Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 704/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1519/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 704
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.05.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul-petent U. C., domiciliat în C. ..41, cu domiciliul procesual ales în C. . nr. 41, . intimatul INSPECTORATUL G. AL POLITIEI ROMÂNE - SECȚIA AUTOSTRĂZI-BIROUL A2, cu sediul ales în București, .. 4-6, sector 5, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9875/30.09.2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru apelantul petent avocat D. B., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului-petent solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin Sentința civilă nr 9875/30.09.2014, Judecătoria Constanta s-a pronunțat în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca neintemeiata .
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca La data de 14.01.2014, ora 15:42, petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa fapta constând în aceea că: a condus auto marca Jaguar, cu nr. de înmatriculare_, pe A2 la km 206, cu viteza de 182 km/h, abatere ce a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr. MAI34395, fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din RAO.U.G. și sancționată de art. 102/3/e din OUG nr. 195/2002 și pentru care i-a fost, de asemenea, aplicata contravenientului măsura complementară a reținerii permisului de conducere.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezenta petentului, fiind semnat de către acesta.
Instanța, in urma verificării ceruta de art. 34 din O.G. 2/2001, constata ca plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție.
Potrivit aceluiași articol, instanța investita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție si hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constata ca potrivit art.102 alin.3 lit.e din O.U.G.195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție ce se sancționează potrivit dispozițiilor legale din același act normativ. Pentru a soluționa prezenta plângere, instanța urmează sa verifice daca situația de fapt reținută in cauză se suprapune peste tiparul legal prin care este descrisă si sancționată contravenția.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care mențiunile agentului constatator nu sunt reale nu au fost dovedite, petentul limitându-se la a face o simplă afirmație în acest sens.
Instanța reține că, din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese în mod indubitabil veridicitatea situației de fapt in discuție, intimatul făcând dovada existenței acesteia, reținută în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție iar petentul nu a demonstrat a recunoscut fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat.
Cu privire la normele NML 021-05 invocate de petent, acestea fiind norme de metrologie legala, se aplica doar de Biroul N. de Metrologie Legala, nici instanța și nici organul constatator nu pot interveni asupra măsurătorilor efectuate de aparatul radar.
Ca atare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16-17 din O.G. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În privința individualizării sancțiunii aplicate, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Tinând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea amenzii de 1.265 lei corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite
Prin urmare, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel petentul U. C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C.- Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 16.02.2015.
In motivarea caii de atac, apelantul – petent invedereaza ca in mod nelegal instanta de fond a apreciat ca procesul – verbal de contraventie indeplineste conditiile de legalitate prevăzute de art 16 si 17 din OG 2/2001, desi acest aspect se impunea a fi analizat prin prisma aplicabilitatii NML 021-05, pct 3.1.1 privind eroarea tolerata a cinenometrelor pentru masurarea vitezei in conditii normale de trafic .
Potrivit acestor norme, raportat la situatia de fata dedusa judecatii, la viteza de 182km/h afisata de cinemometru, eroarea tolerata ar fi de 5,46 Km/h ( +/- 3%) si de 7,28km/h(+/- 4%), după cum cinenometrul funcționeaza numai in regim sanctionatr sau atat in regim stationar cat si in regim stationator .
In temeiul art 471 alin 5 C proc civ, intimatul a formulat si depus intampinare ( f 16) solicitand respingerea apelului ca nefondat .
Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Tribunalul retine ca sub si aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta de fond a facut o corecta analiza a probelor administrate in cauza in contextul faptei contraventionale retinute in sarcina petentului .
In mod corect s-a stabilit in procesului verbal de contravenție contestat încadrarea juridică a situației de fapt reținute in sarcina petentului si contestata de acesta prin plangerea contraventionala, fiind indicate dispozitiile art.121 alin.1 din RAO.U.G. nr.195/2002 rap la art 102 alin 3 lit e din OUG 195/2002 .
Conform dispozitiilor art 121 alin 1 din RAOUG 195/2002, rep: „ conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.” „
Sub aspectul criticii sentintei apelate prin prisma neanalizarii legalitatii procesului – verbal de contraventie prin prisma normelor aplicabilitatii prevederilor art 3.1.1 din NML 21-05, instanta de control va aprecia ca aceasta critica nu este de natura sa duca la infrangerea actului sanctionatoriu sub aspectul indicarii corecte a vitezei cu care petentul circula, respectiv aceea de 182 km/h
Astfel, potrivit dispozitiilor art 3.1.1 privind erorile tolerate pentru masurarea, legiuitorul a avut in vedere urmatoarele:
a) pentru măsurarea vitezei, simulată în condiții de laborator, eroarea tolerată este de:
1 km/h pentru viteze până la 100 km/h;
1 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h;
În cazul cinemometrelor care funcționează și în condiții de deplasare a autovehiculului pe care sunt montate, erorile tolerate specificate mai sus trebuie să fie respectate și pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului.
b) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea tolerată este de:
3 km/h pentru viteze până la 100 km/h;
3 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h;
c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea tolerată este de:
- în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea tolerată este cea de la pct. 3.1.1 b);
- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului pe care sunt montate, eroarea tolerată este cea de la pct. 3.1.1 b);
- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea tolerată este de:
4 km/h pentru viteze până la 100 km/h;
4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h;
Prin raportare la situatia dedusa judecatii si solicitata de catre apelantul – petent a fi analizata, se va retine ca prin emiterea Buletinului de verificare metrologica_/01.03.2013(f32) toate aceste aspecte au fost avute in vedere la verificarea si statuarea aparatului radar in parametrii normali . In considerarea aplicabilitatii normelor mai sus amintite, se va retine ca acestea sunt aplicabile dispozitivelor in sine ( cinemometrelor ) si nu vitezei de deplasare si poate fi retinuta ca fiind posibila aplicabilitatea marjei de eroare in contextul inexistentei buletinului de verificare metrologica ce releva functionarea aparatului in conditii normale .
In ceea ce priveste fapta contraventionala prevazuta de art 147 alin1 RAOUG 195/2002 cu ref la art 103 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002, constand in aceea ca nu avea asupra sa permisul de conducere, Tribunalul va retine ca aceasta nu a fost contestata, motiv pentru care nu va fi analizata .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulată de apelantul - petent U. C., domiciliat în C. ..41, cu domiciliul procesual ales în C. . nr. 41, ., în contradictoriu intimatul INSPECTORATUL G. AL POLITIEI ROMÂNE - SECȚIA AUTOSTRĂZI-BIROUL A2, cu sediul ales în București, .. 4-6, sector 5, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9875/30.09.2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. M. V. M.
Red.decizie jud. L.V.M.
2 ex/27.05.2015
| ← Obligaţia de a face. Încheierea nr. 28/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 111/2015.... → |
|---|
