Obligaţia de a face. Sentința nr. 239/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 239/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 8301/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 239/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
obligația de a face, formulată de reclamantul MANDREȘI P., cu domiciliul în C., ., nr. 81D, ., et. 1, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în C., ., nr. 18, județ C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 03.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10.02.2015, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. La 27.11.2014, pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată, sub nr._, cererea prin care reclamantul M. P. a chemat în judecată DGRFP G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de numire într-o funcție publică definitivă de inspector vamal clasa I grad profesional principal sau asistent la Biroul Vamal de Frontieră C. Sud;
- obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu inițial stabilit pentru funcția de inspector vamal debutant și cea legal cuvenit pentru cea de inspector vamal definitiv, de la data numirii ca debutant, 10.10.2014 și până la data numirii ca inspector vamal definitiv.
În motivarea demersului judiciar, reclamantul arată că și-a desfășurat activitatea în cadrul sistemului vamal din 1994, parcurgând toate treptele în carieră, până la cea de inspector vamal principal din care a fost eliberat în anul 2011, în urma restructurării Autorității Naționale a Vămilor.
Menționează reclamantul că în perioada 22-25 septembrie 2014, a fost organizat concursul pentru ocuparea a 12 posturi de inspector vamal - numai debutant, la Biroul Vamal de Frontieră C., că prin Decizia nr.2687/6.10.2014 emisă de instituția pârâtă a fost numit în funcția publică de inspector vamal debutant gradația 5, clasa de salarizare 33, că la plângerea prealabilă formulată împotriva acestei decizii răspuns nefavorabil i-a fost comunicat prin adresa nr._/11.11._.
Reclamantul invederează că din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr.188/1999R și cele din legislația specială, respectiv din OG nr.16/1998 privind Statutul Personalului Vamal, modificată prin OUG nr.10/2004 rezultă că în funcția publică cu grad profesional de debutant poate fi numită numai o persoană care promovează un concurs pentru ocuparea unei astfel de funcții și care nu îndeplinește condițiile minime de vechime în specialitate. Or, în condițiile în care a efectuat perioada de stagiu de un an – din 3.06.1998 și până la 1.07.1999 – fapt atestat și de mențiunile din carnetul de muncă, nu se mai impunea să mai facă încă o dată perioada de stagiu, nici o legislație din UE neimpunând efectuarea perioadei de stagiu de două ori în aceeași instituție.
Prevalându-se de disp.art.103 alin.2 din Legea nr.188/1999R, reclamantul opinează că este îndreptățit să solicite înapoi drepturile câștigate, menționând că deși a înțeles eliberarea din funcția publică în contextul crizei economice și a lipsei fondurilor bugetare, nu înțelege de ce instituția publică pârâtă – care a câștigat un om pregătit, care știe ce are de făcut, să îl plătească ca pe un debutant, iar nu conform cunoștințelor acumulate.
Încă un motiv pentru care reclamantul apreciază că poate fi trecut pe funcția publică definitivă îl constituie faptul că, în perioada 2004-2005, a urmat cursurile „Programului de formare specializată în administrația publică, cu durata de un an, pentru funcționari publici de conducere”, fapt atestat prin Diploma . nr.0640. Susține reclamantul că prin prisma principiului neretrocativității legii civile, diploma menționată produce efecte – în sensul că urmarea programului este asimilată perioadei de stagiu, conform HG 1083/2004, art.10 alin.3 și art.52 alin.3 din legea nr.188/1999R și nu conform modificărilor ulterioare – conform art.71 alin.1 al Legii nr.188/1999R, modificată prin OUG 92/2008 privind managerii publici (legea nouă).
În dovedirea cererii, reclamantul menționează că înțelege să se folosească de înscrisuri, anexând – în copie:Decizia nr.2687/6.10.2014, plângerea prealabilă și răspunsul comunicat prin adresa nr._/11.11.2014, carnetul de muncă, Diploma . nr.0640/2005, Ordinul de serviciu nr.90/10.10.2014 și Ordinul nr.7442/2.08.2011.
1.2. Pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.48-50), solicitând – în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Instituția pârâtă arată că numirea reclamantului în funcția publică de inspector vamal debutant gradația 5, clasa de salarizare 33 la Biroul de Supraveghere și Control Vamal din cadrul Biroului vamal de Frontieră C. Sud –dispusă prin Decizia nr.2687/6.10.2014 a avut loc urmare a promovării concursului organizat pentru ocuparea funcției publice de inspector vamal debutant.
Invederează că în perioada 22-24 septembrie 2014, DGRFP G. a organizat un concurs de recrutare pentru ocuparea unui număr de 31 de funcții publice de execuție vacante dintre care funcții publice generale (consilier superior, inspector principal, inspector asistent, inspector debutant) și funcții publice specifice (inspector vamal superior, inspector vamal principal, controlul vamal asistent, inspector vamal debutant).
Susține pârâta că dacă era nemulțumit de rezultatul concursului, reclamantul avea posibilitatea contestației în termen legal, sub sancțiunea decăderii – conform art.63 din HG 611/2014, că numirea reclamantului în funcția publică de inspector vamal debutant a avut la bază opțiunea sa clară și liber exprimată, prin completarea formularului de înscriere la examenul de recrutare pentru ocuparea funcției publice de inspector vamal debutant.
Pârâta apreciază că nu pot fi primite afirmațiile reclamantului potrivit cu care trebuia valorificată Diploma . nr.0640 prin asimilarea programului pentru funcționari publici cu funcții de conducere cu perioada de stagiu, nefiind dintre cele reglementate de OUG nr.92/2008, după cum nu poate fi primite nici aserțiunile reclamantului în sensul că numirea sa ca inspector vamal debutant s-a făcut cu încălcarea principiilor cuprinse în dreptul muncii, de vreme ce după promovarea examenului de recrutare a fost numit, conform art.76 alin.1 din HG nr.611/2008, în funcția publică pentru care a candidat.
Cu adresa nr._/21.01.2015 (f.58), pârâta a înaintat la dosarul cauzei înscrisurile invocate în cuprinsul întâmpinării.
2.Tribunalul,
analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
2.1. Premisele declanșării conflictului judiciar.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Biroului vamal de Frontieră C. Sud din 1994 până data de 8.08.2011, când raporturile de serviciu cu DRAOV C. au încetat prin eliberarea din funcția publică de execuție de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48, conform disp.art.97 lit.c) și art.99 alin.1 lit.b), alin.3 și 5 din Legea nr.188/1999, sens în care s-a dispus prin Ordinul nr.7442/2.08.2011 (f.42).
La 5.11.2012, reclamantul a participat la examenul de testare profesională pentru funcția de controlor vamal clasa III grad profesional principal la Biroul Vamal Constanta, fiind declarat respins.
Prin sentința civilă nr.1055/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în ds._, s-a dispus anularea testării profesionale din 5.11.2012, fiind respinsă – ca lipsită de temei legal, cererea reclamantului privind reîncadrarea sa la Biroul Vamal Constanta Sud și plata salariilor cuvenite de la data de 3.12.2012. Recursurile promovate de părțile litigante împotriva sentinței menționate au fost respinse de Curtea de Apel C., prin decizia civilă nr.988/18.09.2014.
Reclamantul s-a înscris la concursul organizat în perioada 22-25 septembrie 2014 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante de inspector vamal debutant, clasa I la Biroul Vamal de Frontieră C. și Biroul Vamal de Frontieră C. Sud din cadrul DGRFP G..
Prin Decizia nr.2687/6.10.2014, reclamantul a fost numit în funcția publică de inspector vamal debutant gradația 5, clasa de salarizare 33 la Biroul de Supraveghere și Control Vamal din cadrul Biroului vamal de Frontieră C. Sud.
Considerând că activitatea prestată timp de 17 ani în cadrul Biroului Vamal de Frontieră C. Sud poate fi asimilată perioadei de stagiu impusă de lege, prin plângerea prealabilă adresată instituției pârâte, reclamantul a solicitat „ modificarea/înlocuirea deciziei” și numirea sa pe o funcție de inspector vamal definitiv.
Demersul administrativ inițiat de reclamant nu a avut finalitatea dorită de acesta - răspunsul negativ la solicitarea sa fiindu-i comunicat prin adresa nr._/11.11.2014, împrejurarea față de care a fost investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
2.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 dispune:
„ Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Potrivit art.8 alin.1 din lege:
„Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii”.
Prin prisma dispozițiilor legale menționate, se verifică legitimarea procesuală a părților litigante.
Raporturile de serviciu ale reclamantului cu instituția pârâtă intră în sfera de reglementare a Legii nr.188/1999, care prin art.109 dispune „ cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor în care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Nu se poate susține cu temei că prin necontestarea rezultatelor concursului - în termenul legal prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de art.63 din HG nr.611/2014, acțiunea dedusă judecății ar fi inadmisibilă.
Inadmisibilitatea acțiunii – invocată prin întâmpinare pe cale de excepție - calificată de instanță ca o apărare de fond, s-ar fi putut reține în situația în care reclamantul ar fi contestat rezultatele obținute la selecția dosarelor, la proba scrisă sau la interviu.
Or, o atare contestație nu se justifica prin prisma interesului judiciar – de vreme ce reclamantul a fost declarat admis la concursul organizat, iar cererea dedusă judecății nu poate fi sancționată cu fine de neprimire, de vreme ce obiect al controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ îl constituie numirea sa în funcția publică dispusă prin Decizia nr.2687/6.10.2014.
Față de modul de redactare a cererii deduse judecății din perspectiva pretenției concrete deduse judecății se impune ca observație mențiunea că în exercitarea contenciosului subiectiv de plină jurisdicție, instanța nu se poate substitui administrației.
Potrivit art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004:
„Instanța, soluționând cererea la care se referă art.8 alin.1, poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”
În cauză, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de numire a reclamantului în funcția publică definitivă de inspector vamal clasa I grad profesional principal sau asistent nu ar putea fi decât subsecventă anulării Deciziei nr.2687/6.10.2014, cerere ce nu a fost formulată explicit în petitul acțiunii.
Observând însă că prin motivarea cererii introductive de instanță este criticată legalitatea Deciziei de numire în funcția publică, că prin plângerea prealabilă s-a solicitat instituției pârâte „ modificarea/înlocuirea Deciziei nr.2687/6.10.2014”, instanța a procedat la analiza pretenției reclamantului.
Se constată că actul administrativ de numire a reclamantului în funcția publică de execuție de inspector vamal clasa I, grad profesional debutant a fost emisă cu respectarea cerințelor de formă și fond impuse de legislația în vigoare.
Refuzul instituției pârâte de a da curs plângerii prealabile formulate de reclamant este perfect justificat în raport de art.76 alin.1 din HG nr.611/2008, care dispune: „Candidatul declarat admis la concursul de recrutare este numit, potrivit legii, în funcția publică pentru care a candidat”.
Chiar primind – în echitate, susținerile reclamantului potrivit cu care instituția pârâtă „ a câștigat un om pregătit, care știe ce are de făcut”, instanța are a se raporta la faptul că deși echitatea nu se opune legalității, nici nu o substituie.
Reclamantul este cel care s-a înscris la concursul organizat pentru numirea în funcția publică de „ inspector vamal debutant clasa I” – sens în care stă cererea înregistrată la instituția pârâtă sub nr._/5.09.2014 (f.59-60), iar vechimea de care se prevalează reclamantul în exercitarea funcției publice putea fi valorificată prin înscrierea sa la un concurs de recrutare pentru ocuparea funcției publice din clasa I (grad asistent, principal sau superior).
Or, reclamantul nu a participat la un atare concurs, astfel că nu există temei legal pentru obligarea instituției pârâte la emiterea unei decizii de numire în funcția publică de inspector vamal grad profesional principal sau asistent, nefiind incidentă o situație de excepție, derogatorie de la parcurgerea perioadei de stagiu la care obligă art.79 alin.3 din HG nr.611/2008. Diploma . nr.0640/2005 nu atestă absolvirea unui program din cele reglementate prin art.3 – lit. a)-c) din OUG nr.92/2008 privind statutul funcționarului public denumit manager public, spre a face incidente disp.art.71 alin.1 din Legea nr.188/1999R.
Pentru motivele – de fapt și drept, ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea - formulată de reclamantul MANDREȘI P. – CNP_, cu domiciliul în C., ., nr. 81D, ., et. 1, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în C., ., nr. 18, județ C. - ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./30.04.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 243/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 97/2015. Tribunalul... → |
|---|
