Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 339/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 8360/212/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 339
Ședința publică din data de 04 MARTIE 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. A.
GREFIER – G. M.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională, actiune formulata de petenta . ( J_, CUI RO26068174) cu sediul în C., ., .. C., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin Administrația Judeteană a Finantelor Publice Constanta cu sediul în C. . nr. 18, ce a făcut obiectul apelului în contencios administrativ promovat de apelanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în C., ., Județul C., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 4291/15.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Instanța rămâne in pronuntare asupra plângerii.
TRIBUNALUL,
Asupra plângerii de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.0.2013, sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.03.2013 de intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin Administrația Judeteană a Finantelor Publice Constanta, prin care a fost sancționată cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei și sancțiunea complementară a suspendării punctului de vindere, pe o perioadă de 3 luni, pentru contravenția prevăzută de art.10 lit. b din OUG 28/1999R.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că măsura este nelegală întrucât suma de 100 lei găsită ca nefiind marcată pe casa de marcat, reprezintă banii personali ai angajaților societății petente, sumă care a fost scrisă în registrul intern ca modalitate de control.
Intimata, căreia i-a fost comunicat plângerea contravențională în mod legal, a depus întâmpinare care însă făcea referiri la alt proces-verbal de contravenție decât cel care face obiectul prezentei plângeri, depunând însă documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu audierea martorului H. A.
Prin sentința civilă 4291/15.04.2014, pronunțată în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELORPUBLICE G.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., Judecătoria C. a admis plângerea formulată și anulat procesul-verbal de contravenție contestat reținând următoarele: .
„ Analizând coroborat actele si lucrările dosarului, instanța reține:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei și sancțiunea complementară a suspendării punctului de vindere, pe o perioadă de 3 luni, pentru contravenția prevăzută de art.10 lit. b din OUG 28/1999R.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general; 2. amenda de 8.000 lei aplicată urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, hotărârea din 21.09.2006, A. c. României, N. c. România) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Conform dispozițiilor normative indicate în cuprinsul procesului verbal de contravenție:
„Art. 10. - Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (5), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;”
Prin urmare, analizând întregul material probator, în raport de dispozițiile legale mai sus citate, instanța constată că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii materiale a contravenției reținute în sarcina petentei, respectiv de a nu emite bonuri fiscale pentru suma de 100 lei.
Instanța constată că nota explicativă dată de administrator în fața agenților constatatori se coroborează cu înscrisurile depuse de petentă și de depoziția martorei H. A. dată în fața instanței, sub prestare de jurământ (f. 94).
Astfel, martora a arătat că programul cafenelei începe la ora 8 dimineața, dar de obicei clienții nu veneau la fel în fiecare dimineața, de obicei apăreau în jurul orei 9 dimineața, cei mai mulți venind în jurul orei 12, când începea programul la permise auto, cafeneaua fiind situată în apropiere de punctul de eliberare permise. Mai arată martora că controlul a avut loc în jurul orei 9 dimineața, iar banii găsiți de agenții constatatori erau cei lăsați de patron în fiecare dimineață pentru a avea monedă măruntă pentru rest. Suma era consemnată pe un carnețel pe care aceasta l-a arătat agenților constatatori, dar aceștia i-au spus că nu are nicio valoare.
Pentru aceste motive, instanța constată că intimata nu a făcut dovada existenței faptei contravenționale pentru contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, așa cum aceasta a fost descrisă în procesul verbal contestat și, pe cale de consecință, plângerea contravențională urmează să fie admisă în parte, cu consecința anulării în parte a procesului verbal de contravenție doar în ceea ce privește constatarea și sancționarea contravenției prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., solicitând anularea hotărârii apelate pentru nelegala sa citare, în raport de dispozițiile art. 31 din H.G. nr. 520/2013 li art. 1, art.18 din O.U.G. nr. 74/2013, arătând că instanța de fond a pronunțat hotărârea în contradictoriuu cu DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELORPUBLICE G.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., care nu este parte în dosar și care are doar un mandat de reprezentare din partea ANAF. Mai arată că instanța de fond a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției H nr._/12.02.2013, deși petenta formulase plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.03.2013, iar în considerente se referă la procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.10.2012, și a interpretat eronat materialul probator administrat în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 193/04.02.2015 a fost admis apelul formulat și anulată sentința apelată cu reținerea cauzei spre rejudecare .
Procedând la soluționarea plângerii contravenționale urmare a reținerii cauzei spre rejudecare ‚Tribunalul constată următoarele: .
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.03.2013 de Garda Financiară C. petenta . a fost sancționată cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei și sancțiunea complementară a suspendării punctului de vindere, pe o perioadă de 3 luni, pentru contravenția prevăzută de art.10 lit. b din OUG 28/1999R, reținându-se în fapt în sarcina sa în urma controlului operativ inopinat efectuat în data de 26.03.2013 la punctul de lucru s-a constat că nu s-a emis bon fiscal pentru suma de 100 lei provenită din vânzări
Petenta arată în plângere că suma de 100 lei reprezenta bani personali ai angajaților societății petente, sumă care a fost scrisă la începutul zilei de lucru într-un registru intern, pentru a preîntâmpina sustragerile din monetarul existent. A mai arătat că a făcut obiectul unui control abuziv, declanșat la sesizarea unui vecin care dorește închiderea activității societății, sens în care a fost controlată de mai multe ori, de mai multe organe cu competențe diferite.
Examinându-se însă înscrisurile cauzei, se constată că cele arăatte în plângere de către administratorul societății sunt contrazise de cele arătate de același administrator în nota explicativă dată la 26.03.2013 cu ocazia controlului. Astfel, dacă în plângere acesta arată că suma de 100 lei reprezenta bani personali ai angajaților societății petente, în nota explicativă dată chiar în timpul controlului a arătat că suma de1 00 lei se află pentru monedă de schimb, că este notată în fiecare zi în caietul în care se notează și banii personali ai angajaților, și că pentru această sumă eliberează în fiecare zi dispoziție de încasare, dar că în dimineața zilei respective a omis să elibereze dispoziția deoarece nu a ajuns în timp util la unitate.
Astfel, nu poate fi primită susținerea petentei în sensul că suma de întrucât suma de 100 lei găsită ca nefiind marcată pe casa de marcat, reprezintă banii personali ai angajaților societății petente, fiind și de neînțeles de altfel cum ar putea angajații să sustragă din sumele încasate în condițiile în care acestea ar fi marcate în AMEF.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale:
(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.
(…)
Potrivit art. 11 alin.3 din O.U.G. nr. 28/1999: Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14.
În ceea ce privește sarcina probării contravenției, față de depistarea în aparatul de marcat electronic fiscal a unei sume de bani care nu era justificată prin emiterea unor bonuri fiscale de aceeași valoare sau înscrisă în registrul special, în mod firesc se naște prezumția că această sumă provine din vânzări de bunuri/prestări de servicii pentru care nu au fost emise bonuri fiscale . Totodată, în situația în care suma de 100 lei ar fi provenit din vânzări ale zilelor anterioare ar fi trebuit ca aceasta să fi fost justificată printr-o dispoziție de plată, întocmită potrivit Anexei nr. 2 din Nomenclatorul documentelor financiar-contabile, pct. 33. 5.
În lipsa unei asemenea dispoziții, în mod legal suma de 100 lei a fost prezumată ca fără proveniență și s-a procedat la sancționarea contravențională .
Se mai susține de către petent, prin plângerea formulată, că suma 100 de lei, confiscată de către intimată și considerată ca nemarcată, nu provenea din încasări ci reprezenta monedă de schimb pentru a da rest clienților, iar în plângere se arată că că programul cafenelei începe la ora 8 dimineața, dar de obicei clienții nu veneau la fel în fiecare dimineața, de obicei apăreau în jurul orei 9 dimineața, cei mai mulți venind în jurul orei 12, când începea programul la permise auto, cafeneaua fiind situată în apropiere de punctul de eliberare permise. Mai arată martora că controlul a avut loc în jurul orei 9 dimineața . Or, raportul informativ al casei de marcat a fost emis la ora 12,50, oră până la care fuseseră emise numai două bonuri fiscale, astfel că nu pot fi primite susținerile petentei .
În ceea ce privește însă sancțiunile aplicate, potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de criteriile de individualizare a sancțiunii enumerate de textul legal, se apreciază că sancțiunea complementară a suspendării activității este suficientă pentru realizarea scopului sancțiunilor contravenționale, de prevenire a săvârșirii unei alte fapte contravenționale, amenda de 8000 lei fiind disproporționată față de suma concretă depistată a fi încasată fără emiterea bonului fiscal,
D. care urmează a admite în parte plângerea formulata și a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei cu avertismentul, fiind menținute celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte plângerea formulata de petenta . ( J_, CUI RO26068174) cu sediul în C., ., .. C., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin Administrația Judeteană a Finantelor Publice Constanta cu sediul în C. . nr. 18.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei cu avertismentul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. A.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond M.V.M.
Red. jud. dec. apel S.A.B.
Tehnored. jud. dec. pl. A.A.B./30.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 795/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1208/2015.... → |
|---|
