stabilirea si plata drepturilor banesti de care beneficiaza fiecare politist in parte, din cadrul IPJ Constanta, sunt in competenta exclusiva a sefului acestui inspectorat care are calitatea de ordonator tertiar de credite.
În cauză au fost administrate probele: înscrisuri - dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 și documentație aferentă, plângere prealabilă, răspunsul la plângerea prealabilă, citația la Comisia de cercetare administrativă, alte înscrisuri; interogatoriul pârâtului I.P.J. C..
2. Prin Sentința civilă nr. 3539/16.07.2013 Tribunalul C. a admis cererea, reținând în considerentele sentinței următoarele:
„ Numitul A. B. I. este încadrat în funcția de ofițer la Inspectoratul de Poliție al Județului C.. Din data de 01.05.2010 a fost încadrat, potrivit Dispoziției șefului inspectoratului nr. S/239/CT/28.04.2010 în funcția de ofițer principal I și coeficient de ierarhizare 4. De la acea dată, i-a fost modificată fișa postului și a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de ofițer principal I.
Prin Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 s-a revocat parțial Dispoziția șefului inspectoratului nr. S/239/CT/28.04.2010, în sensul că A. B. I. a fost retrogradat în funcție, de la ofițer principal I la ofițer I, cu diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale.
Instanta retine ca dispoziția șefului inspectoratului nr. S/239/CT din 28.04.2010 a intrat în circuitul civil și și-a produs efecte juridice, drept pentru care, în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, aceasta nu mai poate fi revocată de emitent, ci doar anulată de către instanță: „(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.” In aceste condiții, doar instanța de judecata are competenta exclusiva de a decide atat asupra valabilității actului, cat si asupra efectelor juridice produse de acesta si a valabilității actelor juridice subsecvente.
Prin Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012, numitul A. B. I. a fost retrogradat din funcție și i s-a diminuat coeficientul de salarizare, deși nu a fost sancționat disciplinar și nici nu s-a reorganizat instituția sau postul ocupat.
Potrivit art. 58 alin. 1 lit. c indice 1 din Legea 360/2002, trecerea pe o funcție inferioara reprezintă o sancțiune aplicata pentru o abatere disciplinara, in urma parcurgerii procedurilor de cercetare disciplinara, or, analizand sumar actele depuse la dosar, rezulta ca in cazul de fata, membrul de sindicat A. B. I. nu a săvârșit nicio abatere.
Prin Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 se prevede cercetarea administrativă pentru stabilirea sumelor nedatorate, în condițiile în care drepturile salariale le-a primit în temeiul unui act administrativ care și-a produs efecte prin . și care nu a fost anulat de către instanță ca fiind nelegal, acesta îndeplinind, și în prezent, atribuțiile din fișa postului corespunzătoare funcției de ofițer principal I.
In conformitate cu art. 1 alin 6, numai instanța de judecata se poate pronunța asupra anularii unui act administrativ nelegal ca a intrat in circuitul civil, autoritatea emitenta neputand sa il revoce. In același articol se specifica „in cazul admiterii acțiunii, instanța se va pronunța (...) si asupra actelor juridice încheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea”. Așadar, numai instanța de judecata poate dispune cu privire la returnarea diferentelor salariale si numai in condițiile in care anuleaza Dispoziția șefului inspectoratului nr. S/239/CT din 28.04.2010.
In perioada 01.05.2010 și 23.01.2012, numitul A. B. I. a ocupat funcția de ofițer principal I prin dispoziție a inspectorului șef, în conformitate cu funcțiile prevăzute în statul de organizare. Acesta nu a primit nicio dispoziție de încadrare în altă funcție ca urmare a reorganizării instituției și modificării statului de funcții la data de 06.07.2011, cum se susține în adresa IPJ C. nr._/29.02.2012. In acest sens, înalta Curte de Casație si Justiție a statuat ca decizia prin care funcționarului public, ce fusese încadrat cu nerespectarea dispozițiilor legale, ii este stabilit retroactiv un alt salariu, este nelegală, fiind emisă cu nesocotirea principiului conform căruia actele administrative produc efecte numai pentru viitor. Este nelegală și decizia de imputare a sumelor încasate ca urmare a greșitei încadrări, în condițiile în care pentru declanșarea răspunderii civile împotriva unui funcționar public pe temeiul art. 72 din Legea nr.188/1999, este necesară dovedirea culpei acestuia (ICCJ - Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1658 din 20 martie 2007).
Dispoziția șefului inspectoratului nr._/CT/23.01.2012 dispune, în mod nelegal, pentru trecut, deși orice act normativ (administrativ) produce efecte doar pentru viitor (cu excepția legii penale mai favorabile).
Potrivit art. 1 al. 6 din Legea nr. 554/2004, „Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, în cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului”.
Prin raportare la textul de lege anterior citat, instanta reține că este nelegală revocarea, în tot sau în parte, de către emitent, a actului administrativ unilateral, ulterior intrării în circuitul civil, singura în măsură a dispune, după acest moment, asupra validității / nevaliditătii sale fiind instanța de contencios administrativ competentă, sesizată chiar de emitent cu o acțiune în anularea actului administrativ considerat nelegal.
Instanta retine ca prin Dispoziția atacată, „se revine și se modifică în parte Dispoziția șefului Inspectoratului nr. S239/CT/28.04.2010”, ceea ce echivalează cu o revocare parțială a actului administrativ unilateral arătat chiar de către emitentul său. Or, Dispoziția șefului Inspectoratului nr. S239/CT/28.04.2010 a intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice, întrucât, în perioada 01.05._12, reclamantul a desfășurat atribuțiile înscrise în fișa postului de ofițer principal I și a fost îndreptățit la plata drepturilor bănești aferente acestui post.
In atare situatie, se retine ca, prin Dispoziția contestată, s-a adoptat o măsură nelegală prin raportare la art. 1 al. 6 din Legea nr. 554/2004, căci Dispoziția șefului Inspectoratului nr. S239/CT/28.04.2010, odată intrată în circuitul civil, ar fi putut fi anulată exclusiv de către instanța competentă atât sub aspectul funcției pe care am fost numit, cât și sub aspectul coeficientului de salarizare aplicabil.
Prin Dispoziția contestată, s-a dispus modificarea parțială a Dispoziției nr. S239/CT/28.04.2010, în sensul numirii reclamantului (începând cu data de 01.05.2010) în funcția de ofițer I, iar nu în funcția de ofițer principal I, astfel cum fusese numit inițial, sens in care s-a produs o retrogradare a acestuia din funcția deținută (de la ofițer principal I la ofițer I), cu toate că, în conformitate cu disp. art. 58 din Legea nr. 360/2002, trecerea într-o funcție inferioară până cel mult la nivelul de bază al gradului profesional deținut reprezintă o sancțiune disciplinară, aplicabilă ca urmare a săvârșirii unei abateri disciplinare, dintre cele expres și limitativ reglementate de art. 57 din Legea nr. 360/2002.
Se retine, insa, astfel cum s-a recunoscut expres în cuprinsul răspunsului la interogatoriul administrat pârâtului, ca, în perioada 01.05.2010 (data la care reclamantul a fost numit pe funcția de ofițer principal I) - 23.01.2012 (data emiterii dispoziției contestate), acesta nu a fost sancționat disciplinar. Or, in speta, numirea reclamantului într-o altă funcție decât cea inițială nu s-a produs nici în condițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999, respectiv ca urmare a reorganizării instituției publice din structurile căreia face parte reclamantul, reorganizarea avand loc în perioada 01.05._12, la nivelul Inspectoratului de P. al Județului Constanta si neafectand postul ocupat.
Conform fișelor de post depuse la dosarul cauzei, atât în perioada 01.05._10, cât și ulterior datei de 23.01.2010, reclamantul a avut aceleași atribuții de serviciu și a desfășurat aceleași activități, împrejurare ce dovedește că a activat pe unul și același post.
Instanta mai retine ca prin Dispoziția contestată, s-a dispus modificarea parțială a Dispoziției nr. S239/CT/28.04.2010, în sensul diminuării retroactive, începând cu data de 01.05.2010, a drepturilor bănești cuvenite reclamantului, măsură nelegală, deoarece aceste drepturi bănești, corespunzătoare funcției de ofițer principal I ale cărei atribuții le-a desfășurat efectiv în perioada 01.05._13 (astfel cum rezultă din fișele de post depuse la dosarul cauzei) i-au fost acordate în temeiul Dispoziției nr. S239/CT/28.04.2010, act administrativ care, în absența anulării sale de către instanța judecătorească, și-a produs efectele în toată perioada arătată.
Conform practicii judiciare in materie, „Decizia prin care funcționarului public, ce fusese încadrat cu respectarea dispozițiilor legale, îi este stabilit retroactiv un alt salariu, este nelegală, fiind emisă cu nesocotirea principiului conform căruia actele administrative produc efecte numai pentru viitor. Este nelegală și decizia de imputare a sumelor încasate ca urmare a greșitei încadrări, în condițiile în care pentru declanșarea răspunderii civile împotriva unui funcționar public pe temeiul art. 72 din Legea nr. 188/1999 este necesară dovedirea culpei acestuia” (ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1658/20.03.2007).
Avand in vedere aceste argumente si considerente, instanta retine ca Dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului C. nr._/23.01.2012 este nelegală, impunându-se anularea sa, întrucât reprezintă o revocare parțială, de către emitent, a unui act administrativ unilateral după ce acesta a intrat în circuitul civil, întrucât măsura numirii pe o altă funcție echivalează cu o retrogradare din funcția în care reclamantul a fost numit inițial, fără a fi fost sancționat disciplinar și fără a interveni o reorganizare la nivelul instituției în cadrul căreia îsi desfășoara activitatea, iar măsura avea în vedere că actul administrativ în baza căruia acestor drepturi au fost stabilite și acordate acestuia nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Efect al anulării Dispoziției contestate, instanta retine ca in cauza se impune repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia, atât sub aspectul funcției deținute, cât și al încadrării salariate.
Instanta retine si aspectul conform caruia, intrucat reclamantului i-au fost calculate și plătite drepturi bănești corespunzătoare funcției de ofițer I, iar nu de ofițer principal I, cauzându-i-se, astfel, un prejudiciu, acesta fiind indreptatit la repararea în natură a prejudiciului, astfel incat instanta va dispune si obligarea pârâtului la plata diferențelor de drepturi bănești, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu data de 23.01.2012 și până la pronunțarea hotărârii.
Avand in vedere argumentele si considerentele expuse anterior, luandu-se in considerare si prejudiciul de această natură cauzat reclamantului printr-un act administrativ vădit nelegal, fiindu-i diminuate, cu caracter retroactiv, drepturile bănești cuvenite în urma muncii prestate, instanta retine ca cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de daune morale este intemeiata, urmand a fi admisa si, pe cale de consecinta, urmand a obliga pârâta IPJ C. la plata catre reclamant a sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
Avand in vedere ca la dosar nu se afla dovada efectuarii cheltuielilor de judecata, desi au fost solicitate, instanta va respinge cererea de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata, ca nedovedita.”.
3. Prin Decizia civilă nr. 2083/12.12.2013 Curtea de Apel C. a admis recursurile promovate de recurenții pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. și M. A. INTERNE împotriva Sentinței civile nr. 3539/16.07.2013, a fost casata în tot hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținându-se că dispozitivul hotărârii nu cuprinde dezlegările date de instanță fiecărui capăt de cerere din acțiunea reclamantului și nici dezlegarea dată excepției lipsei calității procesuale pasive a MAI .
4. Urmare a casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cererea a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ .
Nu au fost administrate probe noi ulterior casării cu trimitere.
Potrivit art. 137 alin. 1 c.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra
excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERULUI A. INTERNE, văzând că în cauză nu este contestat un act administrativ emis de către aceștia și nu este dovedită calitatea acestuia de titular al obligației de plată a diferențelor salariale reclamate, instanța de judecată urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive și a respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA și B. V., din probele administrate, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit Adresei nr. Ro967/S1/GA/21.12.2011 a Inspectoratului General al Poliției Române și Notei-raport nr. 28.327/23.01.2012 a I.P.J. C., prin raportul de audit intern efectuat la I. General al Poliției Române, efectuată de către Direcția Generală de Audit Intern, s-a reținut aplicarea deficitară a H.G. nr. 0154/2010 privind stabilirea funcțiilor de bază pe grade militare, respectiv grade profesionale pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și funcționarii publici cu statut special …, și a ordinului M.A:I. nr. 1/0520/07.04.2010 privind lista cu asimilarea funcțiilor prevăzute în statele de organizare ale Poliției Române, în sensul că o parte din personalul I.P.J. C. a beneficiat de sporuri salariale aferente unei funcții prevăzute cu grad profesional cu patru trepte mai mare decât cel în care trebuia încadrat, potrivit legii. urmare a încadrării greșite a unor persoane în funcția de
Urmare acestei Note-raport, prin Dispoziția nr. 546/25.01.2012 a Șefului I.P.J. C. și urmare misiunii de audit intern efectuată la I. General al Poliției Române, efectuată de Direcția Generală de Audit Intern, s-a dispus ca la nivelul I.P.J. C. să se efectueze verificări în ceea ce privește aplicarea prevederilor H.G. nr.0154/2010.
Urmare a acestor verificări, prin Dispoziția Șefului I.P.J. C. nr. 730.050/CT/23.01.2012, cu aplicare din 23.01.2012, s-a revenit in parte la Dispoziția șefului inspectoratului nr. S/239/28.04.2010 în sensul că, începând cu data de 01.05.2010, reclamantul, căruia i s-au acordat drepturi salariale pentru funcția similară la 31 decembrie 2009 de ofițer principal I ( c.i. 4,00 ) se numește în funcția de ofițer principal I ( c.i. 3,85 ) prevăzută cu gradul profesional de subcomisar de poliție și beneficiază de drepturile corespunzătoare încadrării ipotetice în funcția similară la 31 decembrie 2009, respectiv de ofițer I ( c.i. 3,40 ) prevăzută cu gradul profesional de inspector principal de poliție ( c.i. 1,60 ).
Se mai arată în cuprinsul dispoziției că modificarea Dispoziției Șefului I.P.J. C. nr. 730.050/CT/23.01.2012 produce efecte și asupra actelor administrative prin care s-au acordat drepturi salariale, emise ulterior datei de 01.05.2010, că noile drepturi salariale se aplică începând cu data de 23.01.2012 și că
pentru perioada 01.05.2010 – 23.01.2012 eventualele sume nedatorate să fie stabilite de către o comisie de cercetare administrativă, în condițiile legii.
Prin Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 1818/21.03.2012 întocmit de Comisia de cercetare administrativă din cadrul I.P.J. C., se constată că reclamantul, care deținea în cadrul Compartimentului Structura de securitate, funcția de ofițer IV, a fost promovat începând cu data de 01.05.2010, prin Dispoziția Sefului I.P.J. C. nr. S/239/CT din 28.04.2010, în funcția de ofițer principal I ( c.i.4 ), conform H.G. nr. 070/2004 privind stabilirea coeficienților de ierarhizare pe grade profesionale pentru funcțiile îndeplinite de către polițiști, cu gradul de subcomisar profesional de poliție ( c.i. 1,65 ). Reclamantul a beneficiat de o promovare într-o funcție prevăzută cu grad profesional cu patru trepte mai mare decât gradul profesional în care ar fi trebuit să fie încadrat potrivit H.G. nr. 0154/2010, și a încasat necuvenit suma de 3021 lei, pentru recuperarea căreia se propune emiterea unei decizii de imputare.
Rezultă din înscrisurile cauzei că art. 9 din H.G. nr. 0154/2010, publicată în Monitorul Oficial la data de 03.03.2010, partea secretă, prevede că funcțiile de bază pe grade profesionale și listele cu asimilarea funcțiilor profesionale ale polițiștilor, nivelul studiilor și coeficienții de ierarhizare stabiliți pe grade profesionale vor fi prevăzute în statele de organizare ale Poliției Române de la data de 01.01.2010.
Potrivit art. 22 din legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, forma în vigoare la data emiterii actului contestat:
Art. 22
(1)Funcțiile polițiștilor se diferențiază prin categorie, grad profesional și coeficient de ierarhizare.
(2)Funcțiile polițiștilor, după natura lor, sunt de execuție și de conducere, iar după nivelul studiilor absolvite sunt funcții din categoria A și funcții din categoria B.
(3)Fiecare dintre cele două categorii de funcții se împarte în grade profesionale, conform structurii ierarhice prevăzute la art. 14.
(4)Polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au, potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor.
(…).
Se constată în acest context că Dispoziția Șefului I.P.J. C. nr. 730.050/CT/23.01.2012, în cuprinsul căreia se face trimitere la H.G. nr. 0154/2010, este fundamentată pe constatările raportului de audit intern efectuat la I. General al Poliției Române, și reprezintă o punere în executare a acestui raport de audit și a dispozițiilor legale - H.G. nr. 0154/2010, cu respectarea datei prevăzute în aceasta, fiind astfel restabilită legalitatea în ceea ce privește încadrarea în grad profesional a reclamantului, neputând fi reținute susținerile reclamantului în sensul că prin această dispoziție a operat o retrogradare dintr-o funcție pe care nu putea să o dețină, conform legii .
Nu poate fi reținut nici caracterul retroactiv al dispoziției contestate, întrucât prin aceasta nu se creează reclamantului o situație juridică nouă ci i se recunoaște o situație juridică preexistentă emiterii actului. Singurul aspect sub care s-ar putea reține că acestă dispoziție retroactivează este acela care privește recuperarea sumelor încasate în mod necuvenit în perioada . Se apreciază însă că acest motiv de nelegalitate va fi propriu eventualei decizii de imputare ce va fi emis în sarcina reclamantului, și analizat de instanța judecătorească eventual investită cu o contestație împotriva acesteia, Dispoziția Șefului I.P.J. C. nr. 730.050/CT/23.01.2012 neproducând nici un efect concret și direct în patrimoniul reclamantului sub acest aspect.
D. pentru care, urmează a respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA și B. V., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. și Internelor.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul M. A. și Internelor cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1 A, sector 1 ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. B. I. PRIN SINDICATUL N. AL POLITISTILOR SI VAMESILOR PRO LEX cu domiciliul procesual ales în București, .. 19, . în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C. B. C. V. cu sediul în București, .. 79-81, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE:
A. B. S. GREFIER:
E. N.
Red. Jud. A.B.S. 20.05.2014
Tehnored. E.N. 20.05.2014
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Pretentii. Sentința nr. 2338/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
