Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 679/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 22328/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 679
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT_, formulat de apelanta petentă ., cu sediul procesual în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1824/26.11.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelantă avocat N. C., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, și martorul C. A. M., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apărătorul ales al apelantei a depus cerere de apelare a cauzei după orele 13,00, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 321-323 Cod procedură civilă administrează proba testimonială cu martorul apelantei – C. A. M., identificat cu CI . nr._, eliberată de SPCLEP Hârșova, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
La interpelarea instanței reprezentantul apelantei arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. În susținere arată că la momentul efectuării controlului, în data de 17.07, contractul individual de muncă al angajatei fusese încheiat anterior datei controlului, însă din cauza unei căderi de tensiune la momentul înregistrării transmiterea nu a fost efectuată și ca urmare s-a aplicat sancțiunea. Totodată învederează faptul că acest contract a fost încheiat în data de 16.07, cu începerea activității în data de 17.07, astfel cum spune art. 10 din Codul Muncii. De asemenea reprezentantul apelantei arată că la dosarul cauzei există depuse print screen-uri din care se vede că s-a încercat înregistrarea în Revisal a acestui contract individual de muncă, însă pe fondul căderii de tensiune înregistrarea nu a mai apucat să fie validată în serverul central al aplicației. Solicită să se aibă în vedere, chiar și pe individualizarea sancțiunii, faptul că legea sancționează primirea la muncă fără încheierea unui contract individual de muncă, însă câtă vreme la data controlului angajatul avea contract individual de muncă încheiat în condițiile art. 10 Codul Muncii, însă acesta nu fusese înregistrat în aplicația Revisal, apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate.
Reprezentantul apelantei solicită să se mai aibă în vedere faptul că prin transmiterea contractului individual de muncă în aplicația Revisal se asigură acea formă de publicitate a contractelor individuale de muncă, publicitate care asigură o contabilizare față de terți, însă sancțiunea este aplicată pe motivul primirii la muncă a unei persoane căreia nu i s-a încheiat contract individual de muncă. În raport de această situație apreciază că la data la care a intervenit controlul și fapta pentru care a fost aplicată sancțiunea nu exista întrucât contractul de muncă între salariat și angajator era încheiat. Astfel arată că singura culpă era lipsa de diligență în ceea ce privește verificarea în ziua următoare dacă s-a validat respectiva înregistrare. Cu privire la sarcina reținută în sarcina societății, apreciază că nu este de natură a produce respectiva sancțiune, pentru că raportul juridic de muncă era născut, fapt dovedit cu dosarul de muncă încheiat și depus la dosarul cauzei. Totodată învederează faptul că solicită acordarea cheltuielilor de judecată, în măsura în care s-a depus la dosar dovada achitării acestora.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de fata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.08.2013 sub numărul de mai sus, petenta S.C. G. Q. S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 22.07.2013, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C..
În motivare, petenta a susținut că numitele M. A. M. și C. A. M. au fost angajate la societate n data de 17.07.2013, cu începerea activității din data de 18.07.2013, cele două persoane fiind prezente în data de 15.07.2013 în vederea angajării și verificării aptitudinilor, iar înregistrarea în aplicația electronică privind registrul de evidență a salariaților s-a realizat în data de 16.07.2013, moment în care a intervenit o cădere de tensiune și înregistrarea, deși operată, nu a fost exportată în sistem. A mai susținut că procesul-verbal ar trebui anulat deoarece nu cuprinde situația de fapt reală.
Plângerii contravenționale i-au fost atașate în original procesul-verbal contestat și procesul-verbal de control iar în copie certificată pentru conformitate cu originalul certificatul de înregistrare a firmei, contractele individuale de muncă ale celor două persoane și un print-screen al unui dosar electronic conținând transmiteri Revisal.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale Codului Muncii.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susținut temeinicia și legalitatea procesului-verbal, atașând documentația ce a stat la baza întocmirii acestuia, respectiv ordinul de serviciu, fișele de identificare, extras Revisal, înștiințare și dovadă de comunicare. La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosar și extrase din registrul de evidență a salariaților.
Prin sentința civilă nr. 3205/24.03.2014, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei M..
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentinta civila nr. 1824 din 26.11.2014 pronuntata de Judecatoria M. a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta ..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
“La data de 22.07.2013 a fost întocmit de către doi agenți constatatori din cadrul I.T.M. C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că începând cu data de 15.07.2014 a primit la muncă, fără încheierea de contracte de muncă în formă scrisă, pe numitele C. A. M. și M. A. M..
Pentru aceste motive, contestatoarei i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 20.000 de lei.
- Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Contrar susținerilor petentei, procesul-verbal prezintă descrierea faptelor săvârșite, conținând suficiente detalii astfel încât instanța să poată aprecia asupra întrunirii elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina contestatoarei și asupra proporționalității sancțiunii aplicate.
- Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că intimatul a făcut dovada deplină a faptelor reținute în procesul-verbal.
Conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, constituie contravenție „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual la muncă, potrivit art. 16 alin. 1” și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Potrivit art. 16 alin. 1 din același act normativ, „contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”. A.. 2 prevede că „anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă”.
Conform extrasului revisal (f. 44 dos. jud. C.), la data de 19.07.2014 ora 16:44:28, C. A. M. și M. A. M. nu aveau înregistrate contracte individuale de muncă încheiate cu societatea petentă, lucru, de altfel, necontestat de către aceasta din urmă, care s-a rezumat a susține, fără a face vreo dovadă în acest sens, că înregistrarea nu s-a putut efectua din cauza unei căderi de tensiune.
În fișa de identificare completată la data controlului, C. A. M. a declarat că prestează activitate în funcția de ajutor de bucătar din data de 15.07.2013 cu norma de muncă de 4 ore pe zi, fără să fi semnat contract de muncă (f. 42 dos. jud. C.). În aceleași condiții, M. A. M. a declarat, la rândul său, că prestează activitate în funcția de ajutor de bucătar din data de 15.07.2013 cu normă de muncă de 4 ore pe zi, fără să fi semnat contract de muncă (f. 43 dos. jud. C.).
Potrivit extraselor din Registrul General de Evidență a Salariaților, Contractul nr. 11/16.07.2013 cu data de începere a activității 17.07.2013 privind pe C. A. M. și Contractul nr. 10/16.07.2013 cu data de începere a activității 17.07.2013 privind pe M. A. M. au fost înregistrate în data de 22.07.2013 (f. 23, 24).
Instanța constată că potrivit celor două contracte depuse la dosar de către petentă cele două persoane au fost angajate în funcția de „vânzător” (f. 27-29, 30-32 dos. jud. C.). Or, potrivit declarațiilor date de acestea, ele lucrau din data de 15.07.2013 ca ajutor bucătar.
În aceste condiții, instanța apreciază că cele două contracte au fost încheiate ulterior controlului, fiind întocmite pro causa, adevărul fiind cel declarat de angajate în fața agenților constatatori. Este puțin probabil ca ambele persoane să se afle în eroare atât cu privire la munca efectuată cât și cu privire la data de începere a activității și să prezinte pierderi totale de memorie privind semnarea, cu 3 zile înaintea controlului, a contractelor de muncă.
În temeiul tuturor celor arătate, instanța apreciază că din ansamblul probelor administrate în cauză reiese săvârșirea de către petentă a contravenției în forma tip prevăzută de lege, prin primirea la muncă a două persoane fără încheierea de contracte individuale de muncă.
- Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Raportat la textele invocate, instanța apreciază că amenda aplicată petentei, în cuantum de 20.000 de lei, a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul amenzii prevăzute pentru fapta contravențională de a primi la muncă două persoane fără a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă.
Analizând limitele de pedeapsă stabilite prin actul sancționator (amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată), instanța constată că însuși legiuitorul a considerat că săvârșirea unei fapte de natura celei reținute în sarcina petentei prezintă un grad de pericol social abstract sporit. Gradul de pericol social al faptei, suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune în cuantum atât de mare, decurge, în primul rând, din împrejurarea că persoanele care lucrează în beneficiul angajatorului fără a încheia un contract de muncă sunt lipsite de beneficiile și formele de protecție socială de care se bucură persoanele care au încheiat un contract de muncă în formă scrisă, iar, în al doilea rând, din modul în care, prin munca nedeclarată, este afectat în mod ireversibil sistemul de asigurări sociale.
În ceea ce privește cauza supusă judecății, instanța constată că nu există argumente care să conducă la concluzia că fapta efectiv săvârșită prezintă un pericol social concret atât de redus încât să se impună aplicarea unui avertisment. Față de aceste considerente, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, respectiv de împrejurarea că nu se poate reține în beneficiul acesteia o atitudine sinceră, instanța apreciază că responsabilizarea petentei poate avea loc numai prin menținerea sancțiunii amenzii contravenționale.
În aceste condiții, trebuie subliniat faptul că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului ar fi de natură să încurajeze munca nedeclarată, în general, și astfel concurența neloială față de acei angajatori care depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor legale ce le revin.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că singura sancțiune în măsură să realizeze scopurile sancționator, de prevenție și de responsabilizare a petentei este amenda contravențională.
În concluzie, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. G. Q. S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.07.2013 întocmit de intimatul I.T.M. C..”
In termen legal, petenta a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M. prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii plangerii contraventionale si anularii procesului verbal cu consecinta exonerarii de plata amenzii contraventionale, iar in subsidiar a solicitat individualizarea sanctiunii aplicate in sensul inlocuirii amenzii contraventionale cu cea a avertismentului.
In motivarea cererii de apel apreciaza apelanta ca hotararea pronuntata este nelegala si netemeinica si solicita sa se observe ca instanta de fond a incalcat principiul aflarii adevarului in sensul ca nu a staruit prin toate mijloacele legale pentru prevenirea greselilor pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii. Desi instanta de fond a respins plangerea contraventionala pe fondul valorificarii declaratiilor date in fata agentilor constatatori de catre cele doua persoane identificate, instanta nu a dispus din oficiu audierea acestor doua persoane desi acest lucru a fost solicitat la termenul de judecata din 21.11.2014, apreciind ca nu se impune audierea acestora. Mai mult, instanta de fond a respins ca neutila si solicitarea probei testimoniale solicitata prin plangere. Invoca apelanta si jurisprudenta CEDO on materie contraventionala.
Sustine apelanta ca, contrar retinerilor instantei de fond, numitele M. A. M. si C. A. M. aveau incheiat cate un contract individual de munca cu incepere a activitatii din data de 17.07.2013.
Contractul de munca a fost incheiat in data de 16.07.2013 si inregistrat in Revisal la aceeasi data, urmand ca activitatea sa inceapa in data de 17.07._, aspect care rezulta din datele regasite in cele doua contracte de munca sip e care le-a dovedit cu un print screen pentru procesarea in cauza.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale cu martorul D. C., C. A. M. si M. A. M..
Cererea de apel a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei conform OUG 80/2013.
Intimata ITM Constanta a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. In sustinere a aratat ca din actele depuse la dosar a rezultat fara echivoc faptul ca sunt indeplinite conditiile raspunderii contraventionale, petenta este responsabila de savarsirea contraventiei prevazuta la art.260 alin.1 lit.e din codul muncii, iar petenta nu a reusit sa faca dovada unei alte situatii de fapt decat cea retinuta prin procesul verbal contestat.
Cu privire la individualizarea sanctiunii a aratat ca inspectorii de munca au avut in vedere prevederile art.21 alin.3 din OG 2/2001 motiv pentru care au aplicat minimul amenzii prevazute de lege.
La termenul de judecata din 4.03.2015 Tribunalul a incuviintat pentru apelnata-petenta proba testimoniala cu martorii C. A. M. si M. A. M. si a respins ca neutila proba cu martorul D. C. in raport de teza probatorie indicate.
La termenul din data de 8.04.2015 apelanta a renuntat la proba cu martorul M. A. M..
La termenul din 6.05.2015 a fost audiata martora C. A. M. a carei declaratie a fost consemnata si atasata la dosarul cauzei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantului, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că apelul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantei-petente a fost angajata prin procesul verbal . nr._ din 22.07.2013 prin care s-a retinut ca aceasta a primit la munca pe C. A. M. si pe M. A. M. fara a li se incheia contract individual de munca in forma scrisa, incalcand prevedrile art.16 alin.1 din codul muncii. S-a retinut totodata ca cele doua persoane au fost identificate la punctul de lucru al societatii in data de 19.07.2013 care au declarat conform fisei de identificare ca nu au semnat contract individual de munca si ca presteaza la societate din data de 15.07.2013. Din verificarea registrului general de evidenta a salariatilor a rezultat ca nu au fost inregistrate si transmise in revisal contracte individuale de munca anterior inceperii activitatii.
Criticile apelantei privind respingerea probei testimoniale cu martora D. C. solicitata la prima instanta sunt neintemeiate, in mod corect a apreciat instanta de fond ca in raport de teza probatorie propusa pentru acest martor, proba nu era utila solutionarii cauzei . Nimic nu a impiedicat-o pe petenta sa solicite incuviintarea probei testimoniale cu cele doua persoane identificate la punctul de lucru, cerere pe care de altfel a formulat-o in apel. Rolul activ al judecatorului nu trebuie confundat cu obligatia partilor de a-si dovedi cererile formulate, conform art.249 Cod proc.civila.
Mai mult, art.254 alin.6 Cod proc.civila dispune ca partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile legii.
În jurisprudenta CEDO, invocata si de apelanta in cauza, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii în fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata în raport cu cealalta parte din proces.
Acest principiu - unul din elementele notiunii mai largi de proces echitabil - impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa în conditii care sa nu o plaseze într-o situatie de net dezavantaj în raport cu adversarul" ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotarârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotarârea 1997-I/24 noiembrie 1997).
Sub acest aspect nu au fost identificate elemente de natura sa conduca la concluzia ca instanta de fond nu a respectat principiul egalitatii armelor, cu atat mai mult cu cat la judecata fondului petenta a beneficiat de aparare calificata din partea unui avocat ales.
Instanta de control judiciar constata ca instanta de fond a dat eficienta absoluta prezumtiei de temeinicie a procesului verbal fara a analiza temeinic probele administrate in cauza si sustinerile partilor.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Din documentatia aferenta procesului verbal contraventional se constata ca actiunea de control a avut loc in data de 19.07.2013 la punctul de lucru al societatii din Costinesti, . unde au fost identificate doua persoane, respectiv C. A. M. si M. A. M. care au declarat ca nu au semnat contract individual de munca.
In data de 22.07.2013 au fost intocmite atat procesul verbal de control cat si procesul verbal de contraventie, ambele in lipsa unui reprezentant al societatii. In actele de control s-a consemnat ca in urma declaratiilor celor doua persoane a fost verificat registrul general de evidenta al salariatilor iar cele doua persoane nu figureaza ca avand inregistrate contracte individuale de munca. In cauza nu a fost solicitata o nota de relatii din partea reprezentantului legal al societatii cu privire la cele doua persoane identificate care au declarat ca nu au semnat contract individual de munca.
Instanta constata ca apelanta-petenta incheiase contracte individuale de munca pentru cele doua salariate, in data de 16.07.2013, anterior controlului efectuat, cu inceperea activitatii din data de 17.07.2013, aspect confirmat si de martora C. A. M. audiata de instanta de apel.
Este adevarat ca din extrasul revisal rezulta ca cele doua contracte de munca au fost inregistrate in revisal la data de 22.07.2013 cu depasirea termenului prevazut de art.9 din HG 500/2011, insa acest aspect presupunea savarsirea unei alte contraventii, si anume nerespectarea termenului de inregistrare a contractului de munca in revisal si nu a contraventiei prevazuta de art.260 lit.e din Codul Muncii.
Instanta apreciaza ca prezumtia organului constatator ca daca un contract de munca nu apare inregistrat in revisal este echivalent cu lipsa acestuia este eronata si fara nici un temei legal.
O contraventie nu se poate naste din prezumtii ci din probe certe. Nimic nu impiedica inspectorii de munca ca in situatia in care, in urma controlului efectuat la punctul de lucru unde nu se afla nici un reprezentant legal al societatii, din care au rezultat suspiciuni ca sub autoritatea petentei lucreaza persoane fara contract individual de munca, sa se deplaseze la sediul social al societatii si sa solicite contractele de munca ale celor doua persoane identificate.
In conditiile in care, in fata instantei petenta a prezentat cele doua contracte individuale de munca, incheiate in data de 16.03.2013, iar martora C. A. M. a declarat ca a lucrat pentru societate in baza unui contract individual de munca, se naste dubiul care profita acuzatului ( in dubio pro reo), in speta petenta.
Astfel cum s-a aratat si mai sus, inregistrarea tardiva a contractelor de munca in revisal intruneste elementele constitutive ale unei alte contraventii, care nu a fost retinuta in cauza, dar nu contraventia retinuta in sarcina petentei.
Constatand ca prin probele administrate atat la fond cat si in apel petenta a reusit sa rastoarne prezumtia relativa de veridicitate de care se bucura procesul verbal contraventional, instanta concluzioneaza ca petenta nu a savarsit fapta prevazuta de art.16 alin.1 si sanctionata de art.260 lit.e din Codul Muncii.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, in temeiul art.480 Cod proc.civila, Tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata in sensul ca va admite plangerea contraventionala si va anula procesul verbal . nr._/22.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta petentă ., cu sediul procesual în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1824/26.11.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Admite plângerea.
Anulează procesul verbal . nr._/22.07.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. A.V. E.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
8.06.2015/4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 440/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
