Anulare act administrativ. Sentința nr. 99/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 6426/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 99/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta ., cu sediul în Slobozia, ., birou nr. 3, județ Ialomița, în contradictoriu cu pârâta C. L. C. - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat M. A. și pârâtul prin avocat Carpov O., în baza împuternicirilor avocațiale depuse de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, pârâtul a depus înscrisuri, după care;
Instanța îi comunică reprezentantului reclamantei un exemplar al înscrisurilor depuse de către pârât.
Reprezentantul pârâtului depune la dosarul cauzei dovada comunicării noii decizii și dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei arată că la acest termen de judecată a luat cunoștință de cuprinsul noii decizii și apreciază cauza în stare de judecată.
Reprezentantul pârâtei arată că acțiunea este lipsită de obiect având în vedere faptul că, urmare a depunerii documentelor justificative de către contribuabil la data de 21.11.2014, debitul s-a recalculat, s-a anulat vechea decizie de impunere prin emiterea unei noi decizii de impunere. Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei invederează că acțiunea a rămas fără obiect având în vedere că decizia de impunere contestată a fost revocată prin decizia de impunere S89029/21.11.2014. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată. Solicită respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată având în vedere că eroarea se datorează pârâtei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ fiscal de față:
1. Investirea instanței. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. La 2.09.2014, pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată sub nr._, cererea prin care reclamanta-contestatoare . instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului L. C. (SPIT VBL) să dispună anularea actelor administrativ fiscale reprezentate de Decizie de impunere nr.S_/13.05.2014 și Dispoziție S_/16.07.2014.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta arată că prin Decizia de impunere contestată au fost stabilite în sarcina societății obligații fiscale în cuantum de 77.766 lei din care 58.003 lei –debit, cu titlu de „ taxă pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în localitatea C.” și 19.763 lei accesorii, aferente anilor 2010-2014, iar prin Dispoziția S54881/16.07.2014 a fost respinsă contestația administrativă formulată în temeiul art.205-207 din OG nr.92/2003.
În primul rând, reclamanta invocă nulitatea absolută a deciziei de impunere care a fost emisă fără audierea prealabilă a contribuabilului, astfel cum prevede art.42 alin.2 lit.J9 din OG nr.92/2003, . – prin reprezentantul său legal, o declarație pe propria răspundere emisă de SPITBVL C., prin care să-și asume obligația de plată a respectivei taxe.
În al doilea rând, se susține că nelegalitatea deciziei contestate este dată de faptul că . sediul în loc.Slobozia, jud.Ialomița, deținând un punct de lucru în Mun.C. – închiriat de la ., în baza contractelor de închiriere nr.238/5.10.2010 și nr.15/10.10.2012, într-o zonă industrială, fiind vorba despre un spațiu comercial – care nu doar că este dotat cu sistem de alarmă, dar se și află într-o curte interioară în care paza este asigurată de ., cu personal angajat 7 zile pe săptămână, în intervalul orar 00,00-24,00. În raport de situația menționată, date fiind prevederile art.195 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamanta apreciază că nu datorează taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în localitatea C., întrucât nu beneficiază de respectivul serviciu public.
Un al treilea motiv de nelegalitate a Deciziei de impunere este apreciat de reclamantă a fi reprezentat de faptul că debitul calculat ca fiind datorat este în sumă de 77.766 lei din care 58.003 lei –debit și 19.763 lei – accesorii aferente anilor 2010-2014, calculate arbitrar și fără punerea în întârziere.
În al patrulea rând, reclamanta susține că decizie este nelegală și datorită faptului că este calculat cu titlu de debit și prevăzut ca obligația de plată scadentă la 30.09.2010, aferentă perioadei 2010-2014, deși societatea deține spațiul închiriat de la . din data de 5.10.2010, fiind deci impuse obligații de plată pentru o perioadă în care societatea nu desfășura activitate economică în localitatea C..
În drept, au fost invocate disp.art.218 alin.2 din OG nr.92/2002 și HCL C. nr.467/2009, nr.92/2010, nr.145/2011 și bnr.295/2013.
În dovedirea susținerilor, reclamanta solicită administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă.
1.2.Pârâta SPIT-VBL C. și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.50-55), solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii deduse judecății, iar la termenul de judecată din 20.01.2015 – prin reprezentant convențional, a invederat că decizia de impunere contestată a fost revocată –prin Decizia de impunere nr.S_/21.11.2014, astfel că acțiunea se impune a fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
2. Tribunalul,
analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. S_ emisă de SPITBVL C. la 13.05.2014 – pentru stabilirea taxei pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice (f.24), a fost impusă în sarcina . de plată a sumei de 77.766 lei, datorată bugetului local al Municipiului C..
La data de 2.06.2014, a fost înregistrată la SPITBVL C., sub nr.S_, contestația administrativă formulată de . temeiul art.205 și urm.OG.92/2003 (f.20-23).
Demersul administrativ a rămas fără rezultat – prin Dispoziția nr. S_/16.07.2014, fiind respinsă contestația, fiind investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
După investirea instanței de judecată, organul fiscal a emis Decizia de impunere pentru stabilirea taxei pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice, nr.S89029/21.11.2014 –pentru suma de 1.546,13 lei.
În cuprinsul Deciziei nr.S89029/21.11.2014, se menționează expres „ Prezenta decizie anulează Decizia pentru stabilirea taxei pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în C. nr.S36955/13.05.2014”
Față de cele ce preced, instanța apreciază ca fiind întemeiată solicitarea pârâtei, de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect.
În analiza excepției de fond a lipsei de obiect, instanța s-a raportat și la art.218 alin.2 din OG 92/2003, dispoziție legală în raport cu care s-ar putea susține caracterul nefondat al apărării procesuale formulată de pârâtă, de vreme ce instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea unei contestații fiscale, este ținută să exercite controlul de legalitate și asupra deciziei de soluționare a contestației împotriva actului administrativ fiscal.
Numai că atâta vreme cât actul fiscal vătămător pentru reclamantă/ decizia de impunere nr. S_/13.05.2014, a fost „anulată” ulterior pronunțării Dispoziției S_/16._, soluția pronunțată în contestația administrativă a devenit caducă, iar contestația fiscală dedusă spre soluționare instanței de contencios administrativ este rămasă fără obiect.
Pentru considerentele – de fapt și drept, expuse, acțiunea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Nu va fi primită solicitarea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Chiar dacă am primi susținerile pârâtei, potrivit cu care anularea actul administrativ fiscal contestat a survenit în considerarea documentelor justificative prezentate cu întârziere de . nu se poate reține în sarcina reclamantei culpa procesuală în declanșarea conflictului judiciar generat de emiterea Deciziei de impunere nr.S336955/13.05.2014.
Rolul activ al organului fiscal – principiu fundamental în procedura de administrare a creanțelor fiscale, impune în sarcina organului fiscal obligația examinării în mod obiectiv a stării de fapt fiscale, dar și a îndrumării contribuabililor pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, ori de câte ori este cazul, căci altfel ar fi lipsit de conținut art.7 din OG nr.92/2003.
Emiterea Deciziei de impunere nr.S336955/13.05.2014 a survenit în considerarea unei stări de fapt fiscale –stabilite de pârâtă; neprezentarea documentelor relevante de către . fi reținută ca o nesocotire de către contribuabil a obligației de cooperare cu organul fiscal în vederea determinării corecte a stării de fapt fiscale - ce îi incumbă prin prisma art.10 din OG nr.92/2003 ( care nu anihilează însă lipsa rolului activ al organului fiscal), iar nicidecum ca o culpă procesuală.
Pe cale de consecință, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea - formulată de reclamanta ., cu sediul în Slobozia, ., birou nr. 3, județ Ialomița, în contradictoriu cu pârâta C. L. C. - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C., ., județ C., ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea pârâtei – de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored. jud.A. N.
4 ex./9.02.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 97/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 217/2015.... → |
|---|
