Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 280/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 9212/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.280
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.05.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. J. N.
JUDECĂTOR – L. V. M.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul-petent I. C.-C., cu domiciliul in Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul in C., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelant avocat Caraiane M., intimatul fiind reprezentat de consilier juridic Duclescu D., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr._/23.10.2014, pronunțată de Judecătoria C. în ds._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul I. C. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 30.03.2013 de agentul constatator din cadrul IPJ C. - Serviciu Poliție Rutieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.04.2013, sub numărul_ petentul I. C.-C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal . nr._/30.03.2013, întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, solicitând anularea acestuia iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 30.03.2013 în timp ce conducea autoturismul pe DN 22 în direcția de mers C. - Tulcea, a fost echipat de un agent de poliție care l-a înștiințat că a condus cu viteza de 161 km/h.
Petentul a arătat că în aceeași împrejurare a fost sancționat și pentru că ar fi efectuat o manevră de depășire peste marcajul longitudinal continuu, fiindu-i încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ pentru acea faptă.
Petentul a susținut că încheierea a două procese - verbale este nelegală întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 2/2001.
În ce privește viteza cu care a fost surprins de aparatul radar, petentul a susținut că aceasta nu este corectă, întrucât a circulat cu viteza de maxim 98 km/h.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În probațiune intimatul a depus documentația ce a stat la baza emiterii procesului-verbal: set de 7 fotografii realizate cu aparatul video, buletinul de verificare metrologică a aparatului video, atestatul operatorului radar, certificat de omologare a aparatului radar, adresă Institutul Național de Metrologie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/30.03.2013, petentul I. C.-C. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii în cuantum de 675 lei, în temeiul dispozițiilor art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 102 alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus la data de 30.03.2013 ora 1442 pe DN 22 – km 255 autoturismul marca VW Jetta cu nr. de înmatriculare_, din direcția C. spre Tulcea, cu viteza de 162 km/h, abatere constatată de aparatul radar Python seria_ montat pe auto cu nr._ și filmat pe caseta A201.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent fără să facă vreo obiecțiune.
În ce privește motivul de nelegalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 20 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține în primul rând că nu sunt aplicabile aceste dispoziții întrucât contravențiile nu au fost constatate în același timp, contravenția privind depășirea cu încălcarea marcajului longitudinal continuu săvârșindu-se la un kilometru distanță de contravenția privind depășirea vitezei regulamentare.
În al doilea rând, chiar dacă ar fi fost cazul aplicării art. 20 din O.G. nr. 2/2001, anularea procesului-verbal nu se poate face decât în cazul pricinuirii unei vătămări petentului, pe care acesta trebuie să o dovedească, întrucât nulitatea nu este una expres prevăzută de lege. Petentul nu a arătat în ce ar consta măcar vătămarea produsă, de altfel singura vătămare putând fi doar aplicarea unor amenzi care ar depăși cumulat maximul prevăzut de art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, dar nu a fost cazul în speță, întrucât cele două amenzi adunate, 675 lei plus 300 lei (975 lei) nu depășește dublul maximului prevăzut pentru contravenția cea mai gravă.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, fiind legal întocmit, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.
Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:
Art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002 – (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Susținerile petentului conform cărora nu ar fi avut viteza reținută în procesul-verbal sunt neîntemeiate, fiind contrazise de probele înaintate la dosarul cauzei de intimat. Astfel, din fotografiile efectuate de aparatul video-radar înaintate de organul constatator la dosarul cauzei, instanța reține faptul că autoturismul înmatriculat cu nr._ condus de petent a fost surprins în data de 30.03.2013, ora 14:42:58, rulând cu viteza de 162 km/h.
Fotografia a fost efectuată cu un mijloc tehnic verificat metrologic la data de 16.08.2012 cu valabilitate 1 an și de către o persoană care deține autorizație de operator radar (conform buletinului de verificare metrologică și atestatului de operator radar înaintate de asemenea la dosar de către intimat).
În ce privește limita de viteză pe sectorul de drum pe care a fost constatată contravenția, respectiv DN 22 (E 87) C. - Tulcea, fiind un drum european limita de viteză era conform dispozițiilor art. 49 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002 de 100 km/h, astfel că petentul a depășit cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă.
În fine, verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii principale, instanța constată că sancțiunea amenzii a fost stabilită la nivelul minimului special, ceea ce reprezintă o justă individualizare în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sub acest aspect, instanța reține că fapta petentului de a circula pe un drum cu circulație din ambele sensuri, fără parapeți de despărțire între sensurile de mers, cu viteza de 162 km/h prezintă un pericol social atât de ridicat, încât sancțiunea minimă aplicată de agentul de poliție este vădit insuficientă. Pe lângă încălcarea dispozițiilor legale, modul de condus practicat de petent (depășirea cu încălcarea liniei continue, depășirea vitezei cu peste 40-60 km/h pe o perioadă constantă, a se vedea filele 24-26) reprezintă o lipsă de respect pentru ceilalți participanți la traficul rutier, prin punerea în pericol a siguranței acestora, întrucât consecințele unui accident frontal la o asemenea viteză ar fi fost catastrofale.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat și că sancțiunea avertismentului nu se impune, motiv pentru care plângerea contravențională urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Față de respingerea plângerii contravenționale, petentul va fi obligat în temeiul art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001, în vigoare la data formulării plângerii, la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat apel.
Apelantul petent apreciază hotărârea supusă controlului judiciar ca fiind netemeinică și nelegală, iar soluția preconizată este aceea a schimbării în tot, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat.
Invederează apelantul că instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză, solicitând a se constata că – în mod nelegal, au fost încheiate două procese verbale pentru două contravenții săvârșite în același timp, încălcându-se astfel disp.art.20 din OG nr.2/2001.
Opinează apelantul că vătămarea ce i s-a produs este evidentă, atâta timp cât i-au fost aplicate două sancțiuni.
Intimatul-organ constatator și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare (f.7-8), solicitând respingerea apelului.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp. art.479c.pr.civ., instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/30.03.2013, I. C. C. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii în cuantum de 675 lei, în temeiul dispozițiilor art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 102 alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus la data de 30.03.2013 ora 1442 pe DN 22 – km 255 autoturismul marca VW Jetta cu nr. de înmatriculare_, din direcția C. spre Tulcea, cu viteza de 162 km/h, abatere constatată de aparatul radar Python seria_ montat pe auto cu nr._ și filmat pe caseta A201.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/30.03.2013, I. C. C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei, fapta reținută în sarcina sa constând în aceea că aflat la volanul auto VW Jetta_, pe DN 22, la km 256 a efectuat manevra de depășire peste marcajul longitudinal.
Pe calea plângerii contravenționale, petentul a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal . nr._/30.03.2013, plângerea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Prin sentința civilă supusă controlului judiciar, a fost respinsă plângerea dedusă judecății, fiind lipsit de eficiență juridică actul constatator.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de control judiciar și le însușește în integralitate, spre a răspunde punctual criticilor succint prezentate de apelant, Tribunalul observă că nu se verifică susținerea potrivit cu care „ instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză”.
În cauză, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probațiunii administrate pe parcursul cercetării judecătorești și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției, fiind suplinite cerințele prescrise de art.425 alin.1 lit. „b” c.pr.civ.
Au fost verificate aspectele ce țin de temeinicia procesului verbal, în considerarea modalității concrete prin care a fost constatată fapta contravențională, respectiv cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, după cum se dispune prin art.109 alin.2 din OUG.195/2002 R.
Tribunalul nu poate primi susținerile apelantului care afirmă în cuprinsul plângerii că viteza de deplasare atât de mare consemnată de agentul de poliție în procesul verbal nu este reală.
Semnarea fără rezerve a procesului verbal de contravenție nu poate avea decât semnificația acordului petentului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Deși semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară, justificare care în cauză nu a fost argumentată și susținută probator.
Critica ce vizează nelegalitatea derivată din nesocotirea disp.art.20 din OG.nr.2/2001 se relevă, de asemenea, a fi nefondată.
Art.20 din OG.2/2001, cu denumirea marginală „ Constatare pluralității de contravenții” dispune că:
„Dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces verbal”.
Astfel cum a reținut și judecătorul fondului cele două abateri rutiere nu au fost constatate în același timp, contravenția privind depășirea cu încălcarea marcajului longitudinal continuu săvârșindu-se la un kilometru distanță de contravenția privind depășirea vitezei regulamentare.
Un argument în plus față de cele reținute de judecătorul fondului – în sensul că nu sunt incidente în cauză disp.art.20 din OG nr.2/2001 – este acela că abaterile contravenționale nu au fost constate de același agent de poliție rutieră.
Nefiind aplicabile în cauză regulile ce guvernează pluralitatea de contravenții este de prisos orice analiză a vătămărilor invocate de apelantul petent.
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., apelul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-petent I. C.-C., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul in C., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Menține ca legală și temeinică sentința civilă nr._/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. Nemth F.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./26.06.2014
2com 26.05.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2422/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 151/2014.... → |
|---|
