Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 267/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 12211/212/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.267 /APCA
Ședința publică de la 17.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal privind pe apelant P. M. CONSTANTA, cu sediul în C. ., în contradictoriu cu intimat I. G., cu domiciliul în C., ..61A, .,. sentinței civile nr._/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantă av. în substituire D. C., conform delegației depuse, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Apărătorul apelantei, având cuvântul solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate la dosar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Întrebat fiind, apelantul, prin apărător arată că dezbaterile asupra apelului pot avea loc și astăzi.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 17.02.2015, deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.04.2014, petentul I. G. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 10.04.2014.
În motivarea plângerii, petentul arată că a fost sancționat pentru deconectarea de la instalația de încălzire și apă caldă, fără a deține proces verbal de deconectare eliberat de Radet C.. În acest sens, în esență, petentul a precizat că procesul-verbal este nul pentru următoarele considerente; pentru neindicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluării pagubei; nu s-a indicat o dată reală a săvârșirii presupusei contravenții, în sensul că debranșarea nu s-a efectuat la 21.02.2014, ci la un moment ulterior instalării centralei termice; indicarea unui martor fictiv ce nu cunoaște nimic despre împrejurările săvârșirii faptei.
A mai arătat că în cadrul ședinței Adunării Generale a Asociației de proprietari nr. 661 din data de 15.06.2011, s-a hotărât debranșarea de la furnizorul de energie termică.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, proces-verbal de punere în funcțiune instalație de utilizare gaze naturale.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul P. M. C. nu a formulat întâmpinare și la solicitarea instanței a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
În probațiune, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul asistent Boală I., precum și proba testimonială cu martorul I. F. N..
Prin Sentința civilă_/09.10.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal contestat.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ emis de intimatul P. M. C. la data de 10.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit.b din legea 325/2006, reținându-se în sarcina sa deconectarea de la instalația de încălzire și apă caldă, fără a deține proces verbal de deconectare eliberat de Radet C..
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, fiind semnat de martorul asistent Boală I..
În ceea ce privește legalitatea actului contestat, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G.2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța a constatat că pe calea prezentei s-a contestat amenda aplicată prin prisma faptului că petentul a formulat cerere de debranșare în septembrie 2013, și, în lipsa acordului furnizorului, a procedat la conectarea apartamentului la rețeaua de gaze naturale, cale pe care se asigură încălzirea.
Potrivit art.45 alin.1 lit.b din Legea 325/2006 ”Constituie contravenții, altele decât cele prevăzute în Legea nr.51/2006, și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei următoarele fapte:
b)debranșarea/deconectarea de la SACET a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi.”
Analizând susținerile petentului în raport de înscrisurile aflate la dosar, instanța a constatat că în septembrie 2013, Asociația de proprietari nr. 661 C. pentru petent, a formulat cerere de debranșare înregistrată la Radet C..
Potrivit art.30 alin.5 din Legea 325/2006 „Deconectările/debranșările prevăzute la alin. (1)-(3) se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse.”
Împrejurarea că furnizorul Radet nu a răspuns solicitării până la data de 21.02.2014, când s-a deplasat la petent și a constatat debranșarea apartamentului nu poate fi imputată petentului, a apreciat instanța. Deconectarea este o operațiune materială care se efectuează exclusiv de către furnizor. În cazul de față, furnizorul nu a respins cererea de deconectare pentru neîndeplinirea condițiilor impuse.
Lipsa unui răspuns în termen de 45 zile din partea furnizorului îl îndreptățește pe beneficiar să își asigure încălzirea în modalitatea dorită, a reținut instanța, fiind o sarcina exorbitantă și disproporționată în sarcina petentului să i se impună în mod prealabil formularea unei acțiuni în justiție pentru constatarea refuzului nejustificat de deconectare.
Prin urmare, instanța a constatat că în cauză nu există vinovăția petentului în ceea ce privește fapta constatată, lipsa procesului verbal de deconectare fiind imputabilă exclusiv furnizorului Radet în cazul de față.
Față de dispozițiile legale și considerente arătate, instanța a apreciat că, în mod netemeinic a fost sancționat petentul, reținându-se în sarcina sa săvârșirea unei contravenții, deși lipsește unul din elementele definitorii ale răspunderii contravenționale, respectiv vinovăția subiectului activ al faptei contravenționale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 12.12.2014.
În motivarea apelului apreciază apelantul asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței apelate, motivat de următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este legal întocmit, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001. Relativ la temeinica procesului verbal, apreciază apelantul în sensul că în mod eronat prima instanță a reținut că petentul era îndreptățit a proceda singur la debranșare, fără intervenția operatorului RADET, prin raportare la disp. legii 325/2006, operatorul eliberând avizul pentru realizarea operațiunii de debranșare numai în situația în care sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege, astfel încât să nu se afecteze siguranța locatarilor și a construcțiilor învecinate.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. Cproc.civ.
Intimatul, petent, legal citat nu a precizat poziția procesuală asupra apelului.
Procedând la judecata apelului, prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/10.04.2014 emis de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin. 1 lit.b din legea 325/2006, reținându-se în sarcina sa deconectarea de la instalația de încălzire și apă caldă, cu încălcarea prevederilor art. 30 al.5 din același act normativ, fără a deține proces verbal de deconectare eliberat de RADET C..
De asemenea, în sarcina petentul intimat a fost reținută obligația de a obține procesul verbal de deconectare în caz contrar reconectarea instalației interioare de încălzire RADET.
În referire la criticile formulate Tribunalul reține că acestea fac referire la aprecierea în mod eronat a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii contravenționale.
Asupra legalității procesului verbal contestat, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect sub acest aspect, constatând că este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod eronat prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Se apreciază astfel că in speță nu este incident principiul menționat impunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentul nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
Față de obiectul cererii și de specificul procedurii, instanța nu este învestită cu analizarea refuzului operatorului de energie termică de a aviza în mod favorabil realizarea operațiunii de deconectare, motivele invocate, relativ la demersurile efectuate în vederea realizării operațiunii de debranșare, nefiind cauze exoneratoare de răspundere contravențională potrivit art. 11 din OG 2/2001, ci aspecte relativ la aprecierea asupra criteriilor privind individualizarea sancțiunii contravenționale.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod eronat a fost apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin.2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Pe de alta parte, conform disp.art.21 alin 3 din OG nr.2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța de control judiciar consideră că în raport cu fapta reținută în sarcina petentului, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei reținuta in sarcina intimatei si cuantumul sancțiunii aplicate
Tribunalul are in vedere si scopul prevăzut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmărind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care se apreciază că pot fi îndeplinite in cazul de fata.
Față de considerentele ce preced instanța de control judiciar constată că în mod eronat prima instanța a apreciat asupra temeiniciei procesului verbal, respectiv asupra criteriilor privind individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.2 c.pr.civ., va admite apelul dedus judecății cu consecința admiterii în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În temeiul disp. Art. 453 al.1 c.proc.civ, va reține în sarcina intimatului petent obligația de plată a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, apreciind asupra cuantumului acestuia în raport cu volumul și complexitatea activității desfășurată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul, promovat de apelant P. M. CONSTANTA, cu sediul în C. ., în contradictoriu cu intimat I. G., cu domiciliul în C., ..61A, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 500 lei cu avertismentul.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond A.G. J.
Red.decizie jud. C. N. /20.03.2015/2.ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 221/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 135/2015.... → |
|---|
