Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 17-03-2015, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 9460/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ECIZIA CIVILĂ NR. 422/APCA
Ședința publică din data de 17.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – C. N.
JUDECĂTOR – A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului promovat de apelantul petent B. D. NICUȘOR, cu domiciliul ales la av. M. T. din C., .. 8, ., îndreptate împotriva sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul prin av. M. T., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Apelantul prin apărător face dovada achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa, depune patru planșe foto din locul în care se presupune săvârșirea contravenției pe care le semnează în fața instanței de judecată și arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act că a fost depusă taxa de timbru în cuantum stabilit de instanță, încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 17.03.2015 și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul apelantului formulează concluzii de admitere a apelului și pe cale de consecință anularea procesului verbal, din planșele foto reiese că era linie discontinuă fapt ce permitea trecerea peste axul drumului, aspecte susținut și de martorul audiat în fața instanței de fond care a arătat că efectuat virajul stânga când a constatat că era depășit, mai mult în urmă cu 10 m. era tot linie discontinuă pentru a facilita către Hotelul F..
Față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petentul B. D.-Nicușor a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.03.2014
Prin sentința civilă nr. 8133/31.07.2014 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data 30.03.2014 petentul a fost sancționat pentru nerespectarea regulilor privind depășirea deoarece a încălcat marcajul continuu simplu care desparte sensurile de mers faptă prevăzută de art.100 alin. 3 lit.e din OUG nr.195/2002 rap la art.120 alin.1 lit.i din Hg nr.1391/2006 deoarece în data de 30.03.2014 în timp ce conducea autoturimul marca Volkswagen dinspre bulevardul Tomis către bulevardul M. cel B. a încălcat marcajul continuu simplu ce desparte sensurile de mers pe bulevardul F..
Instanța verifică din oficiu data introducerii plângerii contravenționale și constată că petenta a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea și suspendarea activității, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția relativă de temeinicie prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit.
Din declarația martorului audiat reiese că acesta era șoferul autobuzului depășit de către petent. De asemenea a precizat martorul că autobuzul condus de el se afla pe banda nr.2 și că petentul „a tăiat linia continuă” în timp ce în spatele petentului se afla mașina poliției.
Prin urmare instanța va înlătura susținerea petentului că autobuzul se afla pe banda nr.1 și că el a efectuat depășirea aflându-se pa banda nr.2.
Același martor a arătat că depășirea s-a efectuat în timp ce el vira la stânga spre ., ori astfel cum arată intimatul la intersecția bulevardului F. cu bulevardul M. cel B. circulația se desfășoară pe ambele sensuri, direcția de mers dinspre bulevardul F.. Acest aspect nu a fost contestat de petent, el invocând doar sensul unic de mers pe bulevardul M. cel B..
Instanța observă de asemenea că petentul a renunțat la audierea martorului propus de el pentru dovedirea susținerilor din plângere.
Conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvâșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța consideră că nu se impune schimbarea sancțiunii aplicate, având în vedere importanța respectării regulilor de circulație pentru a preveni apariția unor accidente auto ce ar putea avea consecințe grave.
Instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de toate aceste aspecte instanța urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată întrucât petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aspecte confirmate și de martorul audiat.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul.
Apelantul petent apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, iar soluția preconizată este aceea a admiterii apelului, cu consecința modificării hotărârii supuse controlului judiciar, în sensul admiterii plângerii și anulării în parte a procesului verbal, cu referire la măsura complementară.
În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în cadrul plângerii contravenționale, menționând că instanța de fond în mod greșit a reținut că a săvârșit fapta contravențională, din probele administrate rezultând că marcajul era discontinuu.
În drept a invocat dispozițiile art. 468 și urm. NCPC, art. 16, 17, 31 OUG 2/2001.
Intimatul –organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data 30.03.2014 petentul a fost sancționat pentru nerespectarea regulilor privind depășirea deoarece a încălcat marcajul continuu simplu care desparte sensurile de mers faptă prevăzută de art.100 alin. 3 lit.e din OUG nr.195/2002 rap la art.120 alin.1 lit.i din Hg nr.1391/2006 deoarece în data de 30.03.2014 în timp ce conducea autoturimul marca Volkswagen dinspre bulevardul Tomis către bulevardul M. cel B. a încălcat marcajul continuu simplu ce desparte sensurile de mers pe bulevardul F..
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probațiunii administrate în cauză, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea disp.art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ., fiind prezentate în cuprinsul sentinței, motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției de respingere a plângerii, argumente pe care instanța de control judiciar - fără a le relua în motivarea deciziei, și le însușește.
Contrar susținerilor apelantului petent, judecătorul fondului a analizat corect aspectele ce țin de temeinicia faptei contravenționale.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, tribunalul apreciază că petentul nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator, care este conformă realității, în sensul că petentul a încălcat marcajul continuu simplu ce desparte sensurile de mers pe bulevardul F..
Prin prisma sancțiunilor aplicate apelatului petent se observă că acestea au fost corect individualizate, fiind respectat principiul legalității.
Dacă fapta de neconformare la normele prescrise de legislația rutieră este temei al răspunderii contravenționale, sancțiunile sunt efect al acesteia și sunt consacrate de legiuitor tocmai pentru a constitui un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Nu s-ar putea susține cu temei că nesocotirea normelor ce reglementează circulația rutieră este o faptă de natură a nu produce rezultate periculoase, ci dimpotrivă, prezintă un risc substanțial și nejustificat al apariției unor vătămări a valorilor sociale, iar circumstanțele de ordin personal invocate de apelantul petent nu pot anihila pericolul social al faptei contravenționale, apreciat în mod judicios de instanța de fond prin prisma circumstanțelor reale.
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ, instanța va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelantul petent B. D. NICUȘOR, cu domiciliul ales la av. M. T. din C., .. 8, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2015.
P., JUDECATOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.M.I.I.
Tehnoredact.jud.A.L.N./22.04.2015
4 ex.
Emis 2 .>
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 880/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 750/2015.... → |
|---|
