Anulare act administrativ. Sentința nr. 525/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 525/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 8670/118/2014
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 525
Ședința publică din data de 13 MARTIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. A.
GREFIER – G. M.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul P. ORAȘULUI BĂNEASA, cu sediul în Orașul Băneasa, ., Județul C., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI BĂNEASA, cu sediul în Orașul Băneasa, ., Județul C. și cu sediul procesual ales în C., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. R. M. A. pentru reclamant și av. P. Ș. D. pentru pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
La interpelarea instanței reprezentanții convenționali ai părților arată că nu au cereri prealabile punerii în discuție a excepției lipsei calității procesuale active.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale active.
Reprezentantul convențional al reclamantului apreciază că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată. Arată că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 544/2004 orice persoană interesată poate formula acțiune în contencios administrativ. Susține că Hotărârea de Consiliu L. nu a fost inițiată de către P. Orașului Băneasa, ci de către un grup de consilieri. Apreciază că instanța de judecată va motiva în baza unui RIL din 2003, analizând temeinicia acelui RIL, deși codul de procedură civilă prevede faptul că RIL- ul este obligatoriu pentru instanțele de judecată, față de data acestuia și modificările legislative survenite în timp apreciază că acesta este caduc și nu mai este aplicabil speței deduse judecății. Susține că nu anticipează motivarea instanței și a fost doar o concluzie.
La interpelarea instanței arată că interesul sau dreptul vătămat este justificat și este reprezentat de faptul că s-a acționat în mod nelegal. Consideră că trebuie să dovedească o nelegalitate, dacă instituția Prefectului nu binevoiește să acționeze în instanță o hotărâre nelegală, nu putea să aștepte ca o hotărâre nelegală să își producă efectele. Susține că prin repetate adrese a învederat Instituției Prefectului să dispună atacarea în contencios administrativ, fără ca acest lucru să se întâmple până în prezent.
Reprezentantul convențional al pârâtului solicită admiterea excepției prin raportare la prevederile art. 3 din Legea nr. 554/2004. În speță, P. Orașului Băneasa nu se regăsește în ipoteza prevăzută de legiuitor în cadrul acestui articol, cu referire la faptul că tutela administrativă în ceea ce privește controlul legalității actului o exercită doar Prefectul Județului C., care în ipoteza în care apreciază un act administrativ nelegal acționează în consecință prin sesizarea secției de contencios a Tribunalului de pe raza teritorială respectivă. P. Orașului Băneasa nu se poate identifica cu organele prevăzute la alin 2 și 3. Apreciază în ceea ce privește interesul că art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu își găsește aplicabilitatea.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de chemare în judecată de față, reține:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului C.- Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamantul P. ORAȘULUI BĂNEASA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI BĂNEASA anularea hotărârii nr. 48/15.10.2014 adoptată de C. L. BĂNEASA ; suspendarea executării hotărârii nr. 48/15.10.2014 până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată .
Reclamantul își motivează în fapt cererea de chemare în judecată arătând că prin Hotărârea nr. 48/15.10.2014 s-a hotărât de către C. L. BĂNEASA revocarea Hotărârii nr. 45/31.07.2012, prin care P. ORAȘLUI BĂNEASA fusese împuternicit să achiziționeze servicii juridice. Hotărârea este nelegală întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 1 alin.6 din Legea nr. 544/2004 întrucât Hotărârea nr. 48/15.10.2014 intrase în circuitul civil, a produs efecte juridice, iar revocarea a intervenit după un an de la adoptarea actului.
Nelegalitatea hotărârii impune și admiterea cererii de suspendare, paguba iminentă constând în perturbarea gravă a activității Orașului Băneasa.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.8, art. 14,art.15, art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Legal citat pârâtul C. L. BĂNEASA nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare .
Din oficiu a fost invocată excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului P. ORAȘLUI BĂNEASA.
În conformitate cu art.248 Cod proc. civilă instanța de judecată urmează a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii, și asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului reține:
În prezenta cauză P. ORAȘLUI BĂNEASA solicită anularea unei hotărâri adoptate de C. L. al ORAȘULUI BĂNEASA .
Potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:
Art. 1: Subiectele de sesizare a instanței
(1)Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2)Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
(3)Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, în baza unei sesizări a unei persoane fizice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau excesul de putere al autorității administrative nu poate fi înlăturat decât prin justiție, poate sesiza instanța competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiționarul dobândește, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
(3)Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau refuzul autorității administrative de a-și realiza atribuțiile legale nu poate fi înlăturat decât prin justiție, poate sesiza instanța competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiționarul dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă petiționarul nu își însușește acțiunea formulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată, instanța de contencios administrativ anulează cererea.
(4)Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu exces de putere, sesizează instanța de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiționarul dobândește, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
(4)Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanța de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiționarul dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
(5)Când Ministerul Public apreciază că, prin excesul de putere, concretizat în emiterea unui act administrativ normativ, se vatămă un interes public, va sesiza instanța de contencios administrativ competentă de la sediul autorității publice emitente.
(5)Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează instanța de contencios administrativ competentă de la sediul autorității publice emitente.
(6)Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se va pronunța, la cerere, și asupra legalității actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor civile produse.
(6)Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
(7)Persoana vătămată în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale, se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi.
(7)Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi.
(8)În condițiile prezentei legi, acțiunile în contencios administrativ pot fi introduse de prefect și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, precum și de orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau, după caz, când s-a vătămat un interes legitim.
(8)Prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept public pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale.
(9)Participarea în instanță a reprezentantului Ministerului Public este obligatorie. Pentru situația prevăzută la alin. (5), instanța, din oficiu sau la cerere, poate introduce în cauză organismele sociale cu personalitate juridică interesate.
(9)Cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea reprezentantului Ministerului Public. Pentru situația prevăzută la alin. (5), instanța, din oficiu sau la cerere, poate introduce în cauză organismele sociale cu personalitate juridică interesate.
(la data 28-dec-2005 Art. 1, alin. (9) din capitolul I modificat de Art. IV din Ordonanta urgenta 190/2005 )
(9)Pentru situația prevăzută la alin. (5), instanța, din oficiu sau la cerere, poate introduce în cauză organismele sociale cu personalitate juridică interesate.
(la data 13-feb-2007 Art. 1, alin. (9) din capitolul I atacat de (exceptie admisa) Actul din Decizia 65/2007 )
(9)La soluționarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Art. 3: Tutela administrativă
(1)Prefectul poate ataca, în termenele prevăzute la art. 11, în fața instanței de contencios administrativ, actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale.
(1)Prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale; acțiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect și în condițiile prevăzute de prezenta lege. Acțiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru.
(2)Agenția Națională a Funcționarilor Publici poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele autorităților publice centrale și locale prin care se încalcă legislația privind funcția publică, în condițiile prezentei legi și ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
(3)Până la soluționarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) și (2) este suspendat de drept.
Potrivit Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, forma activă la data adoptării hotărârii contestate:
Art. 18
Controlul administrativ și controlul financiar al activității autorităților administrației publice locale se exercită în limitele și în condițiile prevăzute de lege
Art. 21
(1)Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(…)
Art. 23
(1)Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
(2)Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.
Art. 48
(1)Secretarul unității administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. În acest caz, va depune în scris și va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al ședinței.
(2)Secretarul unității administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului și prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării.
(3)Comunicarea, însoțită de eventualele obiecții cu privire la legalitate, se face în scris de către secretar și va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.
Art. 49
(1)Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale, de la data comunicării.
(2)Aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
Art. 61
(1)P. îndeplinește o funcție de autoritate publică.
(2)P. asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, ale prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condițiile legii.
(3)Pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce.
(4)Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale, în condițiile legii. Compartimentele funcționale ale acestuia sunt încadrate cu funcționari publici și personal contractual.
(5)P. conduce serviciile publice locale.
Art. 77
P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Art. 115
(1)Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin:
a)primarul emite dispoziții;
b)consiliul local adoptă hotărâri;
c)consiliul județean adoptă hotărâri.
(2)Dispozițiile primarului se comunică în mod obligatoriu prefectului județului, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor.
(3)Hotărârile consiliului local se comunică în mod obligatoriu:
a)primarului unității administrativ-teritoriale;
b)prefectului județului.
(4)Hotărârile consiliului județean se comunică în mod obligatoriu prefectului județului.
(5)Comunicarea actelor între autoritățile administrației publice locale și cu prefectul județului se efectuează prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale.
(6)Actele autorităților administrației publice locale se vor aduce la cunoștință publică prin grija secretarului unității administrativ-teritoriale.
(7)Dispozițiile primarului, hotărârile consiliului local și hotărârile consiliului județean sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în condițiile legii care îi reglementează activitatea.
Potrivit art. 33 din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale, aprobat de Ordonanța nr. 35 din_ ,
completat de Lege nr. 673 din_ : P. participă la ședințele consiliului și are dreptul să își exprime punctul de vedere asupra tuturor problemelor înscrise pe ordinea de zi. Punctul de vedere al primarului se consemnează, în mod obligatoriu, în procesul-verbal de ședință.
Se constată astfel că reclamantul P. ORAȘLUI BĂNEASA și pârâtul C. L. BĂNEASA sunt autorități ale aceleiași persoane juridice de drept public - ORAȘUL BĂNEASA, iar în prezenta cauză primarul - autoritatea executivă, contestă un act adoptat de organul deliberativ al aceleiași persoane juridice .
Pornind însă de la atribuția primarului, de a asigura punerea în executare a hotărârilor adoptate de consiliul local, de la unicitatea persoanei juridice pe seama căreia acționează atât primarul cât și consiliul local, și de la împrejurarea că actele consiliului local, ca organ deliberativ a unității administrativ-teritoriale, sunt actele unității administrativ-teritoriale înseși, se constată că primarul nu are calitatea de a ataca hotărârile adoptate de consiliul local, acesta, în calitate de autoritate executivă, fiind obligat a asigura punerea în executare a acestora, ceea ce implică inclusiv pentru el însuși obligația de ale recunoaște legalitatea și autoritatea, Legea nr. 215/2001 Republicată recunoscându-i doar un drept de a-și expune punctul de vedere asupra problemelor ce fac obiectul deliberării consiliului local.
Prin Decizia nr. 4 din_ a Curții Supreme de Justiție, dată în interesul legii, privire la aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că primarul nu are calitatea de a ataca, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.
La momentul pronunțării acestei decizii, art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 prevedea: P. îndeplinește următoarele atribuții principale: asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situația în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect.
Admițând recursul în interesul legii, instanța supremă a reținut că au procedat legal instanțele care au decis respingerea cererii de anulare a hotărârii consiliului local formulate de primar, motivând că acesta nu are calitate procesuală activă deoarece, potrivit art. 27 și 135 din Legea nr. 215/2001, numai prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile consiliului local pe care le consideră nelegale, pentru următoarele considerente:
« Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, "competențele și atribuțiile autorităților administrației publice locale se stabilesc numai prin lege", iar "aceste competențe sunt depline și exclusive, cu excepția cazurilor prevăzute de lege".
În raport cu aceste dispoziții, prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, în sensul că primarul "asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local", precum și că "în situația în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect", nu pot avea decât semnificația că primarul nu are la dispoziție o altă modalitate de a ataca o hotărâre pe care o consideră ilegală decât aceea de a-l sesiza pe prefect despre ilegalitatea observată.
A da o altă interpretare prevederii menționate ar însemna să se încalce principiul legalității competențelor și atribuțiilor stabilit în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, prin care se subliniază că "autonomia locală conferă autorităților publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă inițiative în toate domeniile, cu excepția celor care sunt date în mod expres în competența altor autorități publice".
Or, prin art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 se prevede că "prefectul poate ataca, în total sau în parte, în fața instanței de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul județean, precum și dispozițiile emise de primar sau de președintele consiliului județean, în cazul în care consideră aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale".
Față de această dispoziție imperativă, de natură a înlătura orice îndoială în legătură cu lipsa de calitate a primarului de a exercita acțiunea în contencios administrativ împotriva hotărârilor ce se adoptă de consiliul local, se impune a se reține că, sub aspectul menționat, competența sa se limitează la sesizarea prefectului cu privire la ilegalitatea unor astfel de hotărâri.
De altfel, din coroborarea dispozițiilor înscrise în art. 46 și în art. 71 alin. (1) cu cele ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, rezultă că actele emise de consiliul local și de primar au caracter independent, nici una dintre aceste autorități neputând exercita direct o cale de atac împotriva actului celeilalte autorități simetrice, singura autoritate publică învestită cu acest atribut fiind prefectul.
Reiese deci că primarul nu are calitatea de a exercita o cale de atac directă împotriva hotărârilor consiliului local pe care le apreciază ca fiind ilegale, singura sa posibilitate de a interveni pentru anularea sau remedierea acestor hotărâri fiind sesizarea pe care o poate adresa prefectului în temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din legea menționată.
Evident, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, "primarul reprezintă . relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție".
Față de această reglementare, primarul are dreptul să acționeze și poate fi chemat în justiție ca reprezentant al persoanei de drept public, respectiv . singur, fie alături de consiliul local.
Dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care își au aplicabilitate numai în ceea ce privește raporturile dintre persoanele fizice sau juridice cu autoritățile publice, nu pot conferi primarului, ca autoritate executivă a persoanei de drept public, . de a contesta actele adoptate de consiliul local în calitate de autoritate deliberativă a aceleiași persoane de drept public.
Ca urmare, atribuția de a ataca hotărârile adoptate de consiliul local revine, așa cum se prevede expres prin art. 27 alin. (1) și art. 135 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, numai prefectului, iar primarul are doar posibilitatea, reglementată prin art. 68 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, de a-l sesiza pe prefect, în termen de 3 zile de la adoptarea hotărârii consiliului local, în cazul în care apreciază că aceasta este ilegală. ».
Chiar dacă Legea nr. 215/2001 a suferit ulterior acestei decizii numeroase modificări și completări, considerațiile instanței supreme rămân valabile .
Astfel, chiar dacă în prezent art. 63 din Legea nr. 215/2001, care enumeră atribuțiile primarului, nu mai prevăd în mod expres că în situația în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect, una din atribuțiile primarului, referitoare la relația cu consiliul local, este potrivit art. 63 alin.1 lit.c luarea măsurilor pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a)-d), adică tocmai în acele domenii în care consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii .
În egală măsură, potrivit art. 48 din Legea nr. 215/2001, secretarul unității administrativ-teritoriale comunică hotărârile consiliului local primarului și prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării, comunicare însoțită de eventualele obiecții cu privire la legalitate.
Or, această comunicare se face tocmai în scopul exercitării de către prefect a tutelei administrative, în condițiile art. 115 alin.7 din Legea nr. 215/2001 Republicată, art. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 19 din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului – Republicată.
Astfel, toate considerațiile Curții cu privire la separația competențelor la nivelul administrației publice locale și competența exclusivă prefectului de ataca o hotărâre a consiliului local rămân valabile, în prezent Legea 340/2004 arătând că prefectul are atribuția de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local și ale primarului iar conform art. 3 alin.1 din Legea 554/2004 prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale dacă le consideră nelegale .
Este adevărat că potrivit art.1 alin.8 din Legea nr. 554/2004 prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept public pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale.
În cauza de față nu poate fi ignorată însă împrejurarea că reclamant este chiar autoritatea executivă chemată să asigure punerea în executare a actului adoptat de pârât. Or, așa cum s-a arătat mai sus, punerea în executare implică inclusiv pentru autoritatea executivă - primarul, obligația de recunoaștere a legalității actului autorității deliberative - consiliul local, legalitate confirmată prin nedeclanșarea controlului judecătoresc de către cel care exercită tutela administrativă asupra ambelor autorități - prefectul județului.
Reclamantul nu invocă vătămarea unui drept sau interes propriu, cu alte cuvinte nu vine în fața instanței ca persoană vătămată în condițiile art. 1 alin.1 sau 2 din Legea nr. 544/2004, iar în condițiile art. 1 alin.8 ar putea acționa numai în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale, or nici Legea nr. 544/2004 și nici altă lege specială nu îi conferă legitimare procesuală activă.
Astfel se constată că în prezenta cauză reclamantul nu are calitatea procesual activă din considerentele arătate mai sus dar și raportat la art. 1 și art. 2 lit.a din Legea nr.554/2004, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesual active și va respinge acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul P. ORAȘULUI BĂNEASA, cu sediul în Orașul Băneasa, ., Județul C., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI BĂNEASA, cu sediul în Orașul Băneasa, ., Județul C. și cu sediul procesual ales în C., ., ., ., ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. A. G. M.
Tehnored. A.A.B. / 4 ex.
01.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 411/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 847/2015.... → |
|---|
