Anulare act administrativ. Sentința nr. 97/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 97/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 5139/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 97/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
anulare act administrativ, formulată de reclamanta P. C. ÎI, cu sediul procesual ales în C., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat I. Ghiulfer Aisun, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și martorii B. C. și D. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 321 - 323 C.pr. civ. administrează proba testimonială cu martorii propuși de către reclamantă, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
Față de dispozițiile art. 244 Cod de procedură civilă instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul disp. art. 392 C. instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării procesul verbal de control atacat și pe cale de consecință și a planului de măsuri cuprins în acesta, fără cheltuieli de judecată. Prin probele administrate, s-a arătat că până în decembrie 2013 la întreprinderea individuală a lucrat dna. B., apoi o perioadă s-a ocupat de magazin dna P.. Ulterior reclamanta a inițiat proceduri de angajare cu dna. D.. În ziua controlului dna. P. a fost solicitată de către soțul său pentru a interveni într-o situație privind starea de sănătate a soacrei sale și a lăsat-o în magazin pe dna D.. În ipoteza în care aceasta ar fi încercat să sustragă bunuri din magazin, unitatea este dotată cu camere de supraveghere.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._ /2012, reclamanta P. C. – Întreprindere Individuală a investit instanța cu soluționarea plângerii împotriva procesul verbal de control . nr._ întocmit de inspectorii din cadrul I. T. de Muncă C., la 25.02.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de control și, pe cale de consecință, a planului de măsuri stabilit.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta arată că cele consemnate în procesul verbal de control dresat de inspectorii din cadrul ITM C. -respectiv faptul că a primit la muncă fără a întocmi formele legale de angajare, pe numita Demergian A., nu corespund realității faptice.
În fapt, reclamanta arată că, în data de 24.02.2014, în jurul orelor 14,30-15 a organizat - la punctul de lucru din localitatea O., un interviu de angajare la care s-a prezentat numita D. A., că în ultimele două luni anterioare interviului se ocupa de magazin d-na P. C., întrucât ultima angajată – B. C., datorită unor probleme de sănătate a încetat raporturile de muncă în luna decembrie 2013.
Se susține că titularul întreprinderii individuale – P. C., a fost nevoită să plece urgent către C. – fiind înștiințată telefonic de soț despre o problemă de urgență medicală a soacrei, iar magazinul l-a lăsat spre supraveghere numitei D. A., deoarece în dimineața zilei respective – când a fost adusă la punctul de lucru de soțul său, care a și deschis magazinul, uitase acasă cheia de la ușa de acces.
Mai arată reclamanta că după plecarea administratorului, la punctul de lucru s-au prezentat inspectorii de muncă care au întocmit procesul verbal de control în care se consemnează –total eronat, că doamna D. lucrează pentru Întreprinderea individuală de pe data de 3.01.2014, deși în ziua respectivă venise pentru un interviu de angajare. Invederează reclamanta că ulterior desfășurării controlului, a fost încheiat contractul individual de muncă cu persoana care a susținut interviul, pentru un program de lucru de 4ore/zi, tocmai pentru ca doamna P. C. să poată avea grijă de soacra sa.
Susține reclamanta că inspectorii de muncă au reținut o altă situație de fapt și consideră că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției ce i se reține în sarcină, că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, prezumția putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară. Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea în prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție în cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art.6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
În dovedirea susținerilor, reclamanta a solicita administrarea probei testimoniale și înscrisuri.
1.2. Pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.40-44), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâta arată că actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost încheiat în condiții de deplină legalitate, că mențiunile din cuprinsul procesului verbal de control au corespondent în realitatea faptică constată de inspectorii de muncă cu ocazia controlului inopinat la societate, în data de 24.02.2014, când persoana găsită la muncă a și semnat fișa de identificare întocmită în timpul controlului.
La întâmpinare au fost anexate în copie înscrisurile ce au stat la baza încheierii procesului verbal de control.
2. Tribunalul,
analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
2.1. Premisele declanșării conflictului judiciar.
Urmare a controlului inopinat efectuat de inspectorii de muncă din cadrul instituției pârâte la punctul de lucru al societății reclamante, din 24.02.014, a fost încheiat procesul verbal de control nr._/25.02.2014 - semnat fără obiecțiuni de reprezentantul legal al Întreprinderii individuale P. C., precum și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.02.2014.
Împotriva procesului verbal de control, în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004, Întreprinderea individuală P. C. a formulat plângere prealabilă (f.10).
Cum demersul administrativ a rămas fără rezultat – cu adresa nr.4633/1.04.2014 (f.13-15) ITM comunicând refuzul de revocare a actului de control, reclamanta a investit instanța cu soluționarea prezentei acțiuni în contencios administrativ.
2.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Prin art.8 din Legea nr.554/2004 – cu denumirea marginală „Obiectul acțiunii judiciare”, se dispune:
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Procesul verbal de control emis de I. T. de Muncă C., în exercitarea atribuțiilor ce îi sunt conferite prin Legea nr.108/1888 are natura juridică a unui act administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică generând raporturi juridice ca urmare a constatărilor conținute și stabilirii unor măsuri concrete de remediere în sarcina unității controlate
Fiind un act administrativ în accepțiunea art.2 alin.1 lit.”c” din Legea nr.554/2004, procesul verbal de control urmează fi examinat independent de actul subsecvent – proces verbal de contravenție, emis ulterior și pe baza celor constatate, exclusiv prin prisma criticilor expuse de reclamantă în cererea introductivă de instanță.
Este îndeobște cunoscut că, pentru a fi valabil, un act administrativ trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să fie emis de autoritatea competentă și în limitele competenței sale;
- să fie emis în forma și cu respectarea procedurii prevăzute de lege;
- să fie conform cu Constituția și cu actele normative în vigoare;
- să fie conform cu interesul public urmărit de lege.
În situația de speță se constată că aceste cerințe sunt întrunite de actul administrativ contestat.
Anularea procesului verbal de control contestat și, pe cale de consecință, a Planului de măsuri este solicitată de reclamantă exclusiv în considerarea netemeiniciei actului, nefiind formulate critici de nelegalitate.
Din analiza documentației ce a stat la baza emiterii actului administrativ a cărui lipsire de eficiență juridică se solicită rezultă că inspectorii de muncă au constatat neîndeplinirea de către reclamantă, în calitatea sa de angajator, a obligației instituite prin art.16 din Legea nr.53/2003 și a dispus măsuri de intrare în legalitate, respectiv încheierea contractului individuale de muncă pentru Demergian A., cu data începerii activității.
Controversa vizează calitatea în care, la data controlului, se afla în incinta magazinului –punct de lucru din localitatea O., numita Demergian A., respectiv dacă aceasta presta activitate în folosul întreprinderii individuale – fapt susținut de pârât sau era lăsată pentru „!supravegherea magazinului” – așa cum pretinde reclamanta.
Potrivit art.249 c.pr.civ., „ cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Tribunalul reține incidența în cauză a dispoziției legale sus menționate și cenzurează argumentația reclamantei – din cuprinsul cererii introductive de instanță, privitoare la forța probantă a procesului verbal de contravenție prin prisma celor două prezumții relative ce guvernează materia contravențională ( cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, respectiv de nevinovăție a „acuzatului”), fiind de observat că obiectul controlului de legalitate al acțiunii în contencios administrativ îl constituie procesul verbal de control, iar nu procesul verbal de contravenție.
În cauză ne raportăm la prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ, care la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate, căreia nu-i poate fi asociată „prezumția de nevinovăție” care operează în materie contravențională.
Prin probațiunea administrată în cauză reclamanta a încercat să răstoarne această prezumție, însă Tribunalul apreciază că nu pot fi valorificate declarațiile martorelor audiate, în sensul dorit de reclamantă, concluzie argumentată prin cele ce urmează:
Forța probantă a mărturiei este lăsată la aprecierea instanței care, după ce evaluează critic declarația martorilor, se pronunță asupra faptelor și împrejurărilor relatate.
Literatura de specialitate a statuat constant că dacă simpla legătură de rudenie sau raporturile de subordonare dintre un martor și una din părțile litigante nu creează prezumția de lipsă de obiectivitate, la o astfel de concluzie se poate ajunge din analiza declarației martorului în complexul întregului material probator.
Depoziția martorei Demergian A. – ulterior controlului, angajată a reclamantei, nu poate fi desprinsă în analiză de înscrisul de care se prevalează în apărare instituția pârâtă, respectiv „ fișa de identificare” (f.49).
Pe de o parte, atât mențiunile din cuprinsul fișei de identificare, cât și cele din „ înștiințarea” (f.51) – primită și semnată de Demergian A., în calitate de „ vânzător”, contrazic cele relatate cu ocazia audierii în instanță (depoziție, f.71), iar pe de altă parte, martora nu a putut să dea o argumentație plauzibilă pentru revenirea sa asupra celor declarate inspectorilor de muncă, respectiv faptul că se afla în perioada de probă, desfășurând activitatea de vânzător în cadrul magazinului, „ în tura a II-a”, de la ora 14 până la ora 21”.
În raport de cele mai sus menționate, depoziția martorei Demergian A. va fi înlăturată, ca nesinceră.
Aspectele declarate de martora B. C. sunt irelevante prin prisma faptului ce se dorea a fi probat, respectiv momentul de la care numita Demergian A. a prestat muncă pentru reclamantă.
Prin urmare, se constată că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență juridică a procesului verbal contestat și, implicit, a măsurile înscrise în Anexa la procesul verbal de control, care au fost stabilite în respectul legii.
Pentru considerentele - de fapt și drept, ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect – plângere împotriva procesului verbal de control, formulată de reclamanta P. C. ÎI, cu sediul procesual ales în C., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județ C., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./19.02.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 239/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 99/2015. Tribunalul... → |
|---|
