Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 448/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 18575/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 448/APCA4
Ședința publică din data de 02.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta petentă ., cu sediul în București, ., sector 4, îndreptat împotriva sentința civilă nr. 793/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, cu sediul în C., . nr. 2, . C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată arată că apelanta a depus prin grefa instanței răspuns la întâmpinare ce a fost comunicat către intimat din dispoziția instanței.
Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, respinge proba testimonială ca neutilă soluționări cauzei.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 02.09.2014, iar față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.07.2013, sub nr._, petenta S.C. V. T. S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.06.2013, încheiat de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt, a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat a fost sancționată, în mod nelegal, cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei. Petenta a precizat că, în ziua de 21.06.2013, ora 14:20, pe DN39 în dreptul hipermarket-ului Selgros a fost oprit în trafic pentru control autovehiculul – autoutilitara basculantă M. cu nr. de înmatriculare_ aparținând acesteia, condus de B. V., angajat al societății petente. La acel moment, autoutilitara transporta nisip spălat dimensiune 0/4 în cantitate de 14.780 kg (cantitatea comandată și facturată), nisipul fiind preluat de la S.C. S.L.D. CEVALIS S.R.L, în baza avizului de expediție . din 21.06.2013 eliberat de furnizor cumpărătorului S.C. V. T. S.R.L.
În continuare, petenta prin reprezentant legal, a precizat că, fiind oprită în trafic autoutilitara la data de 21.06.2013, agenții au procedat la verificarea documentelor și s-a efectuat cântărirea statică a autovehiculului cu ajutorul sistemului portabil de cântărire tip PW-10 .. 43/11, rezultând, în urma acestei cântăriri, că autovehiculul avea o masă totală de 37,50 tone, depășind astfel maxima admisă a autovehiculului, respectiv 35 tone (masa proprie este de 13,9 tone, iar sarcina utilă maximă autorizată este de 21,1 tone).
Petenta a arătat că, procesul-verbal prin care a fost sancționată, în temeiul art. 41 alin. 1 și art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. 43/1997, este lovit de nulitate pentru următoarele motive: a fost întocmit în lipsa unui reprezentant al petentei și în lipsa oricărui martor asistent, agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația de a aduce la cunoștința reprezentanților petentei dreptul de a formula obiecțiuni, nu au fost precizate motivele pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent, la momentul efectuării controlului, organul constatator nu a prezentat șoferului un certificat de omologare a cântarului, iar locul unde a fost cântărit autovehiculul nu se află pe o platformă betonată omologată pentru efectuarea cântăririi, nefiind respectate dispozițiile Normei de Metrologie Legală NML 059-05.
Petenta a mai precizat că a comandat în ziua de 21.06.2013 de la S.C. S.L.D. CEVALIS S.R.L. doar cantitatea de 14.780 kg de nisip, dimensiunea 0/4, aceasta fiind și cantitatea facturată, astfel, la rubrica alte mențiuni, petenta ar fi putut preciza faptul că nu este culpa sa dacă în autovehicul a fost încărcată o cantitate mai mare de nisip decât cea comandată, aceasta neavând posibilitatea de a cântări nisipul la momentul încărcării.
În drept, petentul a indicat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. V. și a depus următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, carte de identitate a autovehiculului_, certificat de înmatriculare, aviz de expediție nr._/21.06.2013, tichet de cântărire nr. 70/21.06.2013 eliberat de ISCTR, carte de identitate B. V..
Intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER a formulat întâmpinare (f. 23) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că la data și ora prevăzute în procesul-verbal a fost depistată autobasculanta M. cu nr. de înmatriculare_, deținută spre utilizare de petentă și condusă de șoferul B. V., în timp ce efectua un transport rutier de bunuri divizibile (nisip spălat 014) iar cu ocazia efectuării cântăririi statice prin utilizarea sistemului portabil de cântărire tip PW-10, nr. ./11, s-a constatat că, autovehiculul mai sus menționat efectua transport de mărfuri divizibile depășind masa totală maximă admisă a vehiculului conform confirmației (4 axe din care 2 axe de direcție), conform Certificatului de înmatriculare nr. B02009125. În continuare, s-a emis tichet de cântar în dublu exemplar, fiind semnat de conducătorul auto fără obiecțiuni, masa totală rezultată în urma cântăririi fiind de 37,5 tone, fapta fiind prevăzută de art. 41 alin. 1 din O.G.R. 43/1997.
Intimatul a precizat că, instalația de cântărire este verificată metrologic, astfel cum reiese din înscrisurile depuse, că maxima admisă pentru autovehiculul respectiv, astfel cum reiese din certificatul de înmatriculare, este de 35 tone. Cu privire la susținerile petentei, a indicat că agentul constatator a respectat pe deplin art. 19 alin. 3 din O.G. 2/2001, procesul-verbal fiind încheiat la sediul intimatului la 5 zile de la constatarea contravenției, respectiv după aflarea tuturor datelor de identificare ale contravenientei.
A mai arătat că procesul verbal de constatare a contravențiilor este întocmit cu respectarea art. 16 și art. 17 din OUG nr. 2/2002.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, O.G. 43/1997, O.G. 26/2011, H.G. nr. 1088/2011, O.G. 27/2011, Legea 31/1990.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul înscrisurile aflate la dosar la filele 28-37 din dosar: bon de cântar nr. 70/21.06.2013, descărcarea activității conducătorului auto B. V. printată prin aparatul tahograf, Copia conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț, certificat de înmatriculare, aviz de expediție, raport nr. 48/14.11.2012 emis de Biroul Român de Metrologie legală, buletinul de verificare metrologică, proces-verbal de control metrologic.
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului și a respins proba testimonială cu un martor solicitată de petentă, întrucât aceasta nu a prezentat teza probatorie și față de specificul contravenției, proba cu martori nu duce la soluționarea procesului.
Prin Sentința civilă 793/28.01.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.06.2013, petenta S.C. V. T. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 25.000 lei, reținându-se că la data de 21.06.2013, ora 14:20, pe DN39, în dreptul hipermarket-ului Selgros, a fost oprit în trafic și verificat autovehiculul autoutilitară basculantă M. cu nr. de înmatriculare_, condus de B. V., deținut și utilizat de societatea petentă, care efectua un transport de bunuri divizibile ( nisip spălat 0/4), conform avizului de expediție . nr._/21.06.2013 de la furnizorul S.C. S.L.D. CEVALIS S.R.L. Cu ocazia verificărilor s-a efectuat și cântărirea statică prin utilizarea sistemului portabil de cântărire tip PW-10, nr. ./11 (verificare metrologică efectuată la 14.11.2012), s-a emis tichet de cântar nr. 70/2013, operațiune în urma căreia agenții au constatat că autovehiculul menționat a efectuat transport de mărfuri divizibile depășind masa totală maximă admisă pentru vehicul conform configurației (4 axe din care 2 axe de direcție), conform certificatului de înmatriculare și precizărilor din anexa 2 din O.G. 43/1997, pct. 2.3.3. Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 41 alin. 1 din O.G. 43/1997 și este sancționată potrivit art. 61 alin. 1 lit. p din același act normativ.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Critica de nelegalitate invocată de petentă, referitoare la faptul că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului petentei, nu poate fi reținută în cauză, a apreciat instanța, ținând cont de faptul că O.G. 2/2001 permite și întocmirea procesului-verbal în lipsa presupusului contravenient, astfel, art. 19 din O.G. 2/2001, prevede că, în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, astfel cum a și făcut în procesul-verbal contestat.
Critica de nelegalitate referitoare la neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a îi aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, nu poate fi reținută a apreciat prima instanță, deoarece procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei. Neîndeplinirea unei astfel de obligații de către agentul constatator, atrage în orice caz o nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție și este necesar ca petenta să dovedească vătămarea produsă ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Petenta nu a făcut însă dovada producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal și a menționat în plângerea contravențională eventualele obiecțiuni, urmând a fi luate în considerare de către instanța la analiza temeiniciei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, a fost stabilită de către agentul constatator prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv prin sistemul portabil de cântărire tip PW-10, nr. serial 43/11, verificat metrologic la data de 14.11.2012, sistem Teznovahny-Cehia.
A reținut instanța în sensul că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, reține instanța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, se reține, este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în special în aceste cazuri în care fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare,se apreciază că petenta, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
A apreciat prima instanță în sensul că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal se probează cu tichetul de cântar depus la fila 29 și cu celelalte documente depuse de intimat. Astfel, din copia conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț și din certificatul de înmatriculare depus la fila 32, rezultă că autovehiculul oprit de către agenții constatatori avea o greutate maximă autorizată de 35 tone, iar din tichetul de cântar a rezultat că autovehiculul petentei avea la acel moment o greutate de 37,5 tone, depășind astfel, cu 2,5 tone greutatea maximă admisă. Astfel, instanța a apreciat că la dosar au fost depuse înscrisurile doveditoare care sunt necesare pentru a elimina orice dubiu cu privire la acuratețea indicării sistemului portabil de cântărire și la corectitudinea reținerii contravenției de către agentul constatator.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că acțiunea petentei, constând în efectuarea transportului cu vehicule rutiere, pe drumurile publice, cu depășirea masei totale maxime admise, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 41 alin. 1 din O.G. 43/1997 și sancționate potrivit art. 61 alin. 1 lit. p din același act normativ.
Susținerea petentei referitoare la lipsa culpei în săvârșirea faptei nu poate fi reținută în cauză, apreciază instanța,deoarece fapta pentru care a fost sancționată constă în efectuarea unui transport cu depășirea masei totale maxime admise, astfel, petenta, în momentul preluării mărfii trebuie să depună diligențe pentru a respecta toate prevederile legale.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de_ lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, care a mai fost sancționată pentru fapte de același fel.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 25.04.2014
În motivarea apelului invocă apelanta faptul că potrivit mențiunilor din cartea de identitate a vehiculului în discuție masa proprie a acestuia este de_ kg, iar sarcina utilă maximă autorizată este de_ kg, astfel că masa maximă totală autorizată este de_ kg. Apreciază că nu este culpa sa pentru constatarea unui surplus, dacă acesta a existat, deoarece a comandat doar cantitatea de_ kg de nisip, aceasta fiind și cantitatea care a fost ulterior facturată.
În ceea ce privește procesul verbal contestat, se arată că acesta a fost întocmit în lipsa unui reprezentant al contravenientului și în lipsa oricărui martor asistent. De asemenea, nu a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, implicit fiind încălcat dreptul la apărare.
La momentul efectuării controlului, organul constatator nu a prezentat conducătorului auto un certificat de omologare a cântarului, în care să se regăsească gradul de toleranță al acestuia, iar locul în care vehiculul a fost cântărit nu se afla pe o platformă betonată, ci într-un loc nedestinat unor astfel de operațiuni.
Invocă în susținere art. 1.3, art. 4.1.3.lit. d și e, art. 4.1.5, art. 5.2, respectiv art. 5.3 din NML 059/05 cu privire la instalațiile portabile pentru determinarea sarcinii pe axe la vehicule rutiere, apreciind că marfa transportată, respectiv nisip spălat își modifică poziția centrului de greutate în momentul cântăririi în regim static cât și dinamic, axă cu axă.
În drept au fost invocate disp. art. 34 al.2 din OG 2/2001, art. 470 și urm. C.proc.civ, OUG 195/2002, iar în susținere a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri și testimonială.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului promovat motivat de următoarele considerente:
La data de referință în trafic a fost depistat vehiculul proprietatea petentei care efectua transport de mărfuri divizibile cu depășirea masei totale maxime admise, operațiunea de cântărire fiind efectuată cu instalație de cântărire verificată metrologic și acreditată de Biroul Român de Metrologie Legală.
Apreciază că avizul de expediție nu reflectă realitatea, vehiculul fiind în fapt încărcat cu o cantitate mai mare de marfă, aspect care a fost de altfel recunoscut de petentă în cuprinsul plângerii contravenționale.
În referire la modalitatea de încheiere a procesului verbal din perspectiva respectării art. 19 din OG 2/2001, apreciază critica formulată de apelantă ca neîntemeiată, existând mențiuni în cuprinsul procesului verbal relativ la acest aspect. În referire la omisiunea de a aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, apreciază că această posibilitate aparține contravenientului în situația în care este de față la întocmirea procesului verbal, ceea ce nu este cazul în speță.
În drept au fost invocate disp. Art. 205-208 c.proc.civ, OG 43/1997, OG 2/2001.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.06.2013, petenta a fost sancționată în temeiul disp. art. 41 al.1 cu referire la art. 61 al.1 lit. p din OG 43/1997,cu amendă în cuantum de 25.000 lei, reținându-se că la data de 21.06.2013, ora 14:20, pe DN39, în zona hipermarket Selgros, a fost oprit în trafic și verificat autovehiculul autoutilitară basculantă M. cu nr. de înmatriculare_, condus de B. V., deținut și utilizat de societatea petentă, care efectua un transport de bunuri divizibile (nisip spălat 0/4), conform avizului de expediție . nr._/21.06.2013 de la furnizorul S.C. S.L.D. CEVALIS S.R.L.
Cu ocazia verificărilor s-a efectuat și cântărirea statică prin utilizarea sistemului portabil de cântărire tip PW-10, nr. ./11 (verificare metrologică efectuată la 14.11.2012), s-a emis tichet de cântar nr. 70/2013, operațiune în urma căreia agenții au constatat că autovehiculul menționat a efectuat transport de mărfuri divizibile depășind masa totală maximă admisă pentru vehicul conform configurației (4 axe din care 2 axe de direcție), conform certificatului de înmatriculare și precizărilor din anexa 2 din O.G. 43/1997, pct. 2.3.3.
În referire la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac referire la motive de nelegalitate a procesului verbal prin raportare la disp. art. 16 al.7, respectiv art. 19 din OG 2/2001, dar și de netemeinicie prin prisma aprecierii ansamblului probator relativ la îndeplinirea condițiilor răspunderii contravenționale.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Relativ la criticile petentei cu referire la nerespectarea disp. art 16 din OG 2/2001 sub aspectul omisiunii de a aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu ocazia încheierii procesului verbal, Tribunalul le apreciază ca neîntemeiate, reținându-se că în legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 din OG nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă, fiind necesar ca petenta să probeze că aceste încălcări i-au produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, situație care nu a fost în speță dovedită, partea având posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la procesul verbal, în fața instanței.
Referitor la lipsa semnăturii martorului asistent se reține în sensul că potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
In ceea ce privește semnătura martorului asistent, se apreciază în sensul că rolul acestuia nu este acela de a proba fapta comisă de persoana sancționată, ci prezența sa se limitează la atestarea faptului că agentul constatator a încheiat procesul în lipsa contravenientului, în speță fiind menționate potrivit art. 19 al.3 din OG 2/2001 condițiile care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor asistent.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația menționată în cuprinsul procesul verbal.
După cum a reținut și prima instanță procesul verbal de contraventie intocmit de un agent constatator aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu, se bucura de o prezumtie de adevar, însa aceasta prezumtie nu este absoluta, ci relativa si poate fi combatuta prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În speță, instanța a apreciat că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.Potrivit înscrisurilor atașate la dosar nu se verifică teza susținută de petentă relativ la cantitatea de marfă transportată, în condițiile în care intimata a constatat potrivit mijlocului de cântărire cu funcționare neautomată pentru determinarea sarcinii pe axă verificat metrologic, aspectele reținute în bonul de cântar semnat fără obiecțiuni de conducătorul auto, care au relevat o cantitate totală de mărfuri transportată superioară masei maxime admise potrivit certificatului de înmatriculare.
Astfel, se apreciază față de considerentele expuse că în speță este nu incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, în condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca la data de referință petenta nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
După cum a fost apreciat de către prima instanță susținerea petentei referitoare la lipsa culpei în săvârșirea faptei nu poate fi reținută întrucât în momentul preluării mărfurilor pentru transport era necesar a depune diligențe pentru a respecta prevederile legale relativ la masa maximă admisă pentru transport.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de faptele reținute, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Instanța de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținută si in urma analizării apelului. In acest sens se are in considerare si faptul ca recurentul nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale menționate anterior.
Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala-OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmareste in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care nu pot fi indeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contraventional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata ca petenta, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelanta petentă, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta petentă ., cu sediul în București, ., sector 4, îndreptat împotriva sentința civilă nr. 793/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, cu sediul în C., . nr. 2, . C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.09.2014.
P., JUDECĂTOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.C.M.N.-Ș.
Tehnodact.jud.decizie.C.N./4 ex./30.09.2014
2 .>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 150/2014.... | Suspendare executare silită. Decizia nr. 832/2014. Tribunalul... → |
|---|
