Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 25926/212/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.491/APCA
Ședința publică din 07.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L. N.
Judecător: C. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant M. M., cu domiciliul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., ..42. îndreptat împotriva sentinței civile nr._/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal, care se legitimează cu CI ._, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Apelantul, având cuvântul solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar și arată că numai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 07.04.2015, deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelantul solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, solicitând înlocuirea măsurii suspendării permisului de conducere cu avertisment. Arată apelantul că în intersecția de la Casa de Cultură din localitatea C., în orele de vârf este o practică depășirea liniilor continue de către șoferii care virează la stânga. Mai arată apelantul că această situație este generată de faptul că spațiul alocat benzii nr.3 este foarte mic iar autovehiculele care se deplasează înainte, aflate pe benzile 1 și 2 blochează această bandă. Se mai arată de către apelant că amenda aplicată a fost plătită, însă solicită înlocuirea măsurii suspendării permisului de conducere cu avertisment.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fata, constata următoarele:
Prin plângerea înregistrata sub nr._ din 12.08.2014, pe rolul Judecătoriei C., petentul M. M. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.08.2014.
În susținerea plângerii petentul arată că a fost sancționat contravențional pentru că a depășit coloana aflată la semafor peste marcajul dublu continuu. Petentul invocă în acest sens faptul că cele două mașini din fața sa nu înaintau și întrucât banda rezervată pentru virajul la stânga era liberă, a depășit marcajul pentru a se încadra pe această bandă. S-a mai arătat că gradul de pericol social al faptei este unul redus care nu justifică măsurile aplicate.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 2/2001.
La plângere a fost atașată copia pv contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a depus documentația aferentă procesului verbal contestat.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri și mijloacele materiale de probă constând în fotografii video-radar.
Prin Sentința civilă_/11.12.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță următoarele:
La data de 05.08.2014, petentului M. M. i s-a întocmit proces-verbal de contravenție de către intimatul IPJ C., . nr._, reținându-se în sarcina sa fapta de a efectua manevra de depășire a coloanei aflate la semafor, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de circulație, contravenție prevăzută și sancționată de dispozițiile art.120 alin.1 lit.i din RA OUG 195/2002 raportat la 100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezența petentului, care a menționat că s-a asigurat din sens opus și s-a încadrat pentru viraj la stânga.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, a constatat că plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție.
Potrivit aceluiași articol, instanța învestita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia actului sancționator contestat, instanța a facut aplicarea dispozițiilor art.249 C.proc.civ. în cauză privitoare la sarcina probei.
În acest sens, instanța a reținut că sarcina probei revine celui care face o afirmație („actori incumbit probatio”), în cazul de față celui care contestă procesul verbal, act care conform legii se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
În raport de cele arătate mai sus, instanța a constatat că petentul nu a formulat nicio probă în apărare, la dosarul cauzei aflându-se doar raportul agentului constatator depus de către intimat și planșele fotografice care atestă săvârșirea faptei. Pe de altă parte, chiar din cuprinsul plângerii instanța reține că fapta este recunoscută, fiind invocate doar motive în circumstanțiere în raport de gradul de pericol al faptei. În acest sens, instanța a avut în vedere că incidentul legat de mașinile din față care nu mai înaintau nu a fost dovedit, astfel încât depășirea coloanei de mașini nu este justificată de niciun motiv care să aibă suport probator.
Reținând că în cauză contravenția a fost constatată prin propriile simțuri de către organul constatator (ex propriis sensibus), confirmate prin mijloace tehnice autorizate și verificate, și că nu s-a formulat nicio probă în apărare care să răstoarne prezumția relativă instituită de lege în favoarea procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat că plângerea dedusă judecății este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel petentul cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 13.01.2015
În susținerea motivelor de apel apreciază petentul că în mod eronat prima instanță a apreciat că sarcina probei revenea petentului prin raportare la disp. art. 290, 293 și art. 298 c.proc.civ, întrucât petentul nu deține înregistrarea video a evenimentului.
Totodată arată petentul că nu a înțeles să conteste legalitatea procesului verbal, ci a apreciat că măsura aplicată este excesivă, iar organul constatator nu a luat în calcul gradul de pericol social al faptei, pentru care se impunea aplicarea unui avertisment, prin raportare la disp. art. 21 al.3 din OG 2/2001.
Învederează faptul că la intersecția de la Casa de Cultură a b-dului I.G.D. cu . s-a produs este o practică depășirea liniilor continue la orele de vârf pentru șoferii care virează la stânga, situație care este generată de faptul că spațiul alocat benzii nr. 3 pentru viraj la stânga este foarte mic, iar vehiculele care se deplasează înainte ocupă benzile 1 și 2 și fiind mai multe blochează această bandă. În situația în care nu s/ar depăși liniile continue, deși banda 3 este liberă se stă la semafor timp de 2,3 secvențe de culoare verde a semaforului, o secvență durând cca 2 minute.
Reiterează aspectul potrivit cu care măsurile dispuse sunt exagerate, fiind sancționat cu amendă, puncte de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere pentru 30 de zile, fără a se lua în calcul gradul de pericol social, împrejurările și modul în care fapta a fost săvârșită.
Solicită înlocuirea sancțiunii complementare cu avertisment.
În drept au fost invocate disp. Art. 466 -482 din codul de procedură civilă și OG 2/2001, iar în susținere au fost atașate planșe foto și DVD.
Intimatul, legal citat nu a precizat poziția procesuală asupra apelului.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. Art.476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține :
La data de 05.08.2014, petentului M. M. i s-a întocmit proces-verbal de contravenție de către intimatul IPJ C., . nr._, reținându-se în sarcina sa fapta de a efectua manevra de depășire a coloanei aflate la semafor, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de circulație, contravenție prevăzută și sancționată de dispozițiile art.120 alin.1 lit.i din RA OUG 195/2002 raportat la 100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002.
În referire la criticile formulate Tribunalul reține că acestea fac referire la aprecierea eronată a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii contravenționale și a criteriilor privind individualizarea sancțiunilor contravenționale.
Asupra legalității procesului verbal contestat, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra acestui aspect, constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a apreciat asupra probatoriului administrat în cauză, care a reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, se apreciază că in speța nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentul nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată, aspect relevat chiar de petent în susținerea poziției procesuale care a menționat că datorită configurației intersecției și a benzilor de preselecție banda de încadrare pentru viraj la stânga are o lungime mai redusă, iar la orele de vârf este obturată de vehiculele care se încadrează pe benzile pentru sensul de deplasare înainte.
Instanța nu va reține aspectul potrivit cu care conducătorii auto procedează datorită motivelor anterior menționate în acest modalitate în mod curent la orele de vârf apreciind că răspunderea contravențională are caracter personal iar cauza invocată nu este exoneratoare de răspundere potrivit art. 11 din OG 2/2001.
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect organul constatator a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului participant la trafic.
Instanța de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținută si in urma analizării apelului. In acest sens se are in considerare si faptul ca intimatul nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale pentru aplicarea sancțiunii potrivit cu care nerespectarea dispozițiilor legale privind depășirea constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelantul petent, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge apelul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant M. M., cu domiciliul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., ..42. îndreptat împotriva sentinței civile nr._/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr. _ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. L. N. C. N. potrivit art. 426 al.2 c.proc.civ
pentru judecător aflat în C.O
semnează președinte complet
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond A-G-J.
Tehnored.decizie jud.C-N./08.05.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1144/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 698/2015. Tribunalul... → |
|---|
