Suspendare executare silită. Decizia nr. 839/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 839/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 12010/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 839/2014
Ședința publică de la 09 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. S.
JUDECĂTOR M. C.
JUDECĂTOR A. J. N.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect contestație la executare formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în C., . nr. 18, jud. C. în contradictoriu cu intimata U. C. domiciliată în C., ., ., promovat împotriva sentinței civile nr. 13.115 din 05.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimată avocat A. C. L. conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că nu există motive pentru modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Singura critica adusa în recurs de Direcția G. a Finanțelor Publice este faptul că a fost comunicat prin intermediul site-ului acestei instituții .
Totodată, solicită a se observa că nu au fost îndeplinite dispozițiile art. 44 Cod pr. Fiscală care prevăd că se poate face această procedură dar mai întâi trebuie încercată comunicarea actelor direct către parte, or, din dosarul de executare nu rezultă acest aspect.
Astfel cum a statuat și Curtea Constituțională dacă se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare dispozițiile art. 44 cod pr.fiscală sunt neconstituționale.
Reprezentantul intimatei depune la dosar concluzii scrise, practică judiciară și dovada achitării onorariului avocațial.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.05.2013, sub număr dosar_/ 212/ 2013, reclamanta U. C. a formulat contestație la executarea silită începută împotriva sa de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice C., solicitat anularea tuturor actelor de executare, precum și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivarea cererii, arată reclamanta că a primit, în data de 24.04.2013, somația nr._/ 12.07.2012 și titlul executoriu nr._/ 12.07.2012, emise de A.F.P. C. în dosarul de executare nr._/ 2012, prin care era înștiințată că figurează în evidența fiscală cu un debit de 783 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat. Învederează contestatoarea că nu a avut cunoștință, până la această comunicare, despre existența debitului invocat de organul fiscal și nu își explică din ce activități provin creanțele fiscale, întrucât din luna martie 2006 și până în prezent nu a mai efectuat activități remunerate, fiind pensioară. Mai mult, arată reclamanta că, printr-o adresă din 25.07.2012, A.F.P. C. i-a comunicat faptul că nu figurează cu obligații bugetare restante.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm. din Codul de procedură civilă, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Contestația a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 85 lei și cu timbru judiciar de 3 lei.
Intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei copia dosarului execuțional.
La termenul de judecată din data de 23.07.2013 contestatoarea a renunțat la cererea de suspendare a executării, iar la termenul din 01.10.2013 instanța stabilit calitatea procesuală pasivă a Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Finanțelor Publice C., din cadrul ANAF, față de dispozițiile H.G. nr. 520/ 2013.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/05.11.2013 Judecătoria C. a admis contestația formulată, a anulat executarea silită derulată de intimată împotriva debitoarei U. C. și a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 85 lei, reținând următoarele:
„ Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarele:
Organele fiscale din cadrul A.F.P. C. au pornit executarea silită împotriva debitoarei U. C., fiind constituit dosarul de executare silită_/ 2012, în cadrul căruia au fost emise titlul executoriu nr._/ 12.07.2012 (f. 7) și somația nr._/ 12.07.2012 (f. 6), referitoare la obligații fiscale în cuantum de 783 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat, calculate în baza deciziilor de calcul accesorii menționate în cuprinsul titlului executoriu indicat.
Analizând contestația la executare din perspectiva legalității comunicării actelor administrative fiscale ce constituie totodată titluri de creanță, respectiv deciziile de calcul accesorii emise pe numele debitoarei U. C., instanța reține că intimata nu face dovada legalei comunicări a acestor acte către contribuabil.
Astfel, la dosarul cauze a fost depusă dovada de comunicare cu confirmare de primire numai în ceea ce privește decizia de calcul accesorii nr._/ 31.12.2011 (f. 44), în vreme ce pentru celelalte decizii de acest fel s-au depus anunțuri colective de publicare, potrivit art. 44 alin. 2 lit- d) din O.G. nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală „actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate”.
Comunicarea prin publicitate se face, conform art. 44 alin. 3 Cod procedură fiscală, „prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
Dispozițiile art. 44 alin. 3 Cod procedură fiscală au cunoscut modificări de la data intrării în vigoare a ordonanței, iar din cuprinsul acestuia nu se poate stabili o regulă pentru organul fiscal de a respecta ordinea enumerării din textul legal (lit. a - d), însă folosirea procedurii de comunicare prin publicitate trebuie să rămână subsidiară față de celelalte trei, pentru cazul în care comunicarea nu se poate realiza prin una din acestea.
Din analiza textului anterior citat se poate lesne observa că principiul de drept ce trebuie respectat cu prioritate este cel al comunicării efective către contribuabil a titlului de creanță („primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură”, „remiterea, sub semnătură”, „prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia”).
Spre deosebire de procedurile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a) – c) Cod procedură fiscală, procedura afișării nu presupune expunerea efectivă a textului actului administrativ fiscal, ci doar a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Este adevărat că această procedură trebuie să existe, fiind necesară într-o societate democratică, pentru a asigura executarea creanțelor fiscale împotriva persoanelor față de care procedurile anterioare nu s-au putut îndeplini, însă respectarea principiului bunei-credințe în executarea obligațiilor fiscale (art. 12 Cod procedură fiscală) presupune acordarea posibilității reale și efective contribuabilului de a achita de bunăvoie creanțele născute împotriva sa ori de a contesta conținutul deciziilor accesorii, ceea ce presupune efectuarea de demersuri rezonabile pentru comunicarea actului prin una din procedurile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a) – c) Cod procedură fiscală.
Curtea Constituțională, având a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/ 2003, a statuat prin decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 (publicată în M.Of. nr. 437 din 26 iunie 2009) că „textul în cauză nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală”.
Printr-o decizie ulterioară a Curții Constituționale, respectiv decizia nr. 536 din 2011, a fost examinată o nouă excepție de neconstituționalitate a aceluiași text de lege, ocazie cu care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că „dispozițiile art. 44 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a) - d) din aceeași ordonanță”.
Este de subliniat faptul că la pronunțarea acestei decizii a fost avută în vedere forma actuală a art. 44 alin. 3 Cod procedură fiscală, din care rezultă că legiuitorul a prevăzut că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate și în cazul în care domiciliul contribuabilului este cunoscut, însă, anterior recurgerii la aceasta modalitate, trebuie să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin. 2 lit. a) - c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară.
Față de aceste considerente, apreciind că intimatul nu a comunicat legal, către debitor, titlurile de creanță ce au stat la baza pornirii executării silite, instanța apreciază că prezenta contestație la executare este întemeiată, urmând a o admite astfel cum a fost promovată.
Totodată, Judecătoria constată că, prin adresa nr._/ 25.07.2012 (f. 17), A.F.P. C. a comunicat reclamantei că nu figurează cu obligații bugetare restante în contul de diferențe de impozit anual de regularizat, la data de 25.07.2012.
Or, toate deciziile de calcul accesorii menționate în cuprinsul titlului executoriu nr._/ 12.07.2012 sunt anterioare datei de 25.07.2012. În aceste condiții, se naște un dubiu nu doar cu privire la realitatea existenței creanței de 783 lei, dar și cu privire la competența funcționarilor din cadrul organului fiscal, care au greșit fie atunci când au emis adresa nr._/ 25.07.2012, fie atunci când au emis titlul executoriu nr._/ 12.07.2012.
În ceea ce privește cererea contestatoarei privind restituirea, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, a sumelor plătite în cadrul prezentei proceduri cu titlu de taxă judiciară de timbru, instanța urmează a o admite, având în vedere dispozițiile art. 23 alin. 1 pct. e) din Legea nr. 167/1997 privind taxele de timbru, potrivit cărora în cazul în care contestația la executare este admisă, iar hotărârea rămâne irevocabilă, sumele achitate cu titlu de taxă de timbru se restituite la cererea contestatorului. Așa fiind, se va dispune restituirea către reclamanta contestatoare, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, a sumei de 85 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare, plătită de reclamanta-contestatoare conform chitanței . XWM nr._ PJ/ 07.05.2013 (f. 5).”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., solicitând modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare. Motivează recursul arătând că în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare, deciziile de calcul accesorii fiind comunicare contribuabilului prin publicitate, conform art. 44 Cod procedură fiscală
Față de recursul formulat intimata-contestatoare nu a formulat întâmpinare .
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs .
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța de recurs constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente
În baza unor decizii de calcul accesorii emise în anii 2007-2011 s-a început executarea silită debitoarei U. C. pentru suma totală de 783 lei, fiind întocmite de către organul de executare fiscală Administrația Finanțelor Publice C. Titlul executoriu nr._/ 12.07.2012 și somația nr._/ 12.07.2012
Se recunoaște implicit de către recurentul-intimat și din înscrisurile dosarului de executare că modalitatea de comunicare către contestatoare a deciziilor de impunere și calcul accesorii s-a realizat exclusiv prin publicitate, la sediul Administrației Finanțelor Publice C. și pe pagina de internet a acesteia.
Comunicarea actului administrativ-fiscal este reglementată art. 44 Cod proc. fiscală, care de-a lungul timpului a avut următoarele forme:
Art. 44: Comunicarea actului administrativ fiscal
(la data 20-iul-2004 Art. 44 din titlul III, capitolul II reglementat de Art. 42 din partea 13, capitolul II din Norme Metodologice din 2004 )
(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2)Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a)prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c)prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d)prin publicitate.
(2)Actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(la data 17-sep-2011 Art. 44, alin. (2) din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 10. din Ordonanta 29/2011 )
(2)Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(la data 02-feb-2012 Art. 44, alin. (2) din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 7. din Ordonanta 2/2012 )
(21)În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace:
a)prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal;
b)prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
(21)Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(la data 02-feb-2012 Art. 44, alin. (2^1) din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 7. din Ordonanta 2/2012 )
(22)În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (21), aceasta se realizează prin publicitate.
(la data 17-sep-2011 Art. 44, alin. (2) din titlul III, capitolul II completat de Art. I, punctul 11. din Ordonanta 29/2011 )
(22)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(la data 02-feb-2012 Art. 44, alin. (2^2) din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 7. din Ordonanta 2/2012 )
(3)Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(la data 27-ian-2006 Art. 44, alin. (3) din titlul III, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 94/2006 )
*) Curtea Constituțională admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță.
(la data 07-iul-2011 Art. 44, alin. (3) din titlul III, capitolul II atacat de (exceptie admisa) Actul din Decizia 536/2011 )
(4)Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
(4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(5)Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(6)În cazul actelor administrative fiscale emise de către organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.
(7)În cazul actelor administrative fiscale emise de organele fiscale ale autorităților administrației publice locale, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice. Pentru organul fiscal al unei autorități a administrației publice locale, consiliul local stabilește, prin hotărâre, în funcție de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanță ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal.
(la data 23-iun-2014 Art. 44 din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 40/2014 )
43.1. Dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Se constată că la data emiterii deciziilor de calcul accesorii în cauză, art. 44 din Codul de procedură fiscală nu impune o ordine de urmat în realizarea acestor proceduri de comunicare. Față însă de scopul urmărit prin instituirea acestor modalități de comunicare, care este acela de a asigura posibilitatea efectivă a contribuabilului de a lua cunoștință de actul administrative fiscal care îi este destinat, interpretarea teleologică a textului legal impune concluzia că pentru comunicarea actului trebuie să se urmeze, în ordine, modalitățile de comunicare enumerate, comunicarea prin publicitate fiind ultima modalitate la care trebuie să se apeleze și numai în cazul în care celelalte trei modalități nu și-au atins scopul.
Această interpretare este consfințită prin Decizia nr. 667/2009 a Curții Constituționale, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. d), ale art. 27 alin. (1) lit. b) și ale art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în cuprinsul căreia se reține: În final, cu privire la constituționalitatea art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că, în sine, textul în cauză nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.
De asemenea, în aplicarea art. 44 Cod procedură fiscală, Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 94/2006 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și a instrucțiunilor de completare a acestora în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate, prevede în Anexa 2 - INSTRUCȚIUNI DE COMPLETARE: Comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a), b) și c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Împrejurarea că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost respinsă prin Decizia nr. 1288/2008 a Curții Constituționale, nu conduce, de plano, la legalitatea acestei modalități de comunicare a actelor adminsitrative fiscale, în această decizie Curtea reținând doar că Cu privire la aceasta, Curtea constată că procedura de comunicare a actelor administrativ-fiscale prin afișare pe internet este doar una dintre posibilitățile de aducere la cunoștința contribuabilului a actului emis în sarcina sa.
Potrivit art. 45 Cod proc. fiscală: Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Întrucât în cauză actele administrative fiscale reprezentate de deciziile de calcul accesorii nu s-au comunicat contestatoarei într-o modalitate care să permită acesteia luarea la cunoștință, acestea nu puteau să-și producă nici efectul convertirii în titluri executorii,
D. pentru care instanța de recurs în temeiul art. 312 Cod proc.civilă urmează respinge recursul formulat, cu obligarea recurentului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, las plata către intimata-contestatoare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul având ca obiect contestație la executare formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. cu sediul în C., . nr. 18, jud. C. în contradictoriu cu intimata U. C. domiciliată în C., ., .,., promovat împotriva sentinței civile nr. 13.115 din 05.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligaă recurentul la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 09.07.2014.
PREȘEDINTE Judecător Judecător
A. B. S. M. C. A. J. N.
Grefier
E. N.
Red.jud.fond. G.M.
Tehnored. jud. rec. A.B.S./10.07.2014
2 ex.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 09/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
