Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 750/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 750/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 25095/212/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.750/APCA
Ședința publică din 19.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant P. G. N. cu domiciliu în Buzau, ., jud. B., în contradictoriu cu intimat I. J. DE POLITIE- SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 795/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 19.05.2015 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.08.2014 sub nr._ petentul P. G. N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 28.07.2014.
Prin sentința civilă nr. 795/30.01.2015 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.120 alin.(1) lit. i) din RA OUG nr.195/2002 și sancționată de art.100 alin.(3) lit.e) din OUG nr.195/2002 .
Conform art.120 alin.(1) lit.i) „Se interzice depășirea vehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petentul a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, ca înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În fapt petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în data de 28.07.2014 pe I.Gh.D. și la intersecția cu bvd. 1 Decembrie 1918 a depășit neregulamentar un autoturism oprit la semafor încălcând marcajul longitudinal dublu continuu.
Instanța constată că cei doi martori audiați în cauză au prezentat aceeași situația de fapt și anume că petentul a încălcat linia dublă continuă pentru a evita coliziunea cu un autovehicul marca Dacia L. ce a intrat pe aceeași bandă pe care se afla autoturismul petentului.
Din precizările petentului din plângerea contravențională nu reiese o asemenea situație de fapt, în niciun moment nu a susținut că manevra de depășire a fost efectuată pentru a evita un impact.
De asemenea din planșele foto depuse la dosarul cauzei nu reiese că autoturismul petentului se afla în pericol de a fi lovit de un alt autovehicul.
Pentru aceste motive instanța va înlătura declarațiile celor doi martori, pe care le consideră nesincere.
Din cele 5 fotografii depuse la dosar reiese cu claritate că petentul a depășit un autoturism marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ prin încălcarea marcajului longitudinal dublu continuu.
Instanța reține și faptul că între benzile de circulație pe același sens de mers nu există linie dublă continuă, tocmai pentru a permite ca un autoturism să treacă de pe o bandă pe alta.
Față de cele expuse mai sus instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nu se impune schimbarea sancțiunii aplicate, având în vedere importanța respectării regulilor de circulație pentru a preveni apariția unor accidente auto.
Instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul.
Apelantul petent apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, iar soluția preconizată este aceea a admiterii apelului, cu consecința modificării hotărârii supuse controlului judiciar, în sensul admiterii plângerii și anulării în parte a procesului verbal, cu referire la măsura complementară.
În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în cadrul plângerii contravenționale, menționând că instanța de fond în mod greșit a reținut că se face vinovat de săvârșirea contravenției.
Intimatul –organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.120 alin.(1) lit. i) din RA OUG nr.195/2002 și sancționată de art.100 alin.(3) lit.e) din OUG nr.195/2002 .
S-a reținut că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în data de 28.07.2014 pe I.Gh.D. și la intersecția cu bvd. 1 Decembrie 1918 a depășit neregulamentar un autoturism oprit la semafor încălcând marcajul longitudinal dublu continuu.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, tribunalul apreciază că petentul nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator, care este conformă realității, în sensul că în data de 28.07.2014 pe I.Gh.D. și la intersecția cu bvd. 1 Decembrie 1918 a depășit neregulamentar un autoturism oprit la semafor încălcând marcajul longitudinal dublu continuu.
Din fotografiile depuse la dosar rezultă cu putereaevidenței săvârșirea faptzei de către petent.
Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este corolar al determinării situației faptice astfel cum a fost desprinsă din analiza materialului probator, la care au fost aplicate normele juridice incidente, fiind suplinită cerința prescrisă de art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul P. G. N., cu domiciliu în B., ., jud. B., CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., cu sediul în C., jud. C. îndreptat împotriva sentinței civile nr. 795/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică 19.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond M.I.I.
Red.decizie.A.L.N./15.06.2015
Ex. 4
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 871/2015.... → |
|---|
