Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 371/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 5/254/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 371
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT_/19.12.2013, formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ AL MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în M., ., nr. 8, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1292/01.09.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr. civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M., sub nr._ petenta S.C. T. P. S.R.L. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu I. T. de Muncă al Municipiului București, solicitând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 19.12.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, petenta a învederat, în esență, că persoana depistată de către agenții constatatori se afla în incinta societății în considerarea relațiilor de prietenie dintre aceasta și reprezentantul legal A. T., între persoana respectivă și societate neexistând nici anterior și nici la momentul controlului raporturi de muncă.
S-a anexat cererii de chemare în judecată procesul-verbal contestat.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a invocat tardivitatea formulării plângerii contravenționale și a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, anexând următoarele înscrisuri, în copie: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și documentația care a stat la baza întocmirii acestuia.
La termenul din data de 12.05.2014 instanța a soluționat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Prin sentinta civila nr.1292 din 1.09.2014 pronuntata de Judecatoria M. a fost admisa plangerea formulata de petenta . si anulat procesul verbal . nr._/19.12.2013.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
- „ Situația de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contestat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la data de 11.12.2013 a fost găsit la muncă numitul N. GH. V., pe care angajatorul S.C. T. P. S.R.L. l-a primit la muncă începând cu data de 11.11.2013, fără a încheia contract de muncă în formă scrisă din prima zi de angajare, încălcând prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Numitul N. GH. V. a fost identificată pe baza fișei de identificare la data de 11.12.2013, ora 13:00, la punctul de lucru al societății petente, unde își desfășura activitatea de policalificat, declarând că nu a semnat contract de muncă iar forma sub care prestează munca este de ajutor, fără să primească bani.
Procesul-verbal a fost semnat de către petentă, notându-se totodată că acesta formulează obiecții.
- Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat:
Instanța reține că, potrivit art. 260 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, inspectorii de muncă care au întocmit procesul-verbal contestat aveau calitatea de agenți constatatori în sensul art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar actul contestat conține toate mențiunile obligatorii sub sancțiunea nulității exprese absolute prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Încadrarea juridică a faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, astfel cum aceasta a fost descrisă în cuprinsul procesului-verbal, a fost efectuată în mod corespunzător, prin reținerea prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, care stabilesc faptul că primirea la munca a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 constituie contravenție, având în vedere că, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”.
De asemenea, sancțiunea stabilită de agentul constatator se încadrează în limitele speciale prevăzute de același text de lege, respectiv amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fiind stabilită la nivelul minim al amenzii pentru persoana identificată.
- Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat:
Instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct fapta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară.
În speță, instanța constată că deși în fișa de identificare s-a reținut că numitul N. GH. V., audiat în calitate de martor, își desfășura activitatea de policalificat, declarând că nu a semnat contract de muncă, totuși, acesta a mai declarat că forma sub care prestează munca este de ajutor, fără să primească bani în schimb.
Cele declarate de martorul N. GH. V. la momentul controlului se coroborează cu cele declarate în fața instanței, din depoziția acestuia reieșind că relația dintre el și reprezentantul legal al petentei este una de prietenie.
Același martor a mai declarat în fața instanței faptul că la momentul controlului lucra la un obiect care îi aparținea, îndeletnicirea sa fiind sculptura, restaurarea de mobilier clasic și pictura murală, neprimind vreo remunerație nici la momentul controlului și nici în prezent.
Aspectele relatate de martor se coroborează cu aspectele prezentate de reprezentantul petentei în urma luării de către instanță a interogatoriului propus din oficiu, în sensul că martorul N. GH. V. presta la momentul controlului o activitate independentă, în folosul propriu iar nu în folosul sau sub îndrumarea petentei, fără să existe o relație între societatea comercială și martor ci între acesta din urmă și reprezentantul legal A. T., ca persoană fizică. Cele declarate de reprezentantul petentei sunt întărite și de cele precizate agenților constatatori prin nota de relație dată la data de 19.12.2013 (fila 65) prin care arată că între societatea comercială și martorul N. GH. V. nu au existat raporturi de muncă din cauza acestuia din urmă care nu dorea să fie legat de un program de muncă.
Având în vedere cele precizate anterior, instanța constată că între petenta . și martorul N. GH. V. nu au existat raporturi de muncă, societății petente neputând să îi fi impuse obligațiile prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
În aceste condiții, prezumția de temeinicie a procesului – verbal fiind răsturnată prin probele administrate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul – verbal atacat, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii.”
Intimata ITM Constanta a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinei apelate si pe fond respingerea plangerii ca neintemeiata.
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca in cuprinsul cercetarii judecatoresti instanta de fond nu face nicio mentiune cu privire la cele precizate pe proprie raspundere de catre N. V. ci retine o declaratie ulterioara celor declarate in data de 11.12.2013 si celor constatate de inspectorii de munca . Mai mult, instanta de fond retin edesfasurarea unei activitati independente si ca nu au existat raporturi de munca in baza notei d erelatie a reprezentantului legal. Din cele declarate in fisa de identificare nu rezulta prestarea activitatii in folosul propriu.
Invedereaza instantei de apel, ca ulterior masurilor dispuse prin procesul verbal de control si termenului de intrare in legalitate, petenta a inregistrat un contract cu nr.11/7.11.2014 conform extras revisal.
Sustine apelnata ca instanta de fond, prin pronuntarea unor astfel de hotarari judecatoresti creeaza un precedent care incalca flagrant principiul protectiei salariatului instituit prin art.41 alin.2 din Constitutia Romaniei si ale art.6 alin.1 din codul muncii.
Intimata-petenta nu a formulat intampinare la cererea de apel.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantei-intimate, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._/19.12.2013 prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la data de 11.12.2013 a fost găsit la muncă numitul N. GH. V., pe care angajatorul S.C. T. P. S.R.L. l-a primit la muncă începând cu data de 11.11.2013, fără a încheia contract de muncă în formă scrisă din prima zi de angajare, încălcând prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța de control judiciar apreciază că, în speța dedusă judecății, intimata-petenta prin probele administrate in cauza a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care din probele administrate de organul constatator nu au putut convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu privire la controlul de legalitate impus de art.17 din OG 2/2001, in mod corect s-a constatat ca in cauza nu este incident niciunul din motivele de nulitate absoluta, prebazute in mod expres sub sanctiunea nulitatii absolute de catre art.17 dinOG 2/2001.
In ceea ce priveste temeinicia faptei retinute in sarcina petentului prin procesul verbal contestat, instanta de control judiciar retine ca s-a apreciat in mod corect de prima instanta ca, in raport de probele administrate in cauza, petentul a reusit sa rastoarne prezumtia de temeinicie de care se bucura procesul verbal contestat si a facut dovada celor afirmate in sustinerea plangerii contraventionale.
Criticile apelantei-intimate sunt nefondate, intrucat instanta de fond nu a ignorat nota de relatie data de administratorul societatii ci a coroborat toate probele administrate in cauza, inclusiv interogatoriul din oficiu administrat administratorului societatii. Instanta de fond a aratat expres in considerentele hotararii ca „cele declarate de reprezentantul petentei sunt întărite și de cele precizate agenților constatatori prin nota de relație dată la data de 19.12.2013 (fila 65) prin care arată că între societatea comercială și martorul N. GH. V. nu au existat raporturi de muncă din cauza acestuia din urmă care nu dorea să fie legat de un program de muncă.”
In plus, in fisa de identificare incheiata de organul constatator, numitul N. V. a declarat ca nu primeste bani si lucreaza singur, ceea ce denota ca nu sunt intrunite elementele unui raport de munca. Apelanta-intimata nu a produs alte probe in dovedirea existentei raportului de munca in afara de fisa de identificare care, nu poate conduce la concluzia certa ca intre societate si numitul N. V. exista un raport de munca.
Critica apelantei ca prin pronuntarea unor astfel de hotarari judecatoresti se creeaza un precedent care incalca flagrant principiul protectiei salariatului instituit de art.41 alin.2 din Constitutia Romaniei este profund eronata, intrucat revine judecătorului atributul de a determina în concret in raport de probele administrate in cauza temeinicia sau netemeinicia plangerii, atributie care nu se constituie . principiului protectiei salariatului.
Nu se poate sustine cu temei ca judecatorul, prin analizarea probelor administrate in cauza si aprecierea asupra gradului de pericol social al faptei incalca principiul constitutional al protectiei salariatului.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, nu confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, in temeiul art.480 Cod proc.civila va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ AL MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în M., ., nr. 8, ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1292/01.09.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
Ptr GREFIER aflat in CO
E. D.
Cf.art.426 alin.4 Cod proc.civila semneaza
Grefier sef sectie V. I.
Jud.fond. L. J.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
10.04.2015 /4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 873/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1181/2015. Tribunalul... → |
|---|
