Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 795/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 795/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 12426/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 795/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul T. G. (CNP_), cu domiciliul în mun. C. ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.10.2014pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin Sentința civilă nr 10.813/21.10.2014 pronuntata de Judecătoria Constanta s-a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petentul T. G. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr_/1.04.2014 întocmit de intimat .
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca la data de 01.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa fapta constând în aceea că: în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în municipiul C., .. Ș. D., nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată prin indicator și marcaj pietonal, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b raportat la art. 11 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002 și pentru care i-a fost, de asemenea, aplicată contravenientului măsura complementară a reținerii permisului de conducere. Totodată, petentul a fost sancționat pentru că nu avea asupra sa nici un document de identitate al său sau al autoturismului, fapta fiind prevăzută de art.147 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Instanța, in urma verificării ceruta de art. 34 din O.G. 2/2001, constata ca plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție.
Potrivit aceluiași articol, instanța investita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție si hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia nu i s-a adus la cunoștință despre dreptul de a formula obiecțiuni, iar în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu a fost consemnate obiecțiunile sale, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, pe calea plângerii contravenționale adresate instanței judecătorești petentul având posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la întocmirea procesului-verbal, petentului nefiindu-i îngrădit acest drept.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent cu privire la lipsa datelor de identificare ale martorului asistent, instanța nu îl va reține, constatând că în cuprinsul procesului verbal martorul asistent este identificat după nume și CNP.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia în cuprinsul procesului verbal de contravenție fapta contravențională nu a fost suficient descrisă, instanța apreciază că este neîntemeiat, din economia prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2011 rezultă că locul săvârșirii faptei, alături de dată, oră, împrejurările care pot conduce la stabilirea gravității faptei și a evaluării pagubei pricinuite, nu este altceva decât un element al descrierii faptei contravenționale, care poate atrage sancțiunea nulității numai dacă petentul probează că prin această omisiune a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel. Rațiunea instituirii cerinței ca procesul verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite, cu indicarea datei, orei, locului săvârșirii faptei și a tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. În speță, instanța reține că fapta indicată în cuprinsul procesului verbal este suficient descrisă, astfel încât să se poată stabili dacă fapta corespunde încadrării juridice primite, neexistând elemente contradictorii în descrierea faptei contravenționale.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța urmează sa verifice daca situația de fapt reținută in cauză se suprapune peste tiparul legal prin care este descrisă si sancționată contravenția.
Instanța reține ca, din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese in mod indubitabil veridicitatea situației de fapt în discuție, intimatul făcând dovada existenței acesteia, reținută în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție iar petentul nu a demonstrat în niciun fel netemeinicia celor reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat.
Ca atare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16-17 din O.G. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel petentul T. G., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 17.03.2015.
In motivarea caii de atac, apelantul – petent arată că i-a solicitat agentului constatator sa faca demersurile in vederea indicarii datelor de identificare ale pietonului angajat in traversare si sa noteze in cuprinsul procesului – verbal de sanctionare si constatare a contraventiei aceste date, aspecte ce l-au indignat pe agent – comunicandu – i ca nu trebuie sa fie invătat cum să- și exercite atribuțiile de serviciu .
F. de atitudinea agentului de politie, i –a solicitat acestuia sa se legitimeze în conditiile in care nu purta insemnele distinctive si echipamentul prevazut de lege pentru a putea fi recunoscut cu ușurintă în timpul misiunilor, astfel cum prevede Regulamentul pentru compunerea si portul uniformelor de politie, insa acesta a refuzat – comunicandu –i – se ca ii va fi retinut si permisul de conducere pe motiv ca nu a respectat dispozitiile politistului rutier aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, lucru total nelegal si abuziv .
Urmare a acestui fapt, i –a solicitat agentului constatator sa noteze obiectiunile sale privind modul in care s –a desfășurat controlul rutier, insa acesta a refuzat, sens in care a refuzat semnarea procesului – verbal de contraventie .
Apreciaza, în esenta, si fara a mai relua argumentele aratate in plangerea contraventionala ca actul constatator a fost incheiat cu nerespectarea obligatiilor prevazute de art 16 alin 7 c proc civ – privind indicarea obiectiunilor personale și art 19 – privind neindicarea unui martor .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ intimatul nu a formulat intampinare .
Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
In ceea ce priveste critica apelantului – petent cu privire la comportamentul agentului constatator, Tribunalul va retine ca acestea aspecte se impuneau a fi dovedite de cel care face o afirmatie si in contestul situatie de fapt cand constatarea savarsirii contraventiei nu s –a statuat doar pe baza propriei perceptii a agentului constatator, ci a inregistrarilor facute de aparatul de supraveghere a traficului .
Tribunalul nu va retine ca argument de nelegalitate a actului constatator, prin raportare la dispozitile art 16 alin 7 din OG 2/2001, critica petentului referitoare la neindicarea datelor personale ale pietonilor sau alte aspecte ce exced dispozitiilor legale . De altfel, asa cum rezulta din plansele foto depuse la dosar, indicarea datelor de identificare ale celor 4 pietoni care se aflau traversarea strazii ar fi fost imposibila si inadecvata in contextul in care acestia ca simpli pietoni – ar fi fost antrenati in procese si audiati ca martori .
Nu poate fi primita critica acestuia cu privire la nelegalitatea actului constatator prin prisma aplicarii dispozitiilor art 19 din OG 2/2001 potrivit caruia, in caz de refuz – actul constatator se va semna de un martor - care trebuie sa confirme refuzul semnarii actului constatator si nu neaparat modalitatea concreta de savarsire a faptei.
De altfel, existenta martorului si a datelor privind identificarea acestora au fost inserate in actul constatator, cerinta legii fiind respectata intocmai .
Mai mult, prin prisma inregistrarilor video – refuzul de a semna procesul – verbal de contraventie se poate aprecia ca fiind complinita – dovada indubitabila a modalitatii concrete asupra situatiei de fapt fiind dovedita .
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, se reține că, in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care din materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentul la data inscrisa pe dovezile puse la dispozitie de catre intimata – Plansele fotografice ( f13, 6 planse ) - data savarsirii contraventiei corespunde cu aceea a datei efectuarii inregistrarilor, iar cursivitatea parcurgerii si fapta contraventionala in sine a fost surprinsa pasaj cu pasaj – de la data pasirii pietonilor pe marcajul pietonal, intersectarea acestora pe marcajul pietonal ( cadrul o526- plansa6 ) oprirea la trecerea de pietoni a celorlalti conducatori auto, inclusiv cadrul in care acesta fara a astepta trecerea celor doi pietoni care se se aflau pe acelasi sens de mers si se indreptau spre partea pe care se afla autoturismul condus de petent, acesta isi vede nestingherit de drum fara insa a avea vreun moment in care sa schiteze ca ar avea intentia de a permite traversarea acestora in siguranta .
Conform art. 135 alin.1 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002:” conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului, iar conform art. 100 alin.(3), lit. b constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.”
Potrivit art 35 alin 1 din OUG 195/2002, rep :” Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.”
De asemenea, potrivit art 72 alin 2 si 3 din OUG 195/2002 :” ../../../../../Documents and Settings/loredana.motoc/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp656726/_.HTML - #2)Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
../../../../../Documents and Settings/loredana.motoc/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp656726/_.HTML - #(3)Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect instanta de fond a apreciat în raport de faptele reținute, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Potrivit, dispozitiilor mai sus aminitite, se va aprecia ca sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
In cauza se va retine ca masura inlocuirii amenzii aplicate petentului cu masura Avertismentului, ar reprezinta o analiza a proportionalitatii intre gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă sau care s –ar fi putut produce, aspecte care nu se gasesc in fapta contraventionala savarsita de petent, neacordarea prioritatii de trecere pentru pietoni fiind una cu un grad sporit de periculozitate sub aspectul apararii sigurantei si intergitatii fizice a pietonilor .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – petent T. G. (CNP_), cu domiciliul în mun. C. ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr_/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Constanta.
Definitiva .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2015 .
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
Grefier,
A. N.
Jud.fond. M.V.M.
Red/tehnored L.V.M.
4 ex/11.06.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 339/2015.... → |
|---|
