Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 323/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 323/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 22484/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 323/CA
Ședința publică din data de 03.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol soluționarea apeluluipromovat de apelant intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentința civilă nr. 4279/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată petentă fiind ., cu sediul înC., .. 86, ., apt. 2, parter, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordin, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 03.03.2015, iar față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul instanței la data 19.08.2013, sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ C., anularea procesului-verbal de sancționare contravențională . nr._, întocmit la data de data de 30.07.2013, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Prin sentința civilă nr. 4279/15.04.2014 Judecătoria C. a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda aplicată cu averismentul, reținând următoarele:
La data de 30.07.2013, petenta a fost sancționată contravențional, întocmindu-se procesul-verbal de sancționare contravențională . nr._. În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, constând în acea că a primit la muncă pe numita V. Doinița, fără să-i încheie contract individual de muncă în formă scrisă, la punctul de lucru al societății petente situat în Năvodari, . III Mamaia, Spațiul S1-incintă Complex Phoenicia-farmacie, unde desfășura activitate de asistent farmacie (vânzare-produse farmaceutice) din data de 29.07.2013.
Contravenția are următorul conținut normativ – „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei.
Analizând sub aspect formal procesul-verbal contestat, instanța observă că au fost respectate dispozițiile conținute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general; 2. amenda de 10.000 lei (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, hotărârea din 21.09.2006, A. c. României, N. c. România) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Instanța constată că, potrivit procesului verbal de contravenție petenta a fost sancționată contravențional cu amendă de 10.000 lei întrucât la data de 30.07.2013 s-a constatat că a primit la muncă pe numita V. Doinița, fără să-i încheie contract individual de muncă în formă scrisă.
În continuare, instanța apreciază că, în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dar și din întreaga economie a actului normativ indicat, procesele-verbale de sancționare contravențională se bucură de o prezumție de temeinicie cu privire la faptele constatate personal de agenții constatatori (ex proprii sensibus), fiind acte autentice de natură administrativă, întocmite de funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Din fișa de identificare completată de numita V. Doinița (fila 36), rezultă că acesta a început activitatea pe data de 29.07.2013 în funcția de asistent farmacie.
Instanța apreciază ca fiind nesinceră depoziția martorei V. Doinița, care afirmă că, deși a declarat agenților de control că forma în care prestează activitatea constă în perioadă de probă, în realitate nu avea cunoștință ce înseamnă perioadă de probă. De altfel, martora în fișa de identificare a arătat că nu negociase salariul, însă în fața instanței a declarat că s-a înțeles cu șefa farmaciei cu privire la un salariu de 500 lei pe lună.
În consecință, față de mijloacele de probă administrate în cauză instanța constată că a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere aceste criterii instanța consideră că sancțiunea amenzii de 10.000 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța apreciază că sancțiunea pecuniară aplicată petentei este excesivă prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/ 2001, având în vedere, pe de o parte, gradul real de pericol social al faptei trebuie determinată de împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, urmarea efectiv produsă iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale petentei, motiv pentru care va proceda la o redozare a sancțiunii, apreciind că aplicarea sancțiunea este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept cât și pentru atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare, făcând aplicarea art. 5 alin 2 lit. a) din OG 2/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel organul constatator,, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că însuși legiuitorul a apreciat că această faptă prezintă un grad ridicat de pericol social față de limitele speciale ale amenzii prevăzute de lege, astfel, în mod nelegal a fost înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul, fiind aplicată amenda minimă iar petentul nu a dovedit existența unor motive care să atenueze gradul de pericol social al faptei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 NCPC.
Prin întâmpinare, intimata petentă a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, reiterând criticile aduse procesului verbal de contravenție.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
La data de 30.07.2013, petenta a fost sancționată contravențional, întocmindu-se procesul-verbal de sancționare contravențională . nr._. În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, constând în acea că a primit la muncă pe numita V. Doinița, fără să-i încheie contract individual de muncă în formă scrisă, la punctul de lucru al societății petente situat în Năvodari, . III Mamaia, Spațiul S1-incintă Complex Phoenicia-farmacie, unde desfășura activitate de asistent farmacie (vânzare-produse farmaceutice) din data de 29.07.2013.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal.
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.
Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale apare ca neîntemieată.
Tribunalul apreciază însă că prima instanță, în mod corect, a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Este adevărat că pentru contravenția reținută în sarcina intimatei petente, agentul constatator a aplicat amenda în limitele prevăzute de lege.
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Tribunalul apreciază că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă – 10.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale recurentei petente.
Prin urmare, controlul judiciar relevă că judecătorul fondului s-a raportat corect la dispozițiile art.21 alin.3 din OG.2/2001, în analiză a avut în vedere criteriile consacrate de dispoziția legală menționată, în raport de care a procedat la reindividualizarea sancțiunii, măsură permisă de art.7 alin.3 din OG.2/2001, care dispune că „ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelant intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentința civilă nr. 4279/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată petentă fiind ., cu sediul înC., .. 86, ., apt. 2, parter, județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.03.2015.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
PT. GREFIER
M. G.
aflată în CO
semnează potrivit art. 426
alin. 4 n.c.pr.civ.
GREFIER ȘEF
V. I.
Jud.fond.M.V.M.
Tehnoredact.jud.A.L.N./01.04.2015
4 ex.
emis 2 .>
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 497/2015. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 627/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
