Pretentii. Decizia nr. 859/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 8513/118/2013**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 859
Ședința publică din data de 03 SEPTEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: G. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în C. . nr.4, în contradictoriu cu intimatul C. R. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI REGIUNEA SUD-EST, cu sediul în G., ..45 bis, ., jud. G., intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI, cu sediul în București, ., sector 1, împotriva deciziei civile nr. 852/RCA/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic Memet Leila pentru contestatoare în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Reprezentantul convențional al contestatoarei depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri. Totodată, învederează instanței că societatea petentă și-a schimbat denumirea
Instanța ia act de modificarea denumirii contestatoarei conform mențiunii ORC C. nr._/20.05.2014 și încuviințează administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța constată că la dosarul cauzei intimata ANPC a depus cerere prin care solicită comunicarea contestației în anulare și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul convențional al contestatoarei arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la comunicarea contestației în anulare către intimata ANPC.
Instanța respinge cererea formulată de intimata ANPC având în vedere că acesteia i-a fost comunicată contestația la data de 04.10.2013, contestație față de care a formulat întâmpinare la data de 21.11.2013.
Întrebat reprezentantul convențional al contestatoarei arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de administrat cauzei solicitând cuvântul asupra recursului. Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul convențional al contestatoarei formulează concluzii de admitere a recursului, în principal solicită modificarea în tot a sentinței și obligarea pârâților la plata sumei de 5596 lei reprezentând daune pecuniare, precum și 62.000 lei reprezentând daune morale. În subsidiar solicită casarea sentinței cu toate consecințele. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.11.2011, sub număr dosar_/212/2011, reclamantul S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. a solicitat obligarea pârâților A. Națională pentru Protecția Consumatorului (în continuare ANPC) și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului C. (în continuare CJPC) la plata următoarelor sumei de bani:
- 5596 lei, reprezentând comision neîncasat din contracte de amanet, urmare a faptei ilicite săvârșite de către reprezentanții protecției consumatorilor;
-_ lei, reprezentând 1% din cifra de afaceri aferentă anului 2009, pentru repararea pagubei morale rezultate în urma faptei ilicite săvârșite în speță;
- cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare, reclamantul a arătat că, în urma unui control efectuat de către reprezentanți ai pârâților, în data de 22.04.2010, la punctul său de lucru din C., . nr. 6, s-a procedat la sigilarea - pe durată nedeterminată - a sticluțelor cu soluții reactive pe care S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. le folosește în desfășurarea activității., pe motiv că acestea nu erau etichetate. Comisarii protecției consumatorilor au desigilat sticluțele, din proprie inițiativă, a doua zi - 23.04.2010.
Prin procesul-verbal . nr._/ 23.04.2010 reclamantul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru aceeași faptă (neetichetarea sticluțelor cu reactivi), însă plângerea promovată împotriva acelui act sancționator a fost admisă, iar procesul-verbal a fost anulat de către instanța judecătorească. În condițiile în care societatea nu avea obligația de a eticheta sticluțele respective, înseamnă că nu se impunea nici sigilarea acestora de către echipa de control. Din acest motiv - al sigilării nelegale - activitatea punctului de lucru verificat a fost blocată de la data de 22.04.2010 - aproximativ ora 16:00 și până la data de 23.04.2010 - aproximativ ora 12:00, când reactivii au fost desigilați.
Subliniază reclamantul importanța reactivilor respectivi în activitatea pe care o desfășoară (amanet), dat fiind că legislația în vigoare (Ordinul nr. 102/ 2004 al Președintelui ANPC) impune obligativitatea utilizării unor reactivi specifici pentru determinarea titlului metalelor prețioase recepționate de la clienți. Din cauza imposibilității folosirii reactivilor pe durata sigilării acestora, reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a stabili dacă obiectele prezentate de clienți sunt din metal prețios și de a calcula suma care urma să fie împrumutată clientului, blocându-se astfel activitatea la punctul de lucru respectiv.
De asemenea, învederează reclamantul că punctul de lucru ce a făcut obiectul acelor verificări este cel mai important dintre toate cele șapte deținute în municipiul C., iar programul de lucru este non-stop.
Suma de 5596 lei a fost determinată printr-un calcul matematic prin care s-a stabilit că încasările din comisioanele aferente contractelor de amanet s-au diminuat cu această valoare. În plus, evidența contabilă a S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. relevă existența acestei vătămări.
Urmare a faptei ilicite săvârșite de către prepușii pârâților, reclamantul a fost împiedicat să încheie contracte de amante și să încaseze comisioanele aferente acestora.
Apreciază reclamantul că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale a pârâților, întemeiată pe răspunderea comitenților pentru fapta ilicită a prepușilor.
În legătură cu daunele morale, se învederează că, în virtutea mărcii „Garant” - folosită de reclamant în desfășurarea activității sale, acesta are o . obligații impuse de francizor, printre care și aceea de a nu refuza niciodată clientul. Totodată, se arată că pe durata efectuării controlului (aproximativ 5 ore), a fost împiedicat accesul clienților în incinta punctului de lucru, iar apoi, până la desigilarea reactivilor, activitatea de amanet a fost paralizată. Clienții fideli ai societății au răspândit atunci zvonul că S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. ar avea nereguli în activitatea derulată, fiind în mod evident afectată imaginea reclamantului în rândul clientelei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998, art. 999, art. 1000 și art. 1003 alin. 1 și 3 din Codul civil de la 1864, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul ANPC a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, dat fiind că CJPC este o entitate cu personalitate juridică proprie, iar actul administrativ presupus producător de pagube a fost întocmit de către salariați din cadrul CJPC.
Totodată, s-a cerut respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, dat fiind că nu se face dovada perioadei de timp în care reclamantul ar fi fost împiedicat să își desfășoare activitatea. De asemenea, se arată că Ordinul nr. 102/ 2004 al Președintelui ANPC este opozabil doar personalului de specialitate al ANPC și celui angajat al persoanelor autorizate să efectueze operațiunea de marcare a bijuteriilor și obiectelor din metale prețioase și aliajele acestora.
Mai învederează pârâtul că societatea reclamantă ar fi putut apela la serviciile unor agenți autorizați în acest domeniu, pentru a determina titlul metalelor prețioase, mai ales că S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. nu este înregistrată în evidențele ANPC ca fiind autorizat pentru operațiunea de marcare.
Sub aspectul determinării prejudiciului, susține pârâtul că proba cu actele contabile ale reclamantului nu este concludentă, întrucât nu se poate dovedi perioada exactă în care reclmantul a fost împiedicat să își desfășoare activitatea, iar pe de altă parte nu se poate dovedi cu certitudine că încasările în acel interval de timp ar fi fost de 5596 lei, astfel cum se arată în acțiune.
În ceea ce privește cererea referitoare la plata daunelor morale, pârâtul consideră că nici aceasta nu este justificată, bazându-se doar pe supozițiile reclamantului, iar nu pe probe.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
La rândul său, pârâtul CJPC a formulat întâmpinare (f. 36-38), solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, invocând aceleași motive de fapt și de drept precum cele invocate de ANPC.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările pârâților (f. 51-55), arătând că, deși orele la care au fost sigilate și desigilate sticluțele cu reactivi nu au fost consemnate în procesul-verbal de control, totuși acest interval de timp se poate determina ținând seama de ultimul contract de amanet încheiat înainte de sigilare și de primul contract încheiat după desigilare, rezultând astfel intervalul 22.04.2010, ora 14:52 - 23.04.2010, ora 12:41.
Mai susține reclamantul că are obligația legală de a se autoriza pentru operațiunile cu metale și pietre prețioase, specifice obiectului de activitate, iar pentru autorizare trebuie să dețină și să utilizeze reactivi precum cei sigilați.
Prin cererea precizatoare depusă de reclamant la dosarul cauzei la data de 30.08.2012 (f. 86-89), s-a solicitat introducerea în cauză a pârâtului C. R. pentru Protecția Consumatorului Regiunea Sud-Est G. (în continuare CRPCRSE), urmare a unor modificări legislative referitoare la organizarea ANPC, prin care comisariatele județene au fost desființate.
Instanța a luat act de modificarea cadrului procesual pasiv la termenul din 04.09.2012, dispunând introducerea în cauză a noului pârât, în locul CJPC.
La termenul din 16.10.2012 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANPC, pe care a unit-o cu fondul cauzei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată reclamantului.
Prin sentința civilă nr._/23.10.2102 Judecătoria C. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. Națională pentru Protecția Consumatorilor și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul C. R. pentru Protecția Consumatorului Regiunea Sud-Est ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință a reținut următoarele:
În baza Contractului de afaceri în format franciză nr. 5/ 18.01.2010 (f. 22-24), S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. - în calitate de francizat a primit de la francizorul Leasesmart Limited (persoană juridică cipriotă) dreptul de a presta, conform know-how-ului furnizat, serviciul financiar - nebancar - amanet în cadrul unei rețele de franciză omogene, utilizând marca francizorului, respectiv „GARANT”.
Reclamantul își desfășoară activitatea, conform propriilor susțineri, prin șapte puncte de lucru deschise pe raza municipiului C..
În urma unui control efectuat de către comisari ai CJPC, în data de 22.04.2010, la punctul de lucru al reclamantului, din C., . nr. 6, s-a procedat la sigilarea - pe durată nedeterminată - a sticluțelor cu soluții reactive pe care S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. le folosea în desfășurarea activității., pe motiv că acestea nu erau etichetate. Totodată, prin procesul-verbal . nr._/ 23.04.2010 reclamantul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru aceeași faptă (neetichetarea sticluțelor cu reactivi), însă plângerea promovată împotriva acelui act sancționator a fost admisă, iar procesul-verbal a fost anulat de către instanța judecătorească, prin Sentința civilă nr. 9025/ 05.05.2011, pronunțată de Judecătoria
C. în dosarul nr._/ 212/ 2010 (f. 10-11). Această sentință a devenit irevocabilă prin respingerea recursului promovat de ANPC (f. 12).
Este evident, în aceste condiții, că S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. nu avea obligația de a eticheta recipientele în care erau păstrate substanțele reactive, înseamnă că nu se impunea nici sigilarea acestora de către echipa de control.
Pe motiv că, urmare a sigilării nelegale a acelor substanțe, activitatea punctului de lucru verificat a fost blocată de la data de 22.04.2010 - aproximativ ora 16:00 și până la data de 23.04.2010 - aproximativ ora 12:00, când reactivii au fost desigilați, reclamantul solicită atragerea răspunderii civile delictuale a ANPC și CRPCRSE, în numele cărora au acționat cei doi comisari cu ocazia săvârșirii faptei ilicite, dat fiind raportul de prepușenie existent între comisari și angajatorul lor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANPC, pe care instanța trebuie să o analizeze cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, se a reținut că, întrucât CRPCRSE - angajator al celor doi comisari care au săvârșit presupusa faptă ilicită - are personalitate juridică, fiind chemat în judecată de către reclamant, nu se justifică îndreptarea prezentei acțiuni și împotriva ANPC, care este forul ierarhic superior CRPCRSE, cu propria sa personalitate juridică. Cum însă raportul de angajare s-a realizat în mod direct între CRPCRSE și cei doi comisari care funcționau în cadrul fostului CJPC, în aprecierea instanței doar CRPCRSE poate fi considerat titular al obligației raportului juridic supus judecății, având așadar calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, a constatat incidența dispozițiilor art. 998, art. 999, art. 1000 și art. 1003 alin. 1 și 3 din Codul civil de la 1864.
Răspunderea civilă delictuală este o sancțiune civilă cu caracter exclusiv reparator iar pentru a fi antrenată se impun a fi îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită, precum și existența vinovăției autorului faptei ilicite.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei alte persoane. Caracterul ilicit al faptei săvârșite de către prepușii pârâtului CRPCRSE este evident, atâta timp cât aceștia au procedat la sigilarea unor bunuri aparținând agentului economic verificat, fără o justificare legală (aspect reținut ulterior de instanțele judecătorești, cu ocazia judecării plângerii contravenționale). De altfel, această susținere a reclamantului nici nu este combătută ori contrazisă de către pârâți.
Prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană, iar pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.
În cauza pendinte Judecătoria constată că prejudiciul reclamat nu este cert, dat fiind că nu se poate stabili cu exactitate întinderea pagubei suferite de S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. ca urmare a operațiunii de sigilare realizate de comisarii CJPC. Modul de calcul prezentat de reclamant, prin analogie cu rezultatele financiare obținute în intervale de timp asemănătoare, nu poate fi avut în vedere de instanță, având în vedere specificul activității de amanet, care nu se caracterizează printr-o ciclicitate matematică. Altfel spus, numărul de clienți - și implicit de contracte de amanet încheiate - nu este același de la o zi la alta sau de la o perioadă la alta.
Nu în ultimul rând, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu pretins a fi fost suferit nu poate fi reținută, dat fiind că, admițând chiar faptul că la punctul de lucru verificat nu au putut fi utilizați reactivii proprii câtă vreme aceștia au fost sigilați de către comisarii CJPC, totuși este evident că S.C. „IFN M. Credit” S.R.L. avea posibilitatea de a-și continua activitatea prin utilizarea altor soluții reactive existente la alte puncte de lucru din C.. Societatea deține 7 asemenea puncte, astfel cum se arată în cererea de chemare în judecată, iar preluarea unor asemenea soluții pentru punctul de lucru verificat ar fi durat câteva minute.
În speță nu s-a dovedit, de pildă, că s-au efectuat verificări simultane și la celelalte puncte de lucru, astfel încât să fie pe deplin pertinentă ipoteza că reclamantul se afla în imposibilitatea obiectivă de a folosi acele substanțe necesare desfășurării activității sale de amanet.
Pe de altă parte, instanța și-a însușit apărarea pârâților, potrivit căreia S.C. „IFN M. Credit” S.R.L., nefiind autorizat de ANPC să efectueze operațiunea de marcare a bijuteriilor și obiectelor din metale prețioase și aliajele acestora, nu cade sub incidența dispozițiilor invocate ale Ordinului nr. 102/ 2004 al Președintelui ANPC, care este opozabil doar personalului de specialitate al ANPC și celui angajat al persoanelor autorizate să efectueze operațiunea de marcare a bijuteriilor și obiectelor din metale prețioase și aliajele acestora, așa cum prevede în mod expres art. 2 al ordinului evocat. De altfel, operațiunea de marcare nu este una derulată de reclamant, care utilizează reactivi nu în vederea marcării obiectelor și în scopul verificării proprietăților acestora, cu ocazia încheierii contractelor de amanet.
Față de cele anterior reținute, a constatat că nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale, astfel încât nu se mai impune analizarea existenței vinovăției autorilor faptei - ultima dintre condițiile enunțate anterior, acțiunea urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii sau, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de noi probe.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
A fost administrată proba cu înscrisuri, recurenta depunând la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciar pentru a dovedi întinderea prejudiciului.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța a constatat:
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a condițiilor necesare pentru existența răspunderii civile delictuale.
Astfel, pentru angajarea răspunderii este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, fapta ilicită și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Nu vor fi analizate condițiile speciale ale răspunderii deoarece este cert că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție și sigilării recipientelor cu reactivi, agenții constatatori erau prepușii intimatei pârâte.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond și în recurs rezultă existența unui prejudiciu suferit de recurenta reclamantă ca urmare a întreruperii activității, prejudiciu care a fost estimat în recurs, la suma de 5013,78 lei potrivit raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert contabil B. S. la data de 22.04.2013.
În ceea ce privește însă, existența faptei ilicite se constată că agenții constatatori au acționat în limita funcției deținută și nu a fost dovedită împrejurarea că au exercitat funcția cu gravă neglijență sau rea-credință aspect ce ar putea angaja răspunderea acestora.
În analizarea existenței faptei ilicite și a culpei agenților constatator trebuie pornit de la motivele reținute în considerentele sentinței civile nr. 9025/05.05.2011, potrivit căreia „petenta nu se afla in situatia prevazuta de art.18 si 19 din OG nr.21/1992 deoarece a dovedit ca solutiile identificate la data controlului nu sunt produse oferite catre consumatori, asa cum sunt definite in art.18, ci sunt reactivi folositi la analiza si marcarea bijuteriilor din aur ce fac obiectul contractului de amanet”.
Este evident că încheierea procesului verbal și sigilarea reactivilor este consecința unor interpretări diferite a textelor de lege aplicabile, aspect ce nu se poate repercuta asupra celor care aplică legea, neexistând faptă ilicită și nici vinovăție.
Astfel sunt aplicabile dispozițiile art. 76 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care „răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea”.
Pentru a se putea retine existenta raspunderii civile delictuale este necesara îndeplinirea cumulativa a tuturor elementelor acesteia, respectiv fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, vinovatia, legatura de cauzalitate între fapta si vinovatie si în fine existenta prejudiciului. Absenta unui singur element al raspunderii civile delictuale conduce la absenta acesteia.
Deși instanța de fond nu a detaliat aspectele legate cu probele administrate tribunalul constatată, față de cele reținute mai sus, că soluția este corectă.
Față de considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.312 c.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.
La 26.09.2013, reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 852/2013, motivat de faptul că la termenul de judecată a recursului respectiv 29.05.2013 nu a fost legal citată.
Prin decizia 2023/2013, Tribunalul C. a admis contestația în anulare, a anulat decizia 852/2013 și a procedat la rejudecarea recursului.
La 05.02.2014 instanța de recurs a constatat natura civilă a cauzei și a trimis dosarul la Secția a II-a Civilă a Tribunalului C. care, la rândul ei, prin încheierea din 02.04.2014 a constatat natura de contencios administrativ a cauzei.
Prin încheierea din 15.05.2014 s-a stabilit competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului C. Secția C. Administrativ și Fiscal.
Procedând la judecata recursului se reține:
Criticile aduse de recurent hotărârii de fond privesc condițiile răspunderii civile delictuale pe care acesta consideră că le-a dovedit existența.
Intimata, prin concluziile scrise depuse la 01.04.2014 a solicitat respingerea acțiunii.
Se reține de instanță că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, faptă ilicită și legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția autorului faptei.
În privința prejudiciului, instanța de recurs reține că reclamanta prin probele administrate a dovedit existența sa.
Instanța are în vedere proba cu înscrisuri, administrată la fond și în recurs.
În ceea ce privește existența faptei ilicite, instanța de recurs apreciază că această condiție nu este îndeplinită.
Așa cum a arătat intimata prin concluziile scrise, agentul constatator care a întocmit procesul verbal anulat de instanță a acționat în limita funcției deținute.
Conform art. 76 din Legea 188/1999, răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
În cauză nu s-a dovedit exercitarea funcției de organ constatator cu gravă neglijență sau rea credință.
Încheierea procesului verbal și sigilarea reactivilor a fost consecința interpretării diferite a textelor de lege.
Faptul că ulterior încheierii procesului verbal, în cadrul plângerii contravenționale, instanța de judecată a reținut că petenta nu se află în situațiile prevăzute de art 18 și 19 OG 2/1992, nu reprezintă un motiv a considera că agentul constatator a săvârșit o faptă ilicită cu vinovăție în momentul încheierii procesului verbal contestat.
Neexistând faptă ilicită, nu se poate analiza nici condiția raportului de cauzalitate dintre faptă ilicită și prejudiciu.
Prin urmare, având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, se apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică, fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, în conformitate cu art 312 C pr civ, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatoarea .-BY SRL, cu sediul în C. . nr.4, în contradictoriu cu intimatul C. R. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI REGIUNEA SUD-EST, cu sediul în G., ..45 bis, ., jud. G., intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI, cu sediul în București, ., sector 1, împotriva deciziei civile nr. 852/RCA/29.05.2013 pronunțată de pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2011, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.
P., Judecator, Judecator,
M. C. E. C. A. B. S.
Grefier,
G. M.
Tehnored. Dec. Jud. A.L.N.
Red. Jud. contestație M. C.
Dact.gref. I.Török /19.09.2014/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 440/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2422/2014.... → |
|---|
