Pretentii. Sentința nr. 2771/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2771/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 6424/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2771/CA
Ședința publică din data de 28.11.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea acțiunii promovată de reclamant B. E. C., cu domiciliul procesual ales în C., .. 100, județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ G. A FINANȚELOR PUBLICE G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 N.C.P.C.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, văzând dispozițiile art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, se declară competentă, din punct de vedere material și teritorial, să soluționeze cauza în temeiul art. 95 pct. 1 lit. a noul c.pr.civ. și art. 11 din OUG 13/2013.
Instanța, față de împrejurarea că potrivit art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF, se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației F. pentru Mediu, admite în principiu cererea de chemare în garanție.
Având în vedere că cererea de chemare în garanție a fost comunicată părților odată cu stabilirea termenului de judecată și că s-a solicitat acestora să formuleze concluzii cu privire la admisibilitatea cererii, instanța apreciază că nu este necesară acordarea termenului prevăzut de art. 74 alin. 3 NCPC coroborat cu art. 65 alin. 3 NCPC în vederea depunerii întâmpinării de către chemata în garanție.
Stabilește termen pentru soluționarea dosarului azi, 28.11.2014.
Încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Față de dispozițiile art. 394 NCPC, închide dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
După apelarea cauzei, rămânerea în pronunțare dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă pentru reclamant av. A. M., în baza împuterniciri avocațiale depusă la dosar și solicită repunerea cauzei pe rol.
Instanța repune cauza pe rol și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului formulează concluzi de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată pentru motivele expuse prin cererea de chemare în judecată. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr. _ din data de 02.09.2014 de reclamant B. E. C.,, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ G. A FINANȚELOR PUBLICE G. - A.J.F.P. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.051 lei achitată cu titlu de timbru de mediu, a dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a cumpărat un autoturism Seat Altea iar pentru a putea înmatricula autoturismul a fost obligat să plătească timbrul de mediu, sens în care s-a achitat suma de 4.051 lei.
Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei iar pârâta a răspuns negativ, printr-un exces de putere publică.
Arată reclamantul că în cauză a urmat procedura prealabilă, formulând cerere de restituire a taxei si contestație administrativă împotriva răspunsului primit.
În ceea ce privește ilegalitatea taxei prin raportare la dreptul comunitar, arată că aceasta a fost constatată de CJUE și invocă principiul priorității dreptului comunitar față de cel național și principiul nediscriminării, făcând trimitere la jurisprudența CJUE.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 90 TCE și art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție.
Legal citată în cauză, pârâta DGRFP G. - AJFP C., pentru AFP C. – continuator în drepturi și obligații a AFP C., efect al subrogării legale prin HG.520/2013 și OUG.74/2013, a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta solicită respingerea ca nefondată a acțiunii deduse judecății, opinând că prin noua reglementare consacrată de OUG.nr.9/2013 este înlăturată discriminarea constatată în dispozițiile OUG.50/2008, iar în caz de admitere a pretențiilor reclamantei, în temeiul art.72-74 c.pr.civ., solicită ca plata sumelor la care ar fi îndatorată să fie instituită în sarcina chematei în garanție, dată fiind destinația taxei, care se constituie venit la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrației F. pentru Mediu.
Chematul în garanție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii arătând că reclamantul își întemeiază acțiunea pe o pretinsă neconformitate a OUG cu normativele europene și printr-o pretinsă neconstituționalitate a acesteia, astfel, fiind incidente dispozițiile art. 9 din legea nr. 554/2004. Cum organul fiscal nu este emitentul OUG 9/2013, acesta nu poate analiza legalitatea taxei în raport de prevederile dreptului comunitar și de a aplica cu prioritate aceste norme, iar acțiunea care nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 NCPC.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul este deținător al unui vehicul folosit, înmatriculat anterior . UE.
Pentru transcrierea autoturismului, reclamantul a plătit timbrul de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013, în sumă de 4.051 lei, potrivit chitanței de plată .>TS10 nr._/06.05.2014 emisă de către A.F.P. C..
Reclamantul a formulat cerere de returnare integrală a taxei la data de 29.07.2014, pârâta însă a respins cererea.
Prin cererea înregistrată la AFP Constanta, reclamantul a solicitat restituirea timbrului de mediu, demers la care pârâta a prezentat un punct de vedere, prin care face cunoscut refuzul restituirii sumei solicitate.
In consecința, prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei achitata cu titlu de timbru de mediu.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din același act normativ refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este reprezentat de exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speță, instanța va analiza dacă refuzul pârâtei de a restitui suma achitata cu titlu de timbru de mediu, prevazuta de art.4 din OUG nr.9/2013, reprezintă sau nu un refuz nejustificat în accepțiunea disp. art.2 lit.i din Legea nr.554/2004.
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal. Așadar, se contestă de plano legalitatea taxei. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța reține că în jurisprudența Curții se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naționale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene și revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile în materie.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul constată admisibilă acțiunea având ca obiect restituire a timbrului de mediu întemeiată pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală, astfel ca instanta va respinge ca nefondata exceptia inadmisibilitatii cererii
Potrivit art. 4 din OUG nr. 9/2013:
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În speță, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa de timbru de mediu instituită cu ocazia primei înmatriculări in Romania, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamant – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa de timbru de mediu se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate achizitionate dintr-un stat membru UE, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, taxa pe poluare pentru autovehicule prevazuta de OUG 50/2008, sau taxa pentru emisii poluante prevazuta de Leg.9/2012 și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia in sensul unei discriminari interzisa prin prevederile legale comunitare.
In cauza N., CJCE a statuat ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulație in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piața naționala.”
Masurile fiscale stabilite prin OUG 9/2013 nu sunt de natura sa descurajeze punerea in circulatie a autovehicolelor de ocazie cumparate din alte state membre, din moment ce taxa trebuie platita o singura data indiferent daca autovehiculul este nou sau rulat si indiferent daca provine de pe piata romaneasca sau din alt stat membru al UE.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, cauzele pronuntate de CJCE in legatura cu taxa de poluare nu sunt incidente in cauza, intrucat nu exista o discriminare rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care, aceasta este datorată atat de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România cat si de cei carora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotarare judecatoreasca.
In preambulul OUG 9/2013 s-a prevazut ca „prin adoptarea prezentului act normativ se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.”
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute și cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată de către reclamant este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
Având in vedere solutia pronuntata asupra fondului cererii principale, instanta va respinge cererea de chemare in garantie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamant B. E. C., cu domiciliul procesual ales în C., .. 100, județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ G. A FINANȚELOR PUBLICE G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Cu recurs, ce se va depune la Tribunalul C., în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.11.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
Tehnoredact.jud.A.L.N./11.12.2014
5 ex
Emis 3 .>
| ← Suspendare executare silită. Decizia nr. 832/2014. Tribunalul... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
