Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 81/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 136/283/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 81
Ședința publică din 29 ianuarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – A. L. B.
JUDECĂTORI – C. M.
- C. D.
GREFIER - O. S. B.
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul petiționar I. G. O., domiciliat în ., . 71, nr. 125, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 527/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile: recurentul petiționar I. G. O. și intimatul I. Dâmbovița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare asupra recursului.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 527/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, instanța de fond a admis în parte plangerea formulata de petentul I. G. O., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/ 12.01.2013, în contradictoriu cu intimat Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, dispunând înlocuirea amenzii cu avertisment.
Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 12.01.2013 petentul I. G. O. a fost amendat cu suma de 280 lei și reținerea permisului de conducere, deoarece la data susmenționata în jurul orelor 07,45, pe DN 71, km 66 +975m, a condus auto marca Dacia L. cu numărul_ din direcția Fieni catre Târgoviște și a depășit auto marca Opel Astra cu numărul_ încălcând marcajul longitudinal continuu simplu ce desparte sensurile de mers, fapta prevazuta și pedepsită de dispozițiile art.120, alin1 lit. i din HG 1391/2006 rap la art 100 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002 rep.
Sub aspectul legalității, instanța nu a constatat existenta vreunui caz de nulitate absoluta așa cum sunt menționate la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt confirmate de materialul probator .
Instanța de fond a considerat ca procesul-verbal de contravenție este legal si temeinic, deoarece, din analiza materialului probator administrat in cauza nu s-a răsturnat prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contravențional ca act administrativ, prezumție acceptata de doctrina de specialitate si de practica instanțelor judecătorești, iar petentul nu a dovedit prin probe, ca nu a săvârșit cu vinovatie fapta ilicita reținuta in sarcina sa.
Astfel, s-a apreciat ca fapta in discuție întrunește elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de textul legal, atât sub aspect subiectiv, cat si obiectiv.
In temeiul art. 5 alin. 5, art. 21 alin. 3 si art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța poate aprecia inclusiv asupra individualizării sancțiunii aplicate, chiar daca prezumția relativa de valabilitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnata. Sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
In cauza dedusa prezentei judecați, având în vedere materialul probator administrat, instanța a apreciat că sancțiunea nu este corect individualizata, ținând cont de gradul de pericol social al faptei savarsite, de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de celelalte date înscrise in procesul-verbal, iar aplicarea unui avertisment poate realiza scopul educativ si preventiv al normelor incidente, aceasta sancțiune fiind considerata suficienta pentru a se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin.
La data de 17 iunie 2013, petiționarul I. G. O. a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurentul petiționar a invocat că prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională, dispunând înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În continuare, recurentul petiționar a invocat următoarele:
Instanța de fond nu a analizat cazurile de nesanctionare a contravenției și nu a ținut cont de situația de fapt prezentată de petent, cât și de martorul audiat, interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză.
Instanța a admis proba cu înscrisuri depuse de intimanta, proba cu martori propusa de către petent si a citat din oficiu martorul din acte, respectiv pe numitul C. D. C., care la termenul din 16.05.2013, fiind audiat sub prestare de jurământ, acesta a declarat ca in momentul in care se afla la volanul auto Dacia L., cu număr de înmatriculare_ pe DN 71 pe raza orașului P., a depășit auto Opel, cu număr de înmatriculare_, cu care acesta se afla staționat, deoarece avea o pană de motor, fiind nevoit sa- încalce marcajul longitudinal cu linie continua.
Instanța de fond nu a ținut cont de argumentele aduse în susținerea plângerii, respectiv de faptul că petentul se afla într-un caz fortuit, iar starea de fapt a fost confirmată pe deplin de martorul audiat.
O altă critică a sentinței instanței de fond, este aceea că instanța nu s-a pronunțat cu privire la măsura complementară a reținerii permisului de conducere.
Se solicită, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 21.10.2013, I. Dâmbovița se solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, deoarece în cauză instanța de fond a pronunțat sentința în baza materialului probator administrat, inclusiv depoziția martorului C. D. C., care a fost luată sub prestare de jurământ și consemnată în procesul verbal, semnat și atașat la dosar.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente :
Din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Astfel, din raportul agentului de poliție rezultă că la momentul depășirii auto marca Opel Astra cu numărul_, acesta se afla în mișcare, nefiind staționat sau oprit. Această constatare a fost făcută de organul de poliție cu propriile simțuri.
Chiar dacă martorul C. D. C. precizează în declarația sa că, imediat după ce a traversat trecerea de pietoni, a încetinit mașina și a tras pe dreapta, tribunalul apreciază că acesta nu a putut spune cu certitudine în ce moment a fost depășit de petent, înainte sau după ce a oprit. Se consideră că martorul era concentrat asupra defecțiunii care îi apăruse la autoturismul său și nu la celelalte vehicule care îl depășesc.
În atare situație, instanța este îndreptățită să dea eficiență constatării pe care a făcut-o în mod direct organul de poliție și nu celei relatate, cu aproximație de martor.
În ceea ce privește audierea martorului C. S., care se afla în mașină cu petentul, tribunalul apreciază că nu se poate imputa instanței de fond faptul că acesta nu a fost audiat.
La termenul din 11 aprilie 2013, petentului i-a fost încuviințată proba cu un martor, pe care s-a obligat să-l aducă personal, iar la termenul ce i-a fost acordat 16 mai 2013, din practicaua sentinței rezultă că petentul nu a adus martorul încuviințat de instanță.
Astfel, se poate observa în cuvântul petentului că acesta a arătat că nu mai are cereri de formulat și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
În atare situație, este culpa petentului în neaudierea martorului ce i-a fost încuviințat de instanță, astfel că motivul invocat, apare ca nefondat.
Referitor la motivul de recurs invocat, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra măsurii complementare de reținere a permisului de conducere, tribunalul apreciază că instanța de fond, în mod corect nu s-a pronunțat asupra acestei măsuri, întrucât aceasta este atributul exclusiv al organelor de poliție și nu al instanței de judecată.
Pentru considerentele expuse, instanța de control judiciar urmează să respingă recursul, menținând sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul petiționar I. G. O., domiciliat în ., . 71, nr. 125, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 527/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. L. B. C. M. C. D.
Grefier,
O. S. B.
Red.- ALB/ SEM
2 ex./ 10.02.2014
Judecător fond D. F. I.
Judecătoria P.
Dosar nr._
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 279/2014. Tribunalul... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 946/2014.... → |
|---|
