Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 466/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1444/284/2013
DOSAR NR._ apel - plângere contravențională
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR.466
Ședința publică din data de 1 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. E. M.
Judecător – C. I. D.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul petiționar S. V. M., domiciliat în municipiul București, ., numărul 37, ., ., sectorul 2, împotriva sentinței civile nr. 340/8.04.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, jud. Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._/27.06.2014 .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant S. V. M., lipsă fiind intimatul I. Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, următoarele înscrisuri: întâmpinare formulată de intimatul I. Dâmbovița; răspuns la întâmpinare formulat de apelantul pettiționar, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificarea efectuată potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Instanța procedează la identificarea apelantului petiționar S. V. M., care se legitimează cu CI . nr._ eliberată de SPCLEP sector 2 București la 19.09.2014.
Apelantul petiționar S. V. M. precizează că a luat cunoștință de întâmpinare, nu are probe de solicitat și apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții, după care, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul, potrivit art. 392 Noul Cod procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul în condițiile prevăzute de art. 216 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Apelantul petiționar S. V. M. arată că a depus la dosarul de fond actele medicale ale mamei sale, care au justificat faptul că a fost nevoit să meargă cu o viteză mai mare decât cea legală, recunoscând că a săvârșit fapta contravențională, dar în același timp solicită să se ia în calcul marja de eroare de 3 km/h pe care o dă aparatul radar. Solicită admiterea apelului și reindividualizarea sancțiunii contravenționale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 340/8.04.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată de către petentul S. V. M., împotriva procesului verbal de contravenție . numărul_/14.07.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Poliției Județene Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentului S. V. M. i-a fost întocmit procesul verbal de contravenție . numărul_/14.07.2013, deoarece la data de 14.07.2013, în jurul orei 1730, pe DN 7 Slobozia M., imobil 56, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 102 km/h în localitate, fiind înregistrată de cinemometrul tip radar Autovision . 149 XDK, nu purta centura de siguranță, fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile articolului 121 alineatul 1 din HG numărul 1391/2006 și articolul 36 alineatul 1 raportat la articolul 102 alineatul 3 litera e și articolul 99 alineatul 2 din OUG numărul 195/2002 republicată.
Potrivit articolului 34 din OG nr.2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute (articolul 16 alineatul 1 din OG numărul 2/2001).
Din probele administrate în cauză, rezultă că intimatul a dovedit că în mod corect i-a reținut în sarcină petentului comiterea faptelor contravenționale pentru care a fost legal sancționat, înregistrarea vitezei cu care circula a fost făcută cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic pe care l-a utilizat lucrătorul de poliție care a fost atestat în acest sens.
De asemenea, din actele de la dosar rezultă că sunt cuprinse toate mențiunile necesare și nu există motive care să justifice admiterea acestei plângeri contravenționale.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 04.06.2014, petiționarul S. V. M., a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelantul petiționar susține că instanța de fond nu a pronunțat o soluție justă, încălcându-i-se în mod grav dreptul la apărare, cu toate că la primul termen de judecată a solicitat termen în vederea angajării unui apărător care să-i reprezinte interesele în cauză, însă fără o motivare certă, instanța i-a respins cererea, deși dreptul la apărare este un drept conferit de lege și de Constituție.
Mai mult, susține apelantul că a solicitat instanței decăderea intimatului din dreptul de a formula cereri, având în vedere că acesta nu a depus întâmpinare în cauză, așa cum prevăd disp.art.201 Cod procedură civilă, fiindu-i încuviințate chiar și probele solicitate prin întâmpinarea depusă la dosar peste termenul prevăzut de lege, nefiind decăzută din dreptul de mai propune probe .
Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție . numărul_/14.07.2013, ca fiind legal și temeinic.
În temeiul art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, intimatul I. Dâmbovița a formulat întâmpinare la data de 01.07.2014, prin care se arată că apelantul a fost sancționat contravențional, deoarece a fost înregistrat cu ajutorul unui aparat cinemometru omologat și verificat metrologic, în timp ce conducea autoturismul cu viteza de 102 km/h în localitate, fără să poarte centura de siguranță.
Se mai susține că apelantul nu a făcut dovada solicitării acordării unui termen în vederea angajării unui apărător, din sentința de fond nerezultând că acesta ar fi solicitat termen, drept pentru care, în opinia intimatului, sentința de fond este temeinică și legală.
Deși instituția a fost decăzută din probă, în condițiile în care apelantul a propus ca probă în cererea de chemare în judecată, vizionarea înregistrării efectuate cu ocazia constatării contravenției și înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului –verbal, instanța de fond, în scopul aflării adevărului și pronunțării unei sentințe temeinice și legale, a dispus administrarea materialului probator înaintat de intimat, întrucât potrivit disp. art. 22 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă „judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.
Se solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului –verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
La data de 04.08.2014, apelantul – intimat a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei, tribunalul urmează să admită apelul, potrivit celor ce vor fi expuse în continuare:
Petentului S. V. M. i-a fost întocmit procesul verbal de contravenție . numărul_/14.07.2013, deoarece la data de 14.07.2013, în jurul orei 1730, pe DN 7 Slobozia M., imobil 56, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 102 km/h în localitate, fiind înregistrată de cinemometrul tip radar Autovision . 149 XDK, nu purta centura de siguranță, fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile articolului 121 alineatul 1 din HG numărul 1391/2006 și articolul 36 alineatul 1 raportat la articolul 102 alineatul 3 litera e și articolul 99 alineatul 2 din OUG numărul 195/2002 republicată.
De asemenea, cu privire la erorile menționate în NML 021-05, tribunalul reține că potrivit art. 3.1.1. pct. c din Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea maximă tolerată este de ±4 km/h pentru viteze până la 100 km/h și de ±4% din valoarea convențional adevărată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 hm/h.
Prin urmare, aparatul cu care a fost măsurată viteza condusă de petent, fiind verificat metrologic, îndeplinește condițiile de mai sus, având o eroare maximă de + 4% din viteza reținută, aceea de 102 km/h. Instanța nu poate verifica dacă în momentul măsurării vitezei autoturismului condus de petent - eroarea aparatului a fost în sensul indicării unei viteze mai mari, a unei mai mici sau nu a existat, existând, așadar, un dubiu sub acest aspect.
Conform principiului conform căruia în cazul aplicării unei sancțiuni orice dubiu trebuie interpretat în favoarea celui sancționat (in dubio pro reo), instanța a constatat că în cauză nu este în afară de orice dubiu faptul că petentul a condus cu viteza de 102 km/h, singura viteză aflată, conform dispoziției legale sus-amintite, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Prin urmare, deși în procesul verbal de contravenție, viteza indicată este aceea de 102 km/h, instanța a avut în vedere, pentru verificarea corectitudinii aplicării sancțiunilor, interpretând în favoarea petentului posibilitatea de eroare a aparatului radar.
Astfel, potrivit art. 102 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Prin urmare, instanța de control judiciar urmează a avea în vedere, starea de urgență în care se afla mama petiționarului ( S. A. – diagnostic tumoare malignă), fapt ce a determinat deplasarea acestuia la tratament citostatic la un Spitalul Clinic de Urgență București.
În acest sens, au fost depuse, acte medicale, din care rezultă că S. A. ( născută la data de 03.02.2951 ) este diagnosticată cu „ tumoare malignă leziune depășind sanu” ( bilet de ieșire din spital – fila 13 dosar fond, precum și celelalte acte medicale, depuse în copie, ( filele 9 – 15 dosar fond).
Cum în cauză, petentul a fost forțat de a se deplasa de urgență la spital pentru efectuarea tratamentului medical, pentru mama sa, tribunalul urmează ca în baza art. 480 Cod procedură civilă, a admite apelul, a modifica sentința, în sensul admiterii plângerii contravenționale și a înlocui măsura amenzii contravenționale cu măsura avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul petiționar S. V. M., domiciliat în municipiul București, ., numărul 37, ., ., sectorul 2, împotriva sentinței civile nr. 340/8.04.2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, jud. Dâmbovița și în consecință:
Modifică sentința, în sensul că admite plângerea și înlocuiește măsura amenzii cu măsura avertismentului .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 1 octombrie 2014.
Președinte,Judecător
C. E. MihălcioiuCarmen I. D.
Grefier,
Antuaneta B.
Red.CEM
Tehnored.LM/SEM
Ex 5/03.11.2014
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Judecator fond –A. V.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 234/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 302/2014.... → |
|---|
