Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1537/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1537/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1333/254/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 272/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. S.
Judecător M. C.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului contencios administrativ și fiscal îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1537/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria M._ apel formulat de apelantul I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata Întreprindere Individuală B. L. cu sediul în ., Construcția C4, ., jud. C. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimată avocat D. M. D. conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisuri.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al apelantei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită respingerea apelului, menținerea soluției instanței de fond.
Reprezentantul intimatei precizează că instanța de fond a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținând că doamna S. M. ar fi prestat activitate în numele Întreprinderii Individuale B. L..
Reprezentantul intimatei solicită a se observa că numita S. M. potrivit declarației ar fi lucrat din data de 24 .05.2014 până la data constatării faptei 28.05.2014, însă nota explicativă sau fișa de informare completată de inspectori nu se coroborează cu celelalte probe propuse de intimată la fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei solicită a se o0bserva că activitatea Întreprinderii Individuale B. L. a început abia în data de 06.06.2014 . Atâta timp cât această societate nu a desfășurat activitate este fără putință a se reține o situație mai grea în cel mai rău caz transformarea amenzii în avertisment este suficientă.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului fără cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ /2013 la data de 13.06.2014, petentul B. L. Întreprindere Individuală a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună anularea pentru nelegalitate și netemeinicie procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 29.05.2014 încheiat de I. T. de Muncă C..
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea cu avertisment a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de agenții constatatori prin procesul-verbal de contravenție contestat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, faptul că procesul-verbal de contravenție contestat este nelegal întrucât agentul constatator a încălcat prevederile art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenționale și nu a indicat în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției nicio împrejurare care să poată servi la aprecierea gravității faptei contravenționale, situație care echivalează cu lipsa descrierii faptei contravenționale și atrage sancțiunea nulității procesului-verbal în condițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului- verbal, petentul a arătat că se face vinovat de săvârșirea contravenției ce i-a fost reținută în sarcină întrucât controlul inspectorilor de muncă a avut loc la data de 28.05.2014 în locația în care urma să fie deschis punctul de lucru al petentului din localitatea Pecineaga, .. 12, județul C., locație în care nu se desfășura nicio activitate comercială, spațiul comercial respectiv fiind în curs de amenajare, aspect dovedit prin acordul de funcționare emis de Primăria Pecineaga sub nr. 232 din 03.06.2014, iar numita S. M. nu presta muncă în folosul petentului ci se afla în locul respectiv doar pentru a discuta despre oportunitatea încheierii unui contract de muncă.
Cererea de înlocuire cu avertisment a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de agenții constatatori a fost motivată prin aceea că fapta reținută în sarcina petentului este de gravitate redusă, petentul a avut o conduită corectă și
nu a mai fost sancționat pentru fapte similare iar sancțiunea cu amendă în sumă de 10.000 lei este prea drastică în raport de modul concret de comitere a faptei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 și următoarele din OG nr. 2/2001.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, în vederea soluționării plângerii contravenționale instanța reține următoarea situație de fapt.
Cu prilejul controlului efectuat la punctul de lucru al Întreprinderii Individuale B. L. situat în localitatea Pecineaga, .. 12, județul C., la data de 28.05.2014, agenții constatatori N. S. și C. C. au identificat-o pe numita S. M. care desfășura activități de muncă în folosul agentului economic controlat, astfel cum se reține din analiza procesului-verbal de contravenție contestat, a procesului verbal de control nr._ din 28.05.2014 și a fișei de identificare anexate la dosarul cauzei.
Numita S. M. a declarat pe proprie răspundere faptul că presta muncă pentru și sub autoritatea petentului în funcția de vânzător începând cu data de 24.05.2014, timp de 3 ore pe zi, în intervalele orare 13,00-18,00 sau 09,00-14,00, se afla în perioadă de probă, nu a semnat contract de muncă și nu a negociat salariul, astfel cum rezultă din fișa de identificare anexată la dosar. Controlul a continuat la data de 29.05.2014 la sediul intimatului, prilej cu care numitul B. L. a declarat că S. M. a fost la data de 28.05.2014 la punctul de lucru controlat doar pentru a discuta condițiile de angajare, astfel cum rezultă din nota de relații anexată la fila 40 din dosar.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 29.05.2014 încheiat de I. T. de Muncă C. s-a dispus sancționarea petentului B. L. Întreprindere Individuală cu amendă în sumă de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Codul muncii.
În sarcina petentului s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din Codul muncii în sensul că începând cu data de 24.05.2014 a primit-o la muncă pe doamna S. M. fără ca anterior să fi încheiat cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă (fila 45 din dosar).
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut faptul că potrivit art. 276 alin. 2 din Codul muncii, inspectorii N. S. și C. C. din cadrul Inspectoratului T. de Muncă C. aveau calitatea de agenți constatatori în sensul art. 15 alin. 1 OG nr. 2/2001, aspect de altfel necontestat de către petent.
De asemenea, procesul-verbal contestat descrie în mod corespunzător fapta contravențională reținută în sarcina societății petente și conține toate elementele obligatorii prevăzute de O.G. nr.2/2001, astfel că susținerile petentului în sensul că a fost întocmit cu ignorarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din actul normativ anterior menționat nu pot fi reținute.
În drept, fapta reținută în sarcina agentului economic petent a fost în mod corect încadrată în dispozițiile art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 40/2011, dispoziții legale care prevăd sancționarea primirii la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Se constată astfel că sancțiunea aplicată de agenții constatatori se subsumează limitelor speciale prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, fiind stabilită în cuantumul minim stabilit de lege, respectiv 10.000 lei.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal contravențional a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor formale prevăzute de lege ad validitatem.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că prin probele administrate în cauză la solicitarea părților s-a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție contestat.
În concret, din probele administrate în cauză la solicitarea părților a rezultat că la momentul controlului efectuat la data de 28.05.2014 de către inspectorii din cadrul I. T. de Muncă C. la punctul de lucru al petentului situat în localitatea Pecineaga, .. 12, județul C., numita S. M. presta activități pentru și sub autoritatea petentului B. L. Întreprindere Individuală fără ca în prealabil să fi încheiat un contract de muncă în formă scrisă.
Susținerile petentului în sensul că nu a încălcat dispozițiile art. 16 alin.1 din Codul muncii întrucât la data controlului numita S. M. se afla la punctul de lucru controlat doar pentru a discuta condițiile de angajare nu pot fi primite întrucât nu au fost dovedite, astfel cum impun dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, ci chiar combătute prin probele administrate în cauză.
Astfel, cu prilejul controlului numita S. M. a declarat în scris și pe proprie răspundere faptul că presta muncă pentru și sub autoritatea petentului în funcția de vânzător începând cu data de 24.05.2014, timp de 3 ore pe zi, în intervalele orare 13,00-18,00 sau 09,00-14,00, se afla în perioadă de probă, nu semnase contract de muncă și nu negociase salariul, astfel cum rezultă din fișa de identificare anexată la fila 39 din dosar.
Împrejurarea că la dosarul cauzei a fost depus acordul de funcționare emis de către Primăria Comunei Pecineaga la data de 03.06.2014 și un bon fiscal despre care petentul susține că ar fi fost primul emis la punctul de lucru controlat nu este de natură, în aprecierea instanței, să facă dovada susținerilor petentului și să conducă la anularea pentru netemeinicie a actului de constatare și sancționare a contravenției deoarece probele administrate în cauză au relevat faptul că numita S. M. presta, la data controlului, muncă pentru și sub autoritatea petentului fără ca în prealabil să-i fi fost încheiat contract de muncă în formă scrisă iar controlul soldat cu întocmirea procesului-verbal de contravenție contestat nu a vizat decât identificarea cazurilor de muncă nedeclarată iar nu și îndeplinirea celorlalte condiții reglementate de lege pentru desfășurarea activității la punctul de lucru controlat.
Cât privește împrejurarea că numita S. M. se afla la data de 28.05.2014 în perioada de probă, instanța apreciază, de asemenea, că nu pot conduce la anularea pentru netemeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat întrucât, potrivit art. 16 alin.1 din Codul muncii, obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului iar perioada de probă reprezintă, potrivit art. 31 din Codul muncii, perioadă de executare a contractului de muncă si impune, implicit, încheierea acestuia în condițiile art. 16 alin.1.
În concluzie, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție contestat întrunește condițiile de formă și de fond impuse de lege pentru a fi valabil încheiat astfel că cererea de anulare a actului sancționator pentru nelegalitate și netemeinicie nu este întemeiată și a respins-o.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a amenzii contravenționale în sumă de_ lei aplicată petentului de către agenții constatatori cu sancțiunea avertisment, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile legale pentru a fi admisă.
Astfel, potrivit art. 5 alin.5 din OG 2/2001 ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (…)”
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care gravitatea faptei este redusă iar potrivit alin. 3, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu prevede această sancțiune.
Analizând fapta săvârșită de agentul economic sancționat prin prisma criteriilor legale de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute de textele legale anterior menționate, ținând seama de gradul de pericol social redus al contravenției săvârșite și care se apreciază prin prisma conținutului concret al faptei ce a fost reținută în sarcina petentului, instanța apreciază că amenda în cuantum de 10.000 lei aplicată de către agenții constatatori este disproporționată față de pericolul social concret al faptei contravenționale și se impune redozarea acesteia.
În concret, din probele administrate în cauză a rezultat că numita S. M. fusese primită la muncă fără a i se încheia contract individual în formă scrisă cu începere de la data de 24.05.2014, pentru restul persoanelor care își desfășurau activitatea sub autoritatea petentului existau încheiate contracte de muncă iar în cauză nu s-a făcut dovada împrejurării că agentul economic sancționat ar fi încălcat în mod repetat dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, astfel că fapta ce i-a fost reținută în sarcină prin procesul-verbal de contravenție contestat apare ca având un caracter izolat.
De asemenea, scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 260 alin.1 lit. e din Codul muncii a fost controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de munca, la securitatea și sănătatea in munca, la protecția salariaților care lucrează in condiții deosebite și a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale și, dat fiind faptul că pericolul social al faptei este abstract si nu poate fi cuantificat material, nu poate fi atins decât prin respectarea dispozițiilor legale.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Având în vedere aceste aspecte dar și textele legale menționate anterior, instanța apreciază că, raportat la gradul de pericol social al faptei și la circumstanțele concrete de săvârșire ale acesteia astfel cum au fost reținute pe baza probatoriului administrat în cauză, aplicarea unei sancțiuni cu amendă contravențională nu este pe deplin justificată, sancțiunea cu avertisment putând asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic supus controlului.
Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o limită minimă specială într-un cuantum atât ridicat nu este susceptibilă de a exclude, de plano, aplicarea sancțiunii cu avertisment.
Astfel, aplicarea legii se realizează nu numai în litera ci și în spiritul acesteia iar neîndeplinirea cumulativă a acestor două cerințe conduce la nerespectarea principiului legalității.
Instanța constată astfel că amenda contravențională în cuantum de 10.000 de lei aplicată de agenții constatatori, chiar și la această limită minimă stabilită de lege, este excesivă, având un regim mai drastic de executare chiar și decât amenda penală, pentru care legea penală permite suspendarea condiționată ca modalitate de executare.
O astfel de amendă depășește, în condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta reținută în sarcina petentului, caracterul contravențional pe care i-l conferă legea și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei, de natură să pună în pericol chiar existența societății comerciale sancționate.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că atenționarea petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale este suficientă pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, sancțiunea cu avertisment fiind astfel de natură a realiza scopurile sancționator, de prevenție și de exemplaritate ale sancțiunii contravenționale și suficientă pentru a-l determina pe petent ca pe viitor să-și conformeze conduita dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, instanța a respins ca nefondată cererea de anulare în tot a procesului-verbal de contravenție contestat și, în temeiul articolului 21 alineat 3 raportat la articolul 7 alineat 3 din O.G. nr. 2/2001, a admis în parte plângerea formulată de petent și a dispus anularea în parte a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 29.05.2014 încheiat de I. T. de Muncă C. și înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de_ lei aplicată petentului B. L. Întreprindere Individuală de către agenții constatatori cu sancțiunea avertisment.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel organul constatator I. T. de Muncă C., apreciind că instanța de fond nu a dat dovadă de imparțialitate, a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând vădit înțelesul acestuia, întrucât față de contravenția săvârșită și pericolul social concret al faptei reținute în sarcina petentei, sancțiunea avertismentului este de natură a încălca flagrant principiul protecției salariatului.
Solicită schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de apel.
Examinând cauza instanța de apel constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG. nr. 2/2001, sancțiunea contravenționala trebuie aplicata in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de criteriile de individualizare a sancțiunii enumerate de textul legal în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii ținând seama de faptul că în cauză nu se face dovada pericolului social concret al faptei reținute, neexistând o sesizare sau reclamație a pretinșilor angajați cu privire la încălcarea drepturilor lor și de faptul că petenta s-a conformat măsurilor dispuse prin actul de control,
D. pentru care, față de scopul sancțiunilor contravenționale, de prevenire a săvârșirii unei alte fapte contravenționale, scop realizabil și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, care nu este exclusă prin legea specială,
În temeiul art. 480 Cod procedură civilă urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1537/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria M._ apel formulat de apelantul I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata Întreprindere Individuală B. L. cu sediul în ., Construcția C4, ., jud. C., ca nefundat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. A. B. C. M.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond. S.G.I.
Red. Jud. apel M. C.
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 135/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 208/2015. Tribunalul... → |
|---|
