Anulare act administrativ. Sentința nr. 279/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 279/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 5863/120/2013
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 279
Ședința publică din data de 17 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. I.
GREFIER - E. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanții U. Orașul P., județul Dâmbovița, reprezentată legal prin Primar și P. Orașului P., cu sediul autorității în P., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Asociația de D. Intercomunitară „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița” (A.D.I.), cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, prin care se solicită anularea Hotărârii A.D.I. nr. 28/03.12.2010, precum și obligarea pârâtei să facă dovada comunicării Hotărârii nr. 28/2010 și a Procesului – verbal al ședinței A.D.I. din 03.12.2010, Consiliului Local P., cauză venită ca urmare a stabilirii competenței de soluționare, conform sentinței nr. 13 CC din 22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești Secția I Civilă.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 februarie 2014, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Orașul P. și P. orașului P. B. D. au chemat în judecată Asociația de D. Intercomunitară „ Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița (A.D.I.) ”, pentru pronunțarea unei hotărâri de anulare a Hotărârii A. nr. 28/03.12.2010 privind delegarea competenței de încasare și colectare a taxei de habitat către operatorul . Muntenia Nord SA, prin contract de mandat și de obligare a pârâtei să facă dovada comunicării Hotărârii A. nr. 28/2010 și a Procesului verbal al ședinței A. din data de 03.12.2010 către Consiliul local P..
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut următoarele:
1) Nu au mandatat Asociația de D. Intercomunitară pentru încheierea unui astfel de contract, conform prevederilor art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice „ contractele de delegare a gestiunii se aprobă prin hotărâri de atribuire adoptate de autoritățile deliberative ale U. – și se semnează de primari, de președinții consiliilor județene sau, după caz, de președinții asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, în numele și pe seama unităților administrativ teritoriale membre, în baza mandatului acestora”.
2) Serviciul public de salubritate al Orașului P. a fost transferat la nivel județean către A., care avea obligația delegării încasării contraprestației de către operatorul regional . licitației de atribuire a contractului de concesiune. Acest operator are dreptul și obligația de a administra și a exploata infrastructura tehnico – edilitară aferentă serviciului, în schimbul unei redevențe, conform art. 30 alin. 6 din Legea nr. 51/2006.
3) Contractul de furnizare sau prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice – art. 42 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 și nu un alt contract ca în cazul de față.
4) Conform art. 12 alin. 4 din Legea nr. 51/2006, contravaloarea serviciilor de utilități publice se stabilește în conformitate cu metodologia de calcul aprobată de autoritatea de reglementare competentă pe baza prețurilor/tarifelor și consumurilor/cantităților de utilități publice furnizate/prestate și se plătește pe baza facturii emise de operator și nu pe baza facturii emise de . s-a decis prin Hotărârea nr. 28/2010 a A..
5) Art. 12 alin. 3 din Legea nr. 101/2006 a Serviciului de salubrizare a localităților prevede că relațiile dintre operatorii serviciului de salubrizare și utilizatorii individuali ( persoane fizice sau persoane juridice ) se desfășoară pe baze contractuale, în acest sens a se vedea și art. 24 alin.1 lit. b), alin. 6 lit. a), b), art. 26 alin. 1 lit. b) din același act normativ.
6) Hotărârea A. nr. 28/2010 este lipsită de fundamentare ( referate, expunere de motive ), conform art. 6 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
7) Dispozițiile generale invocate în preambulul Hotărârii A. nr. 28/2010, de trimitere la Actul constitutiv și Statutul A., la Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 101/2006, la HG nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv – cadru și a statutului cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitare cu obiect de activitate servicii publice, nu pot constitui o motivare în drept, întrucât niciunul din aceste acte normative nu prevede posibilitatea de delegare a încasării prețului serviciului unui alt operator, decât cel care este declarat câștigător al licitației serviciului de salubrizare.
Reclamanții afirmă că sunt încălcate prevederile art. 81 alin. (1 ) și alin. (2 ) din Legea nr. 24/2000 prin neindicarea temeiului legal al Hotărârii nr. 28/2010 și art. 20 din anexa nr. 2 a HG nr. 855/2008 și art. 10 alin. 5 din Legea nr. 51/2006.
Potrivit art. 83 din Legea nr. 24/2000, în vederea intrãrii lor în vigoare, actele normative adoptate de autoritãțile administrației publice locale se aduc la cunoștințã publicã, în condițiile Legii nr. 215/2001, republicatã, cu modificãrile și completãrile ulterioare, prin afișare în locuri autorizate și prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj.
Art. 20 din anexa nr. 2 a HG nr. 855/2008, prevede că (1) Fiecare asociat, prin reprezentantul sãu, are un vot egal în adunarea generalã a Asociației, iar potrivit art. 10 alin. 5 din Legea nr. 51/2006, unitățile administrativ-teritoriale pot mandata asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, în condițiile stabilite prin actul constitutiv și statutul asociației, să exercite, în numele și pe seama lor, atribuțiile, drepturile și obligațiile prevăzute la art. 8 alin. (3), la art. 9 și la art. 32, cu excepția celor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. c), d), f), g) și h), la art. 9 alin (1) lit. d), respectiv alin. (4) lit. d) și la art. 32 alin. (4). Exercitarea atribuțiilor, drepturilor și obligațiilor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. a), i), j) și k), la art. 9 alin. (1) lit. b), la art. 9 alin (2) lit. a), d) și g), la art. 9 alin (3) și la art. 32 alin. (2) și (3) este condiționată de primirea în prealabil a unui mandat special din partea autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale membre ale asociației.
8) Dispozițiile art. 9 alin. 8 și 9 din Statutul A. nu există, acesta are doar 5 alineate.
9) Nelegalitatea hotărârii rezultă și din faptul că art. 10 al Hotărârii nr. 28/2010 a A., nu poate fi aplicat, sarcina aducerii la îndeplinire a hotărârii aparținând, de regulă, Consiliului Director al A. și nu fiecărui membru al asociației.
10) - 11) Hotărârea nu este semnată de președinte sau de înlocuitorul acestuia, conform art. 46 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 și nu cuprinde mențiuni privind comunicarea, termenele și căile de atac, instanța competentă, temeiul juridic al posibilei contestări.
Au solicitat reclamanții să fie obligată pârâta să facă dovada comunicării Hotărârii A. nr. 28/2010 și procesul verbal al ședinței A. din data de 03.12.2010 către Consiliul Local P..
Plângerea prealabilă editată sub nr. 6348/24.03.2011 a fost respinsă de A. în mod tacit, nefiind primit vreun răspuns până la data sesizării.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat necompetența materială a Tribunalului Dâmbovița (dosar nr._ ).
Prin sentința nr. 2127/19 septembrie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Târgoviște.
Prin sentința nr. 4199/19 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgoviște a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmbovița și a constatat ivit conflictul negativ de competență.
Curtea de Apel Ploiești prin sentința nr. 13/22 octombrie 2012, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, soluție menținută prin decizia nr. 850/28.02.2013 a ICCJ.
La Tribunalul Dâmbovița, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Printr-o a doua întâmpinare, pârâta a invocat:
a) excepția tardivității formulării plângerii prealabile, procedură obligatorie prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că au formulat plângere împotriva Hotărârii A. nr. 28/2010 sub nr. 6348/24.03.2011, deci cu mult peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, termen care, în acest caz, se calculează de la data de 3 decembrie 2010, data ședinței Adunării generale a A., la care P. orașului P. a fost prezent, neputându-se prevala de faptul că hotărârea în cauză nu i-a fost comunicată.
b) excepția lipsei calității procesuale active a primarului.
Motivează pârâta că premisa obligatorie pentru a exercita o acțiune în instanță în vederea valorificării unui drept o constituie legitimarea, justificarea calității procesuale active, care se află în legătură directă, intrinsecă cu justificarea unui interes legitim. Prin urmare, calitatea procesuală constă în puterea de a acționa în justiție.
Întrucât asociația de dezvoltare intercomunitară a fost constituită în anul 2001, prin voința asociaților, reprezentați de consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale și Consiliul Județean Dâmbovița, calitatea de membru o are numai orașul ca unitate administrativ teritorială și nu primarul, care nu are mandat special din partea consiliului local pentru a cere anularea hotărârii adoptate de adunarea generală.
c) excepția lipsei de interes. Condiția pentru promovarea unei proceduri judiciare o constituie și existența unui interes, adică a unui folos practic urmărit de cel ce promovează acțiunea civilă. Interesul trebuie să fie născut și actual, să existe în momentul în care se exercită acțiunea, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.
În prezenta cauză, condiția interesului nu este îndeplinită, interesul nefiind actual, personal sau direct, deoarece nu există niciun folos practic care să-l vizeze direct, pe reclamantul primar, cu atât mai mult cu cât nu are calitatea de asociat și nu justifică existența vreunui drept subiectiv.
d) excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului P. orașului P.. Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații în plan procesual.
Asociația A. a fost înființată de unitățile administrativ teritoriale prin consiliile locale, acestea având calitatea de membri asociați, prin Hotărârea A. nr. 1/14.07.2009 și Hotărârea nr. 19/17.09.2010, prin urmare numai asociații au capacitate procesuală de folosință.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 9 alin. 11 și 12 din Statutul A., care preiau dispozițiile art. 23 alin. 2 din OG nr. 26/2000 și ale art. 21 alin. 3 din HG nr. 855/2008, din care rezultă că numai asociatul care se consideră vătămat . . . poate iniția acțiune în justiție.
Prin urmare, primarul nefiind asociat, nu are capacitate procesuală de folosință pentru promovarea acțiunii.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor.
a) Referindu-se la excepția tardivității formulării plângerii prealabile, aceștia au adus în discuție faptul că termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, curge de la data comunicării actului și nu de la data participării la ședință sau publicării hotărârii pe pagina de internet.
Necesitatea comunicării hotărârilor A., incumbă pârâtei, potrivit art. 21 alin. 2 din Anexa 2 la HG nr. 855/2008 și a art. 49 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. Sunt invocate în acest sens deciziile de practică judiciară, nr. 4595/15.10.2012 și nr. 1419/15.03.2012 ale Curții de Apel Ploiești, în relație cu care se solicită respingerea excepției, întrucât pârâta nu a comunicat hotărârea ce se dorește a fi anulată.
b) – c) În legătură cu legitimarea procesuală activă și capacitatea de folosință a Primarului orașului P. de a ataca hotărârea, pârâții au afirmat că această calitate rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu cele ale art. 23 alin. 1, art. 61 alin. 2 și art. 11 alin. 1 din aceeași lege, texte de lege care conferă acestuia calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, de garant al respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției și pentru aplicarea legilor.
De asemenea, au fost invocate prevederile art. 1 alin.(1 ) și (8), coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce conferă dreptul oricărei persoane ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de către o autoritate publică ( A. fiind asimilată unei astfel de autorități ), de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim și pentru repararea pagubei.
S-a susținut de către reclamanți că potrivit art. 4 lit. m) din anexa nr. 1 la Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nr. 109/2007, privind Normele metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru serviciul de salubrizare a localităților, în categoria autorităților administrației publice locale sunt incluse și asociațiile de dezvoltare intercomunitară.
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, hotărârile autorităților deliberative ale unităților administrativ teritoriale, adoptate în aplicarea legii pot fi atacate la instanțele de contencios administrativ de persoane fizice sau juridice interesate, în condițiile legii.
Totodată, s-au adus în atenție prevederile art.36 alin. 1 din Legea nr. 101/2006 care dau în competență instanței de contencios administrativ litigiile patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor izvorâte din lege și a celor privind neplata contravalorii serviciilor furnizate.
Prin toate aceste texte de lege, s-a dovedit existența calității procesuale active a orașului P. și a primarului orașului, și a interesului legitim.
Pentru promovarea acțiunii, primarul nu are nevoie de un mandat special din partea Consiliului Local P., întrucât, de drept, membri în A. sunt unitățile administrativ teritoriale ai căror reprezentanți legali sunt primarii.
d) Cât privește interesul legitim, acesta aparține orașului P., dat fiind că Hotărârea A. nr. 28/2010 este obligatorie pentru toți membrii A..
În litigii similare, jurisprudența Tribunalului Dâmbovița este în sensul respingerii excepțiilor invocate de pârâtă.
Au fost depuse deciziile pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, în dosarele nr._ și nr._, decizia Curții Constituționale nr. 797/27 septembrie 2007.
Prin notele scrise, depuse la termenul din data de 10.02.2014, pârâta a precizat că prin hotărâri proprii consiliile locale au împuternicit A. să delege prin mandat competența de încasare a taxei de habitat de către un operator desemnat în condițiile legii.
Contractul cu . încheiat cu respectarea OG nr. 34/2006.
Conform art. 9 alin. 3 din Statutul A., modificat prin Hotărârea nr. 1/14.07.2009 prin care a fost aprobat Actul adițional nr. 1/2009, hotărârile adunării generale se iau în prezența a 3/4 din numărul asociaților și cu majoritatea voturilor asociaților prezenți.
De remarcat este că la ședința A. nr. 1/2009, reclamanta a fost prezentă și a votat în considerarea legalității actului și conform cvorumului prevăzut în statut.
Pârâta a precizat că Hotărârea nr. 28/2010 a fost statutară, conține în preambul temeiul legal, procedura de comunicare s-a realizat conform art. 9 și art. 11 din Statutul A., prin publicarea pe site-ul asociației.
A considerat că prevederile Legii nr. 24/2000 nu se aplică în cazul hotărârilor A., ci numai actelor adoptate de autoritățile administrației publice centrale și locale.
O ultimă apărare, se referă la împrejurarea că pentru adoptarea hotărârii atacate nu era necesar mandatul prealabil.
Examinând cererea prin prisma susținerilor și apărărilor părților, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Excepțiile invocate de pârâtă, vor fi respinse în totalitate, pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
a) Excepția tardivității plângerii prealabile va fi analizată pornind de la calificarea actului administrativ atacat de a fi individual.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual . . .se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, iar potrivit art. 7 alin. 1, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Tribunalul, apreciază că hotărârea nr. 28/2010 are caracterul unui act administrativ individual, întrucât reglementează modalitatea de încasare a taxei de habitat de la cetățenii unităților administrativ teritoriale, membre ale A..
Într-un astfel de caz, calcularea termenului înăuntrul căruia trebuie formulată plângerea prealabilă începe de la data comunicării actului atacat, fiind obligatorie comunicarea hotărârii, neavând nicio relevanță participarea la ședința adunării generale a reprezentantului unuia dintre membri asociației.
Cum pârâta nu a comunicat hotărârea membrilor săi, ci doar a publicat-o pe site-ul Asociației, nu se poate susține că plângerea prealabilă depusă la data de 24 martie 2011 este tardivă, motiv pentru care excepția va fi respinsă.
b) În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a primarului de a ataca hotărârea, tribunalul reține că în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală, calitatea de a sta în justiție o are unitatea administrativ teritorială, care este persoană juridică, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu iar reprezentarea acesteia în instanță se face prin primar, conform art. 21 alin. 2, pentru care nu este necesar un mandat special de reprezentare, cât timp acesta este acordat prin Legea administrației publice locale.
Pe de altă parte, se constată că potrivit art. 23 alin. 1 și 2, primarul reprezintă autoritatea executivă într-o unitate administrativ teritorială și alături de consiliul local funcționează ca autoritate a administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii. De aici concluzia că acesta poate acționa și în nume propriu, ca autoritate executivă și poate ataca un act administrativ considerat nelegal în fața instanței de contencios administrativ.
c) Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a primarului, tribunalul consideră ca și în cazul excepției privind lipsa calității procesuale că unitatea administrativ teritorială, parte a contractului de asociere A.D.I. este reprezentată în cadrul asociației prin organele sale deliberative, în speță primarul, acesta având și calitatea de a reprezenta unitatea administrativ teritorială în fața instanțelor judecătorești. Pe de altă parte, se apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană interesată poate ataca în instanță un act administrativ considerat nelegal și vătămător, acest drept avându-l și reclamantul. Mai mult, capacitatea procesuală a primarului de a ataca hotărâri similare a fost tranșată în mod irevocabil prin jurisprudența Curții de Apel Ploiești, depusă la dosar de către reclamant, rezultând din aceasta recunoașterea capacității de folosință procesuală a primarului de a promova acțiune în anulare a unei hotărâri a A.D.I.
d) Și ultima excepție, a lipsei de interes a primarului de a ataca hotărârea va fi respinsă.
Condiția impusă de lege pentru admisibilitatea unei acțiuni de a se justifica un interes, are în vedere identificarea folosului practic ce poate fi realizat în concret de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate.
Din modul de redactare a acțiunii, rezultă că primarul, ca reprezentant al Orașului P. și ca autoritate executivă nu are altă cale prin care să anuleze hotărârea A., pe care o consideră adoptată cu încălcarea prevederilor legale ce reglementează serviciile de salubritate, interesul său fiind și dovedit și legitim, în contextul în care nu s-a dovedit a fi contrar normelor imperative ale legii privind liberul acces la justiție sau regulilor de conviețuire socială.
De observat că pentru a justifica excepțiile, pârâta a invocat, în mod constant, prevederile OG nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, fără a avea în vedere împrejurarea că întreaga activitate a asociațiilor de dezvoltare intercomunitară are o reglementare specială și un regim juridic aplicabil similar celor al autorităților publice de utilitate publică, consacrat prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
Prin urmare, dreptul de a ataca în justiție un act administrativ emis de o asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate de utilități publice poate fi exercitat de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim și nu este limitat numai la îndemâna membrilor asociați și în condițiile impuse de actul constitutiv, cauzele fiind soluționate potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul observă că prin hotărârea nr. 28 din data de 03 decembrie 2010 privind delegarea competenței de încasare și colectare a taxei de habitat către operatorul . Muntenia Nord SA, prin contract de mandat A. a aprobat delegarea competenței de încasare a taxei de habitat către operatorul . de mandat.
În preambulul hotărârii au fost invocate prevederile actului constitutiv și ale statutului asociației de dezvoltare intercomunitară, prevederile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, ale Legii nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localității, prevederile HG nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și a statutului-cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, Hotărârile A. nr. 4, 9 și 11/2010 și Codul fiscal, art. 282, 284 și 291.
Referitor la modul de adoptare al hotărârii, reclamanții au invocat aspecte de nerespectare a normelor de tehnică legislativă, punctele 6, 7, 10, 11 din acțiune, de nerespectare a prevederilor art. 30 și art. 42 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, cele ale art. 12 din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, punctele 1,2, 3, 4, 5, a normelor statutare, punctele 8, 9 din acțiune, care ar afecta legalitatea hotărârii.
Criticile încălcării prevederilor din Legea nr. 24/2000 referitoare la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative ca și cele referitoare la normele statutare sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 3 din lege, normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern și a propunerilor legislative aparținând deputaților, senatorilor sau cetățenilor, în cadrul exercitării dreptului la inițiativă legislativă, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu asemenea atribuții. Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, instrucțiuni și de alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, precum și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale.
În speță, hotărârea atacată este rezultatul activității normative a unei autorități publice locale, astfel că normele de tehnică legislativă prevăzute de lege se aplică în măsura compatibilității lor și actelor cu caracter normativ adoptate de A.D.I., însă din întreaga reglementare a tehnicii de elaborare a actelor normative nu rezultă că lipsa mențiunilor prevăzute de lege, referitoare la procedura de comunicare, termenele și căile de atac, instanța competentă, temeiul juridic al posibilei contestări, ar atrage anularea hotărârii.
În conformitate cu dispozițiile art. 82 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative în formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritățile administrației publice locale se menționează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4), și temeiul legal din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. După cum se poate observa, hotărârea atacată nu conține nicio referire la prevederile legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, însă conține temeiurile juridice care au stat la baza elaborării, respectiv, statutul și actul constitutiv, prevederile contractului nr. 170/2010 de delegare a gestiunii serviciilor publice de colectare și transport a deșeurilor, alte hotărâri anterioare adoptate de aceeași autoritate, astfel că nu se poate susține lipsa temeiului legal din partea introductivă a hotărârii.
Tribunalul constată că hotărârea atacată nu conține mențiunile prevăzute de lege, însă apreciază că lipsa acestora ar putea atrage cel mult nulitatea relativă, în cazul unei vătămări adusă reclamanților, vătămare ce nu a fost dovedită, mai ales că hotărârea a fost atacată în termen la instanța competentă și a fost anexată cererii introductive.
Motivul de nelegalitate referitor la faptul ca nu "fiecare membru al Asociației" aduce la îndeplinire Hotărârea, fiind necesară desemnarea concretă a persoanei sau persoanelor care o vor duce la îndeplinire, de regulă Consiliul Director al A.D.I, conform art. 23 alin. (1) din Anexa 2 la H.G. nr. 855/2008, trebuie analizat în funcție de obiectul hotărârii. Ori, așa cum rezultă din conținutul art. 1 al Hotărârii nr. 28/2010 și din procesul verbal al adunării din data de 03.12.2010, semnat de un număr de 73 de membri asociați, scopul adoptării hotărârii a fost de a delega încasarea taxei de habitat către un operator, delegare care să faciliteze această operațiune, mai ales că privește pe toate persoanele fizice și instituțiile publice beneficiare ale serviciului din întregul județ.
În mod logic, obligațiile asumate în statut privind încasarea taxei incumbă fiecărui asociat membru, modalitatea concretă de realizare a scopului urmărit de asociați fiind reglementată în contractul de delegare prin mandat a competenței de încasare și colectare a taxei.
Chiar daca parata nu a comunicat Hotărârea nr. 28/2010 si procesul verbal al ședinței din data de 03.dec.2010 Consiliului Local P., omisiunea comunicării nu a adus vreo vătămare reclamanților, sancționabilă printr-o nulitate relativă a actului, în contextul în care aceștia și-au exercitat dreptul la acțiune, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din HG nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru si a statutului-cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care dispune că „(3) Asociatul care se consideră vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-o hotărâre a adunării generale a Asociației dintre cele luate în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 16 alin. (3) din prezentul statut poate iniția acțiune în justiție în conformitate cu prevederile legale în vigoare.”
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 30 și art. 42 din Legea nr. 51/2006, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 51/2006, gestiunea delegatã este modalitatea de gestiune în care autoritãțile administrației publice locale de la nivelul unitãților administrativ-teritoriale sau, dupã caz, asociațiile de dezvoltare intercomunitarã cu obiect de activitate serviciile de utilitãți publice, în numele și pe seama unitãților administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate ori numai o parte din competențele și responsabilitãțile proprii privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãți publice, precum și concesiunea sistemelor de utilitãți publice aferente serviciilor, respectiv dreptul și obligația de administrare și de exploatare a acestora, pe baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii, iar potrivit art. 30 alin. 3, contractele de delegare a gestiunii se aprobã prin hotãrâri de atribuire adoptate de autoritãțile deliberative ale unitãților administrativ-teritoriale și se semneazã de primari, de președinții consiliilor județene sau, dupã caz, de președinții asociațiilor de dezvoltare intercomunitarã cu obiect de activitate serviciile de utilitãți publice, în numele și pe seama unitãților administrativ-teritoriale membre, în baza mandatului acestora.
Potrivit alin. 4 - gestiunea delegatã se realizeazã prin intermediul unor operatori sau operatori regionali de drept privat, care pot fi: a) societãți comerciale cu capital social integral al unitãților administrativ-teritoriale, înființate de autoritãțile deliberative ale acestora; b) societãți comerciale rezultate ca urmare a reorganizãrii regiilor autonome de interes local sau județean ori a serviciilor publice de interes local sau județean, existente la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, al cãror capital social este deținut în totalitate de unitãțile administrativ-teritoriale, în calitate de asociat sau de acționar unic;
c) societãți comerciale cu capital social privat; d) societãți comerciale cu capital social mixt.
Din coroborarea dispozițiilor prezentate mai sus rezultă că gestiunea delegată are ca obiect de activitate serviciul de utilitate publică privit fie în integralitatea sa, fie numai prin raportare la anumite componente/părți/parte a acestuia.
Din denumirea dată Asociației de D. Intercomunitară pârâte rezultă că serviciul de utilitate publică pentru care membrii ei s-au asociat privește toate componentele serviciului de salubrizare, constând în colectare, transport, depozitare, prelucrarea deșeurilor solide în județul Dâmbovița, acesta fiind obiectul gestiunii pentru care contractele de delegare trebuie aprobate în condițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, ce presupune mandat prealabil al membrilor asociați.
Un astfel de contract a fost cel încheiat între A. și operatorul regional . care se plătește redevența la care face referire art. 30 alin. 6 din Legea nr. 51/2006.
Potrivit art. 42 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, contractul de furnizare sau de prestare a serviciului public constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizare/prestare, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Prin hotărârea atacată nu a avut loc o nouă delegare a gestiunii serviciului în integralitatea sa ori a unei componente a serviciului, ci s-a hotărât încheierea unui contract de mandat având ca obiect numai încasarea prețului serviciului, respectiv a taxei de habitat pentru Asociația A., prin agențiile . Muntenia Nord SA, contract care nu afectează esența contractului de delegare a gestiunii încheiat cu . are ca scop eficientizarea și optimizarea gestiunii serviciului.
În ceea ce privește necesitatea existenței unui mandat special prealabil, tribunalul observă că potrivit art. 9 alin. 10 paragraf 4 din Statutul A., astfel cum acesta a fost modificat și completat prin Hotărârea A. nr. 19/17.09.2010 (fila 53 ) necesitatea existenței unui mandat special prealabil este cerută numai în cazul elaborării și aprobării Regulamentului serviciului în concordanță cu normele locale referitoare la organizarea, funcționarea, gestiunea și plata serviciului de salubrizare, cu respectarea prevederilor legale în vigoare - lit. u) ( fila 56 ), nu și în cazul în care sunt adoptate măsuri de eficientizare a gestiunii.
Prin hotărârea atacată nu s-a elaborat sau aprobat Regulamentul Serviciului în baza art. 9 alin. 10 lit. u) din Statutul A. pentru a fi necesar un mandat special prealabil acordat în baza art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, ci s-a hotărât mandatarea operațiunii de încasare a prețului pentru eficientizarea acestei activități, atribuție pentru care adunarea generală nu are nevoie de un mandat special prealabil ( lit. o) din statut ).
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că acțiunea este nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta Asociația de D. Intercomunitară „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița” (A.D.I.).
Respinge acțiunea formulată de reclamanții U. Orașul P., județul Dâmbovița, reprezentată legal prin Primar și P. Orașului P., cu sediul autorității în P., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Asociația de D. Intercomunitară „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița” (A.D.I.), cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 februarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. E. B. E.
Red./tehnored. I.E.
5 ex./ 13.03.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 156/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 81/2014.... → |
|---|
