Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 31/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 14003/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 408/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-R. C.
Judecător F. N.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal îndreptat împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria constanța în dosarul nr._ formulat de apelanta . SRL cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata P. M. CONSTANTA - SECTIA 3 POLITIE cu sediul în C., jud. C. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 13.05.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., petentul S.C. O. D. & FOOD S.R.L prin administrator N. N., în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA M. C. – SECȚI 3 POLIȚIE, a solicitat anularea procesului verbal . nr._/28.03.2014.
În motivare, petentul a arătat că procesul verbal nu a fost întocmit la sediul petentului; a mai arătat că unitatea de bar funcționează din 1992, este prevăzută cu grilaje, iar sancțiunea este foarte aspră.
Cererea nu a fost precizată în drept.
În probațiune, petentul a depus în copie procesul verbal din 27.02.2014, procesul verbal . nr._/28.03.2014.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii, iar în probațiune, a depus în copie documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/31.10.2014 Judecătoria C. a respins plângerea ca neîntemeiată, reținând următoarele:
„La data de 27.02.2014 a fost încheiat procesul verbal întocmit în urma controlului efectuat la societatea petentă, dispunându-se ca măsuri montarea unui sistem tehnic antiefracție, monitorizat în dispeceratul unei societăți specializate de pază care să asigure intervenția la obiectiv, conform HG nr. 301/2012, fiind stabilit termen de 30 de zile pentru luarea măsurii.
Prin procesul verbal . nr._/28.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, în temeiul art. 60 lit. a din Legea nr. 333/2003, pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003, reținându-se faptul că în data de 28.02.2014 ora 11.00 cu ocazia verificărilor s-a constatat că societatea nu a luat măsurile dispune prin procesul verbal din 27.02.2014 în termenul indicat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 „La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.”
Conform art. 27 „(1)Conducătorii unităților care dețin bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a datelor și informațiilor cu caracter secret de stat sunt obligați să asigure paza, mijloacele mecano-fizice de protecție și sistemele de alarmare împotriva efracției în locurile de păstrare, depozitare și manipulare a acestora, precum și în locurile unde se desfășoară activități care au un asemenea caracter. (2)Proiectele sistemelor de alarmare se avizează de Direcția Generală de Poliție a M. București ori de inspectoratul de poliție județean pe raza căruia se află obiectivul, sub aspectul respectării cerințelor minime de securitate împotriva efracției. (3)Elementele de protecție mecano-fizice încorporate imobilelor destinate păstrării, depozitării și manipulării bunurilor și valorilor de orice fel trebuie să fie rezistente la efracție, corespunzător gradului de siguranță impus de caracteristicile obiectivului păzit, în conformitate cu cerințele tehnice stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”
Conform art. 60 alin 1 lit. a „constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte: a) neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) și la art. 18 alin. (2) și (3)”, iar conform art. 61 alin.1 lit. b „Contravențiile prevăzute la art. 60 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, contravențiile prevăzute la lit. a)-d) și f)”
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
De altfel, petentul nu neagă săvârșirea faptei, ci a arătat că nu a observat în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 27.02.2014 termenul de 30 de zile și măsura dispusă, aspect care nu este exonerator de răspundere contravențională.
În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicată, se constată că agentul a aplicat minimul special prevăzut de lege.”
Împotriva sentinței civile nr. nr._/31.10.2014 pronunțate de Judecătoria C. a formulat apel petenta, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivare apelanta a arătat că mijloacele prevăzute de art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 nu sunt cumulative, iar astfel cum a dovedit cu planșele foto, paza și integritatea bunurilor sunt asigurate prin mijloace solide și încuietoare sigură, nemaifiind utile alte mijloace.
S-a mai susținut că sediul apelantei este la locuința administratorului societății iar instanța de fond a apreciat eronat că unitatea face parte din cele la care se referă art. 27 din Legea nr. 333/2003.
În drept a invocat prevederile art. 466 C.proc.civ..
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat alte probatorii în plus față de cele administrate la prima instanță.
Analizând cererea de apel instanța reține următoarele:
La data de 27.02.2014 a fost încheiat procesul verbal întocmit în urma controlului efectuat la societatea petentă (fila 17 dosar Judecătorie), dispunându-se ca măsuri montarea unui sistem tehnic antiefracție, monitorizat în dispeceratul unei societăți specializate de pază care să asigure intervenția la obiectiv, conform HG nr. 301/2012 și Legii nr. 333/2003, fiind stabilit termen de 30 de zile pentru luarea măsurii.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 lei, în temeiul art. 60 lit. a din Legea nr. 333/2003, pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003, reținându-se faptul că în data de 28.02.2014 ora 11.00 cu ocazia verificărilor s-a constatat că societatea nu a luat măsurile dispune prin procesul verbal din 27.02.2014 în termenul indicat, nefiind montat un sistem tehnic antiefracție.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit.
Sub acest aspect, conform procesului-verbal din 27.02.2014, agentul constatator a reținut că societatea apelantă, cu obiect de activitate „BAR” nu este dotată cu un sistem tehnic antiefracție și nu există sistem TV cu circuit închis. De asemenea i s-a adus la cunoștință administratorului că în cazul unei tulburări a ordinii și liniștii publice în incinta societății, intervenție nu poate fi asigurată.
Conform aceluiași proces-verbal de control, deși administratorul apelantei a susținut că nu dorește momentan să monteze sistemul tehnic întrucât sunt montate grilaje, agentul de poliție i-a pus în vedere acestuia să instaleze un sistem tehnic antiefracție în termen de 30 zile.
Potrivitart. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 „La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.”
Susținerile apelantei potrivit cărora mijloacele mai sus menționate nu sunt cumulative sunt întemeiate, însă aprecierea în concret în funcție de obiectiv cu privire la necesitatea folosirii unora sau altora dintre mijloacele enumerate îi revine agentului de poliție.
În acest sens, în funcție de caracteristicile obiectivului (BAR) aparținând apelantei, agentul de poliție a impus acesteia instalarea unui sistem tehnic antiefracție. La fel dispun și prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 care impun instalarea unui sistem antiefracție, prima instanță apreciind corect aplicabilitatea acestei dispoziții în cazul apelantei, întrucât fără dar și poate în incinta barului administrat de aceasta se găsesc bunuri și valori.
Față de aceste considerente, având în vedere că apelanta nu s-a conformat și nu a instalat un sistem tehnic antiefracție, în mod just prima instanță a apreciat asupra temeiniciei procesului-verbal de contravenție.
În ce privește cererea apelantei de reindividualizare a sancțiunii, instanța de control reține că amenda a fost aplicată la nivelul minimului special, iar, raportat la dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul nu poate fi aplicat apelantei de vreme ce aceasta, deși i s-a adus la cunoștință că încalcă prevederile legale prin neluarea măsurii de instalare a sistemului tehnic antiefracție, aceasta a nesocotit dispozițiile agentului de poliție.
Susținerile apelantei potrivit cărora nu a observat măsurile și termenul de 30 zile dispuse prin procesul-verbal de control nu pot fi luate în seamă întrucât procesul-verbal de control semnat de administratorul apelantei este lizibil.
Față de aceste considerente, tribunalul, reținând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul îndreptat împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria constanța în dosarul nr._ formulat de apelanta . SRL cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata P. M. CONSTANTA - SECTIA 3 POLITIE cu sediul în C., jud. C. .
.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D.-R. C. F. N.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond. L. M.
Red. Jud. apel F.N./20.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 474/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1142/2015.... → |
|---|
