Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 151/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 7559/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 151/CA
Ședința publică din data de 15.04.2014
Completul constituit din:
Președinte – C. N.
Judecător – A. L. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelant intimat A.N.A.F. prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. C. – COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE C., cu domiciliul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind Î.I. D. G. A. la cab. av. C. I. din C., ., ., apt. 12, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin av. I. C., în baza împuternicirii depusă la dosar, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Apărătorul intimatului arată că nu mai susține excepția tardivității având în vedere înscrisurile depuse la dosar și arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de invocat.
Instanța, ia act de poziția procesuală a intimatei, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, față de dispozițiile art. 482 cu referire la art. 244 Cod proc.civ. declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatului formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate prin care instanța de fond a ținut cont de individualizarea concretă propusă de instanța de fond.
Mai arată că, A. prin DGRFP G. – AJFP C. a invocat că la momentul pronunțării hotărârii judecătorești Comisariatul General al Gărzii Financiare a fost desființată și nu și-a putut pregăti apărarea.
Mai arată că, judecata în primă instanța s-a desfășurat până la data de 24.10.2013 când instanța a rămas în pronunțare, ulterior în termenul de pronunțare au intervenit modificările legislative, sentința fiind comunicată noii entități care a și formulat apelului.
Se susține de către apelantă că nu s-a respectat gradul de proporționalitate între sancțiune și faptei săvârșită de intimată, instanța de fond a analizat temeinic toate probele de la dosar administrate nemijlocit și a observat că în cauza de față gradul de pericol social nu este atât de mare încât să se impună stabilirea a cele trei sancțiuni concomitente, respectiv amenda contravențională în cuantum de 8.000 lei, confiscarea sumei de 133 lei găsită în plus și suspendarea activității pe 3 luni.
În urma administrării probatoriului administrat, la audierea martorilor, la analiza faptei concrete și la prejudiciul redus ca întindere instanța poate înlocui sancțiunea principală a amenzii cu avertismentul.
Față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 18.03.2013, petenta D. G. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ în contradictoriu cu COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE- GARDA FINANCIARĂ C., a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ din_, solicitând înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Petenta a învederat instanței că a fost sancționată cu suma de 8000 lei pentru faptul că nu a emis bon fiscal pentru suma de 133 de lei găsită în plus în casa de marcat, față de suma înscrisă în raportul informativ emis de aparatul de marcat. A precizat petenta că la momentul efectuării controlului abia încasase de la un client acea sumă și urma să o introducă în casa de marcat.
A mai arătat petenta că singura sa sursă de venit o reprezintă comerțul cu flori, că are doi copii minori, pentru a căror creștere nu a pretins ajutor din partea statului.
A mai precizat petenta că a așteptat deschiderea florăriei până în momentul la care a obținut toate actele, avizele, aprobările necesare și până când a achiziționat aparatul de marcat fiscal, ziua de 01.03.2013 fiind prima în care a vândut flori la acea tarabă, sancționarea atât de drastică pentru o primă abatere este disproporționată față de prejudiciul pretins și față de împrejurările concrete.
În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 5 alin. 5, art. 7, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, petena a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și proba testimonială.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, forma în vigoare la data sesizării instanței, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru.
La data de_, intimata COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE- GARDA FINANCIARĂ C. a depus întâmpinare (f.20), solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii, deoarece petenta nu aduce elemente de natură a înlătura răspunderea contravenționala stabilită în sarcina sa.
A opinat intimata că în cazul, aplicării sancțiunii avertismentului, scopul de a responsabiliza și conștientiza operatorul economic, este lipsit de eficientă, clemența de care ar da dovadă instanța, fiind dimpotrivă un argument și o încurajare în a continua săvârșirea unor astfel de fapte contravenționale, în mod deosebit în cazul persoanelor juridice, datorită disipării responsabilității și a particularităților de organizare ale unei persoane juridice, ca în cazul de față.
În drept, intimata a invocat dispozițiile din art.34 din OUG.2/2001, art. 1, art. 11, alin. 1 lit. b, art. 14 din OUG 28/1999 rep. și HG 479/2003.
În dovedire, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri.
La data de_, petenta D. G. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a depus răspuns la întâmpinare, reiterând motivele de fapt și de drept din plângerea contravențională. A mai adăugat petenta că susținerile inserate în întâmpinare, au scopul de a crea impresia unei rele-credințe, în niciun moment nesusținând că suma de 133 lei găsită în plus ar fi fost destinată plății furnizorilor.
În temeiul art. 258 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 255 cod de procedură civilă, la termenul din_, instanța a încuviințat pentru fiecare dintre părțile care au solicitat proba cu înscrisuri. De asemenea, a fost încuviințată în temeiul art. 255 raportat la art. 309 cod de procedură civilă și proba testimonială cu martorul D. C., declarația acestuia fiind atașată la dosar (f. 54)
Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare din_ f. 10; dovadă . nr._ f. 11; autorizație de funcționare nr. 508 din_ f. 12 – 13; rezoluție ONRC nr. 5262 din_ f. 14; factura . RELV F5 nr._ din_ și chitanță nr._ din_ f. 15; factură fiscală . nr. 1438 din_ și chitanță nr. 1438 din_ f. 16; proces verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_ f. 35; monetar vânzări din_ și raport general din_ f. 36; nota explicativă din_ f. 37.
P. Sentința civilă_/04.11.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/01.03.2013 (f. 35), petenta D. G. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8000 lei în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 133 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 1 a fost suspendată activitatea punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
S-a reținut în procesul verbal de constatare al contravenției . nr._ faptul că D. G. A. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 133 lei, diferența dintre suma ce apare înscrisă pe raportul informativ al casei de marcat și sumele găsite la punctul de lucru în urma inventarierii.
Anexă la procesul verbal menționat mai sus s-au făcut: monetar vânzări din_ și raport general din_ f. 36; nota explicativă din_ f. 37.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat instanța a reținut, în ce privește legalitatea, că nu există cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Instanța a mai reținut, de asemenea, că petenta nu aduce critici de nelegalitate cu privire la întocmirea procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție . nr._ din_, instanța a reținut următoarele:
Va fi înlăturată apărarea petentei din cuprinsul plângerii contravenționale (abia încasase suma de 133 lei), având în vedere înscrisul denumit notă explicativă din_ (f. 37), unde petenta a învederat că nu a înregistrat respectiva suma în casă datorită aglomerației, nevrând să neglijeze clienții. Or, chiar din probele propuse de petentă (declarația martorului f. 54), reiese că nu exista aglomerație în ziua respectivă.
Astfel, a apreciat instanța, fapta petentei de a nu emite bonuri fiscale pentru suma de 133 lei, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
P. procesul-verbal a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei, s-a suspendat activitatea punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni și s-a dispus confiscarea sumei de 133 lei. Instanța constată că acestea sunt stabilite în limitele legii (OUG nr. 28/1999).
Cu privire la proporționalitatea sancțiunilor instanța a reținut următoarele. Chiar dacă generic o faptă prezintă pericolul social care justifică reglementarea ei ca și contravenție, în anumite condiții concrete, fapta respectivă, deși prezintă formal toate elementele constitutive ale unei contravenții, prezintă un grad de pericol social redus, încât nu justifică aplicarea unei sancțiuni.
Fapta săvârșită de petentă nu justifică o reacție represivă atât de dură, apreciază prima instanță,aplicarea a trei sancțiuni apărând exagerată, ar avea efecte nedorite de legiuitor, prin victimizarea petentei- se întrevede o urmărire personală a persoanei fizice pentru acoperirea amenzii contravenționale aplicate întreprinderii individuale.
S-a stabilit din probele dosarului că petenta nu este cunoscută cu cazier fiscal,reținr instanța, punctul de lucru unde a fost săvârșită contravenția exista din_ (autorizație de funcționare nr. 508 din_ f. 12 – 13; rezoluție ONRC nr. 5262 din_ f. 14), are o atitudine corespunzătoare în societate, iar, pe de altă parte, fapta concret comisă, deși nu apare ca lipsită de importanță, nu poate constitui temei pentru aplicarea a trei sancțiuni.
Instanța a mai constatat că petenta nu a pregătit comiterea faptei (în mod normal emitea bonuri de casă- declarație martor), a acționat spontan. Inacțiunea tipică s-a realizat printr-un singur act. Trebuie să se țină cont la stabilirea sancțiunilor și de sfera împrejurărilor de comitere a faptei- timpul săvârșirii acesteia (ziua de 1 martie). Astfel, suma de 133 lei care a fost confiscată de către organul constatator, provenea din vânzările efectuate într-o zi în care în mod normal fluxul de clienți este unul ridicat.
Atitudinea petentei în societate a fost până la momentul săvârșirii acestei contravenții una corectă. A apreciat instanța în sensul că aplicarea la prima abatere de la normele legale a unor sancțiuni atât de grave, apare ca disproporționată față de voința legiuitorului. Prevenția specială se va realiza în speță prin menținerea a două sancțiuni. Astfel, comportamentul petentei se va îndrepta în mod cert, iar normele legale nu vor continua să fie înfrânte.
Instanța a subliniat că această înlăturare a sancțiunii principale se justifică doar pentru prima abatere, în condițiile în care intimata nu a învederat că petenta ar avea cazier contravențional cu referire la regulile nesocotite la_ . Atenționând petenta că un asemenea cazier există și este administrat de intimată în procesele contravenționale, instanța recomandă acesteia respectarea tuturor regulilor ce guvernează activitatea desfășurată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 04.02.2014
În motivarea apelului invocă apelanta disp. art. 480 al.3 c.proc.civ prin raportare la faptul că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu o instituție desființată, implicit cu încălcarea dreptului la apărare, procedura de citare nefiind legal îndeplinită. Vătămarea adusă petentei este evidentă în condițiile în care fără legala citare a părții s-a dispus admiterea cererii, vătămarea constând în imposibilitatea de a se apăra, iar anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
De asemenea invocă apelanta faptul că fapta prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 a fost săvârșită de societate, fiind sancționată proporțional cu gravitatea faptelor.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca fiind tardiv formulat și în subsidiar ca nefondat, apreciind susținerile apelantei ca neîntemeiate prin raportare la data soluționării cauzei și dispozițiile art. 19 din OG 74/26.06.2013. De asemenea, apreciază intimata petentă că prima instanță, în urma administrării probatoriului, a analizării faptei concrete raportate la situația petentei, la prejudiciul cauzat, redus ca întindere și recuperat integral, la pericolul social redus al faptei, la sancțiunile complementare aplicate, prin prisma disp. art,21 al.3 din OG 2/2001, a apreciat în mod corect că scopul legii poate fi atins și prin înlocuirea sancțiunii principale a amenzii în cunatum de 8000 lei cu avertismentul.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
P. procesul verbal . nr._/01.03.2013 petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8000 lei în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 133 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 1 a fost suspendată activitatea punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
Relativ la criticile aduse de recurenta intimată se observă că acestea fac trimitere la soluționarea cauzei în raport cu o entitate desființată, implicit cu nerespectarea dreptului la apărare și aprecierea eronată a ansamblului probator prin prisma criteriilor privind individualizarea sancțiunii.
Referitor la criticile formulate cu privire la nerespectarea dreptului la apărare Tribunalul le apreciază ca neîntemeiate, prin raportare la înscrisurile atașate la dosar și dispozițiile art. 19 din OUG 74/2013.
Pe fond, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, se apreciaza că in speta nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca recurenta nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
Instanța de control judiciar reține că prevederile art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999 instituie o prezumție relativă în baza căreia sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin.1 din același act normativ, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, sunt considerate fără proveniență.
În referire la suma găsită în momentul controlului pentru care nu s-au prezentat documente justificative, Tribunalul reține că prin Nota de relații atașată la fila 37 din dosar, reprezentantul societății arată faptul că a omis acest aspect din cauza aglomerației existentă aspect care însă, nu este de natură a exonera partea de obligația instituită în sarcina sa prin dispozițiile menționate..
Se apreciază astfel că petenta nu a efectuat în cauză dovada că suma identificată în plus, avea o altă proveniență decât vânzarea de bunuri, cu evidențierea acesteia în mod corespunzător în documentele contabile, astfel că prezumția relativă instituită de aceste prevederi legale operează.
În referire la individualizarea sancțiunii se reține că potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin.2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Pe de alta parte, conform disp.art.21 alin 3 din OG nr.2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța de control judiciar consideră că în raport cu fapta reținută în sarcina petentei, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei reținuta in sarcina intimatei si cuantumul sancțiunii aplicate
Tribunalul are in vedere si scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmarind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care se apreciază că pot fi indeplinite in cazul de fata, după cum a subliniat și prima instanță această înlăturare a sancțiunii principale justificându-se doar pentru prima abatere.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată astfel că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Referitor la sancțiunile complementare prevăzute de art. 11 alin. 3 și art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/199, constând în suspendarea activității operatorului economic pe o perioadă de trei luni și confiscarea sumelor considerate fără proveniență se observă că aceste măsuri se aplică, în temeiul legii, ori de câte ori se constată săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 10 lit. b din același act normativ, astfel încât nu se poate aprecia asupra utilității sau oportunității dispunerii acestora.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelantul intimat, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelant intimat A.N.A.F. prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. C. – COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE C., cu domiciliul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind Î.I. D. G. A. la cab. av. C. I. din C., ., ., apt. 12, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2014.
P., JUDECATOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.V.Ticea
Tehnodact.jud.C.N./2 ex./08.05.2014
Emis 2 .>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 280/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1993/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
