Pretentii. Sentința nr. 2483/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2483/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 2364/118/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 2483
Ședința publică din data de 29 OCTOMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.
GREFIER – G. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei in contencios administrativ având ca obiect – pretenții, acțiune formulata de reclamantul D. C., cu domiciliul procesual ales în S., ..11, județul Prahova, în contradictoriu cu pârâtă AUTORITATEA MAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 21.10.2014, 28.10.2014 și 29.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei in contencios administrativ de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia contencios administrativ si fiscal sub nr._, reclamantul D. C., in contradictoriu cu parata AUTORITATEA N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, a solicitat sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de_ lei, reprezentand despagubiri acordate potrivit Hotararii nr. 63/22.11.2006, suma actualizata cu indicele de inflatie pana la data efectiva a platii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, s-a aratat ca prin Hotararea nr. 63/22.11.2006 s-a dispus acordarea sumei de_ lei cu titlu de compensatii. Desi sumele trebuiau a fi achitate in transe, nu a fost executata aceasta plata si nici nu au primit vreun raspuns in acest sens.
In drept, cererea a fost intemeiata pe art.38 alin.5 si 6 din HG 753/1998, Leg.nr.9/1998, art.1 alin.1, art.2 alin.1 lit.h si art.8 din leg.554/2004.
In dovedire au fost atasate cererii inscrisuri.
Parata A. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a formulat intampinare prin care a invocat exceptia prematuritatii cererii in contextul intrarii in vigoare a OUG nr.10/2013. Prin urmare, sustine parata, creanta stabilita prin Hotararea nr. 63/22.11.2006 nu este exigibila in momentul de fata, astfel ca actiunea formulata de reclamant este prematura.
Reclamantul, in cuvantul asupra exceptiei prematuritatii, a solicitat respingerea acestei exceptii, pentru considerentele aratate in incheierea de sedinta de la termenul din 12.11.2013.
Conform art.137 alin.1 Cod proc.civila instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac de prisos in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii.
Asupra exceptiei prematuritatii cererii instanta retine ca este intemeiata din urmatoarele considerente:
Prin Hotararea nr. 63/22.11.2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/ 2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului C. și s-a dispus plata către reclamant a compensațiilor bănești, în cuantum total de_ lei .
Potrivit O.U.G. nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat ai Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006:
Art. I
(1)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
(3)Prin titlu de plată se înțelege hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
(4)Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui preturilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe.
Reclamantul este titular al unui titlu de plată emis și neachitat integral până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 10/2013, plata compensațiilor neachitate urmând a se face începând cu 1 ianuarie 2014, astfel că, la momentul pronunțării prezentei hotărâri, reclamantul nu mai deține o creanță exigibilă.
Avand in vedere argumentele si considerentele expuse anterior, instanta, prin Sentinta nr. 4283/12.11.2013, a admis excepția prematurității cererii si a respins cererea de chemare în judecată ca prematur formulata.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul reclamant D. C. care a criticat-o, aratand ca in mod greșit a reținut prima instanță aplicarea OUG nr.10/2013 întrucât acest act normativ reglementează modul în care se face plata, eșalonat și nu obligația în sine de a o efectua.
Cererea de chemare în judecată a reclamantului a fost expediată la 18.02.2013 și înregistrată la Tribunalul C. în 15.02.2013, ambele anterior apariției OUG nr.10/2013.
A solicitat recurentul casarea hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei pe fond și obligarea A. la plata diferenței de 80.400 lei în trei rate egale anuale indexate cu indicele de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei efective a plății fiecărei tranșe.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat; a anexat la dosar și note de ședință.
Analizând recursul formulat, Curtea a retinut că se impune admiterea acestuia și casarea pentru rejudecarea cauzei pentru următoarele considerente:
Prima instanță a admis excepția prematurității cererii reclamantului și a respins acțiunea în consecință în considerarea dispozițiilor OUG nr.10/2013 reținând că deși reclamantul este titularul unui titlu de plată emis și neachitat integral, plata compensațiilor neachitate urmează a se face începând cu 1.01.2014, întrucât creanța nu mai este exigibilă.
La data de 12.12.2013, ulterior pronunțării soluției de către prima instanță Curtea Constituțională a admis excepția și a constatat că prevederile OUG nr.10/2013 sunt neconstituționale.
În acest context, instanța de recurs reține că prima instanță a soluționat cauza pe excepția prematurității aplicând dispozițiile unui act normativ ce a fost declarat neconstituțional, astfel că față de această împrejurare nu se poate afirma că s-a intrat în fondul pricinii, situație care impune casarea cu trimitere, în temeiul art.498 alin.2 NCPC, pentru rejudecare la prima instanță, ce urmează a avea în vedere normele de drept material incidente cauzei la momentul soluționării acesteia.
In atare situatie, prin Decizia civila nr. .400/CA din data de 07 Aprilie 2014, Curtea a admis recursul contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant D. C., împotriva sentinței civile nr.4283 din 12.11.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA MAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru rejudecare.
Pe rolul Tribunalului Constanta, dosarul a fost inregistrat sub nr._ .
Reclamantul si-a precizat actiunea, aratand ca solicita sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de_ lei (transa a II-a), reprezentand despagubiri acordate potrivit Hotararii nr. 63/22.11.2006, suma actualizata cu indicele de inflatie pana la data efectiva a platii, cu cheltuieli de judecata.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Instanta retine ca prin Hotărârea nr. 63/22.11.2006 a Comisiei pentru Aplicarea Legii 290/2003 din cadrul Institutiei Prefectului Constanta s-a aprobat cererea nr. 18/2003 și s-a propus acordarea compensațiilor bănești in cuantum de_ lei numitului D. C., de pe urma autorilor defuncti D. A. si D. Ernestina.
Potrivit art. 38 alin. 5 și 6 din HG 753/1998 modif., compensațiile bănești se achită eșalonat in două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel: 40% in primul an și 60% in anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește_ lei.
In vederea efecturării plății, reclamantul a înaintat către parata documentația prevăzută de HG 753/1998. Ulterior, reclamantul a revenit cu cerere către parata in vederea efectuării plății compensațiilor, parata nedând curs acestei cereri.
Conform art.8 alin.2 din Legea nr. 290/2003, prin adresa nr.2155/07.04.2009 pârâta i-a confirmat faptul că i s-a aprobat cererea privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, plata nefiind efectuată nici până în prezent.
Potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 „despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene…; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești.”
De asemenea, potrivit art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006 „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003, … se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor bănești depășește_ lei”.
Statul și instituțiile sale nu pot invoca lipsa fondurilor ca motiv de neexecutare a hotărârilor prin care s-au stabilit creanțe împotriva lor.
Din enunțarea dispozițiilor legale mai sus prezentate, rezultă că interpretarea dată acestora de parata nu poate fi reținută ca fiind întemeiată, deoarece sintagmele „în funcție de disponibilitățile bănești” sau „în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat”, nu pot fi interpretate decât în cadrul termenelor prevăzute expres de aceste dispoziții legale, de 1 an sau 2 ani, ce curg de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București privind acordarea despăgubirilor.
Astfel, interpretarea care se impune a fi dată dispozițiilor legale analizate este aceea că despăgubirile la care beneficiarii sunt îndreptățiți se plătesc în termenul de un an respectiv 2 ani, în funcție de cuantumul acestora, limitarea în raport de „sumele aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat”, neavând aplicabilitate decât în cadrul termenelor expres prevăzute de dispozițiile legale și putând determina despăgubirea cu prioritate a anumitor persoane însă numai în cadrul acestor termene.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al paratei, în sensul că prioritate în aplicarea dispozițiilor legale ar avea limitarea sumelor prin bugetul de stat și numai după aceasta termenele expres prevăzute de lege s-ar ajunge la situația că obligația de plată stabilită legal în termene imperative, ar deveni, una pur potestativă, fiind suficient să nu se prevadă în bugetul de stat sume necesare plății despăgubirilor la care persoanele beneficiare ale Legii 290/2003 sunt îndreptățite pentru ca plata acestora să fie amânată sine die.
Astfel chiar dreptul reclamantei la despăgubiri, definitiv stabilit, urmare a procedurii prevăzute de Legea 290/2003, ar fi lipsit de substanță.
Astfel, instanta nu poate retine ca intemeiate apararile paratei din cuprinsul intampinarii in sensul ca, potrivit dispozitiilor legale, compensatiile se achita in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel ca plata este conditionata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie, dreptul reclamantei fiind afectat de o conditie, nerealizarea acesteia conducand la prelungirea perioadei de plata peste termenul prevazut de lege.
Astfel, creditorul unei institutii publice, având în vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. În cazul în care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte în cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu execută obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa instantei.
Or, a sustine ca lipsa fondurilor duce la prelungirea termenului de plata inseamna o incalcare a dreptului reclamantului. Nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinatie nu pune la adapost debitorul acestei obligatii, solutia contrară insemnand golirea de continut a dreptului reclamantei, aceasta fiind expusă asadar unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecinta prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o decizie, executorie si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Refuzul executării actului administrativ prin care reclamantului i-a fost stabilit dreptul la despăgubiri este asimilat refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri adresată unei autorități publice, care la rândul său este asimilat actului administrativ, în baza art.2 alin.1 lit.”i” teza a II-a și alin.(2) din legea contenciosului administrativ.
Interesul legitim privat al reclamantului, ca și posibilitatea de a pretinde autorității abilitate să pună în aplicare dispozițiile Legii nr.9/1998 o anumită conduită, în considerarea realizării dreptului său, conferă reclamanților calitatea de persoană vătămată în sensul art.1 din Legea nr.554/2004.
Prin cererea formulata de reclamant și înregistrată la A., s-a solicitat efectuarea plății compensațiilor, fără încă ca autoritatea parată să se conformeze obligației de plată.
Se constată că parata nu și-a îndeplinit obligația de plata a despăgubirilor, cuvenite reclamantului in baza deciziei emisă de A., astfel că sunt întrunite condițiile prev.de art.1 și 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, pentru ca reclamantul, vătămat în drepturile sale conferite de Legea nr. 290/2003, să se adreseze instanței de contencios administrativ, pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea integrală a prejudiciului.
Pentru aceste considerente, retinand ca reclamantul este îndreptățit la plata celei de-a doua tranșe din totalul compensatiilor, astfel cum au fost stabilite prin actele mai sus mentionate, parata nefacand dovada contrară că a achitat aceasta suma si nici ca nu au fost alocate astfel de sume, cu raportare la prevederile art.1, art.2 alin.2, art.18 din L.nr.554/2004 si dispozitiile Legii 290/2003 si ale Deciziei nr. XXI/2007 pronunțată de către ICCJ, instanța constată că acțiunea promovată de către reclamant este întemeiată, sens în care o va admite și pe cale de consecință instanța, va obliga parata la plata catre reclamant a cotei de 60% din suma de_ lei, respectiv suma de_,4 lei, reprezentând compensații acordate in baza Legii 290/2003 prin Hotărârea nr. 63/22.11.2006 a Comisiei pentru Aplicarea Legii 290/2003 din cadrul Institutiei Prefectului Constanta, suma actualizata cu indicele de crestere a preturilor de consum, incepand cu data de 01.01.2009 si pana la data plătii efective.
In baza disp. art. 453 NCPC, instanta va obliga parata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in suma de 2000 lei (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea promovata de reclamantul D. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales în S., ..11, județul Prahova, in contradictoriu cu parata AUTORITATEA N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Obligă pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor acordate in baza Hotararii nr. 63/22.11.2006, in cuantum procentual de 60% din suma de_ lei, respectiv suma de_,4 lei, suma actualizata cu indicele de crestere a preturilor de consum, incepand cu data de 01.01.2009 si pana la data plătii efective.
Obliga parata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata, in suma de 2000 lei (onorariu avocat).
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I.-L. O.-D. G. M.
Tehnored. Jud. I.L.O.D./4 ex/09.01.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 927/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2729/2014. Tribunalul... → |
|---|
