Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 796/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 796/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 12655/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 796/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul R. H., în mun. C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în . Mai, ..19 A, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 25/06.01.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului contencios contravențional de față:
Prin sentința civilă nr.25/6.01.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în ds._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul R. H. împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la 18.04.2014 de agentul de poliție rutieră din cadrul IPJ C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătorie C. la data de 29.04.2014 și ulterior declinată acestei instanțe, petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.04.2014.
În motivarea plângerii s-a invocat că respectiva constatare a vitezei nu s-a făcut cu mijloace tehnice omologate, că nu s-au trecut mențiunile prevăzute la art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv că nu s-a menționat ocupația și locul de muncă al contravenientului, că nu i s-a probat calitatea de polițist al agentului constatator.
Intimatul a formulat întâmpinare arătând, în esență, că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, fiind și temeinic, solicitându-se respingerea plângerii ca nefondată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Instanța reține că petentul a fost sancționat contravențional întrucât în ziua de 18.04.2014 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 3 în localitatea Cobadin, județul C., cu viteza de 108 km/h, fapta comisă fiind prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Se constată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2002 cuprinzând toate elementele obligatorii, inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele și prenumele agentului constatator, precum și al contravenientului, nedevenind incident nici unul din cazurile care să atragă nulitatea acestuia.
Se reține că petentul nu a făcut dovada vătămării care i s-ar fi produs ca urmare a nemenționării în cuprinsul procesului verbal de contravenție a ocupației sale sau al locului de muncă.
Se constată că procesul verbal de contravenție este temeinic, făcându-se dovada de către intimat a faptului că acest contravenient a înțeles să circule cu 58 de km/h peste viteza legală prevăzută pe respectivul drum.
Instanța constată că depistarea vitezei autovehiculului condus de contravenient s-a făcut cu mijloace tehnice, omologate conform prevederilor legale (depunându-se la doar înscrisuri și planșe foto), această constatare tehnică neputând fi înlăturată prin constatările subiective ale contravenientului petent.
În lumina considerațiilor ce precedă urmează ca plângerea să fie respinsă ca nefondată.
Instanța reține că în speță petentul a înțeles doar să beneficieze de dispozițiile art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora plângerea formulată împotriva procesului verbal suspendă executarea, apreciindu-se că această plângere este exercitată cu rea-credință și nu urmare vreunei încălcări a dispozițiilor legale din partea agenților constatatori care să ducă la anularea procesului verbal.
Legiuitorul român a prevăzut posibilitatea contestării pe calea plângerii formulate împotriva unui proces verbal de contravenție, numai că acest drept trebuie exercitat cu bună credință, în conformitate cu prevederile art. 12 din Codul de procedură civilă, conform scopului pentru care a fost prevăzut.
Scopul formulării unei plângeri nu este suspendarea executării sancțiuni contravenționale aplicate pe durata plângerii, ci supunerea controlului procesului verbal de contravenție motivată de aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie.
În speță se reține și faptul că petentul a înțeles să conteste procesul verbal la Judecătoria C. în condițiile în care instanța competentă era judecătoria Medgidia.
Toate aceste aspecte duc la reținerea de către această instanță a văditei rele credințe a petentului în formularea prezentei plângeri.
Or, având în vedere că în speță petentul a înțeles să conteste evidența reflectată de filmarea efectuată (filmare de care avea cunoștință, fiind menționată aceasta în procesul verbal) devin incidente dispozițiile art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a din codul de procedură civilă conform cărora instanța va putea sancționa cu amendă judiciară de până la 1000 lei introducerea cu rea credință a unor cereri principale vădit netemeinice, urmând ca acest petent să fie sancționat cu 400 lei amendă judiciară
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul.
Apelantul petent nu formulează critici de nelegalitate și netemenicie a hotărârii supuse controlului judiciar ci doar invederează că în data de 18.04.2014 a fost surprins de aparatul radar, care se afla însă montat pe autoturismul ce se afla după indicatorul ce indica sfârșitul localității.
Apelantul menționează că nu contestă sancțiunea pecuniară, dar apreciază că este nelegală sancțiunea măsura complementară deoarece pentru sectorul de drum pe care circula nu a depășit viteza cu mai mult de 50 km/h.
De asemenea, arată că este tată a trei copii minori și nu are surse de venit.
Intimatul –organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/18.04.2014, R. H. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, întrucât a condus autoturismul_ pe DN 3, în localitatea Cobadin, cu viteza de 108 km/h, faptă contravențională prevăzută de art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 R și sancționată de art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 R.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor
Prin sentința apelată, instanța de fond - pentru considerentele mai sus expuse, a respins plângerea dedusă judecății.
Controlul judiciar relevă că judecătorul fondului în mod corect a reținut că, prin prisma disp.art.17 din OG.2/2001 se verifică existența în cuprinsul actului constatator a tuturor mențiunilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a concluzionat că, sub aspectul legalității, actul sancționator nu cuprinde mențiuni de natură să conducă la lipsirea sa de eficiență juridică. Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probațiunii administrate în cauză, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea disp.art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ., fiind prezentate în cuprinsul sentinței, motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției de respingere a plângerii, argumente pe care instanța de control judiciar - fără a le relua în motivarea deciziei, și le însușește.
În mod corect, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat.
Susținerile apelantului petent potrivit cu care viteza de deplasare a autoturismului a fost înregistrată în afara localității, au rămas la nivel de simple afirmații, fără reflecție în probațiunea administrată în cauză.
Dacă viteza de deplasare a autoturismului – 108 km/h a fost înregistrată cu aparatură electronică de înregistrare, respectiv cu mijloace tehnice certificate și omologate, în condițiile art.109 din OUG nr.195/2002, locul săvârșirii contravenției a fost menționat în cuprinsul procesului verbal – „ pe DN 3 în localitatea Cobadin”.
Susținerile apelantului petent potrivit cu care viteza de deplasare a autoturismului a fost înregistrată în afara localității, au rămas la nivel de simple afirmații, fără reflecție în probațiunea administrată în cauză.
Prin urmare, în mod corect, judecătorul fondului a reținut că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat, în condițiile în care viteza de deplasare a autoturismului pe care-l conducea a depășit cu 58 km/h viteza legală.
Prin prisma sancțiunilor aplicate apelatei petente se observă că acestea au fost corect individualizate, fiind respectat principiul legalității, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art.21 din OG nr.2/2001.
Dacă fapta de neconformare la normele prescrise de legislația rutieră este temei al răspunderii contravenționale, sancțiunile sunt efect al acesteia și sunt consacrate de legiuitor tocmai pentru a constitui un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Este adevărat că legiuitorul permite ca sancțiunea avertismentului să fie aplicată și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, sens în care stau disp.art.7 alin.3 din OG nr.2/2001, dar după cum se dispune prin alin.2 „ numai în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.
Nu s-ar putea susține cu temei că nesocotirea normelor ce reglementează circulația rutieră este o faptă de natură a nu produce rezultate periculoase, ci dimpotrivă, prezintă un risc substanțial și nejustificat al apariției unor vătămări a valorilor sociale.
Opțiunea legiuitorului de a stabili sancțiuni relativ severe pentru contravențiile rutiere nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei a pericolului social al acesteia.
Chiar dacă se poate susține că în raport de norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social, tot nu se poate afirma cu temei că, în speță, fapta contravențională ar prezenta un grad de pericol social redus.
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ, instanța va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – petent R. H. cu domiciliul în sat Poaina, ., oraș O. județul C., CNP_, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C.- SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr 25/06.01.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 mai 2015 .
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
Grefier,
A. N.
Jud.fond M. E.E.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./10.06.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 799/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 28/2015.... → |
|---|
