Contestaţie la executare. Sentința nr. 277/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 277/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 420/120/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 277
Ședința publică din 13.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. D.
GREFIER: C. Ț.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, cerere formulată de către contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul B. T., domiciliat în T., ., jud. Dâmbovița, cauza fiind declinată de la judecătoria Răcari, potrivit sentinței nr.1305/05.12.2013 pronunțată in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns av A. G. pentru intimatul B. T..
Procedura de citare legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează instanței modalitatea de indeplinire a procedurii de citare și stadiul in care se află judecata.
Av A. G. pentru intimatul B. T. apreciază că Tribunalul Dâmbovița este competent in soluționarea cererii, insă, având in vedere că au fost soluții pronunțate de judecătorii, arată la lasă la aprecierea instanței.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 13.06.2013, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat contestație la executare împotriva somației din data de 22.05.2013, emisă în dosarul de executare nr.369/2013, al Biroului Executorului Judecătoresc A. D., pentru creditorul B. T., solicitând suspendarea executarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cauza fiind declinată pentru soluționare la Tribunalul Dâmbovița, ce face obiectul dosarului nr._ .
În fapt, se arată că, prin adresa din data de 22.05.2013, B. A. D. a somat Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița la plata sumei totale de 4437,15 lei, reprezentând 2959,74 lei, dobândă legală, conform Sentinței nr.4144/22.11.2012,pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ și 1477, 41 lei, cheltuieli de executare.
La data de 04.04.2013, creditorul B. T., prin avocat, a formulat o cerere prin care solicita restituirea sumei de 4350 lei reprezentând taxa de poluare și 1539,3 lei cheltuieli de judecată. În subsolul cererii se solicita și acordarea dobânzii legale, așa cum s-a hotărât în dispozitivul sentinței nr.4144/22.11.2012.
La data de 16.04.2013, Administratia Finantelor Ppublice T., a întocmit Nota privind restituirea/rambursarea unei sume, pentru suma de 6185 lei, reprezentând taxa de poluare, cheltuieli de judecată și dobânda legală.
La data de 16.04.2013, Administratia Finantelor Ppublice T., a emis Dispoziția de plată nr._, prin care a fost restituită suma de 6185 lei, creditorul B. T., semnând pentru primire.
Contestatoarea arată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.3712, alin.2, cod procedură civilă, conform cărora, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, fără să fie stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare.
Se solicită, de asemenea, suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, invocându-se faptul că executarea este pornită nelegal, iar suma nu este datorată.
În drept cererea este fondata pe dispozitiile art.711 – 718, din noul cod de procedura civila, OG nr.22/2002.
La contestația formulată au fost atașate înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare formulate de către contestatoare.
În fapt, intimatul arată că dispozitivul titlului executoriu este clar și obligă pârâții, între altele, la plata dobânzii legale aplicate, la suma datorată de la data plății până la restituirea efectivă.
Se mai arată că există neclarități în ceea ce privește considerentele sentinței ce reprezintă titlu executoriu, care fac trimitere, în ceea ce privește dobânda legală acordată, la procedura fiscală, respectiv art.124, art.120, alin.7, coroborat cu art.70, cod procedură fiscală.
Apreciază intimatul că aceste considerente sunt greșite, acordarea dobânzii legale după un termen de 45 de zile de la depunerea cererii de restituire a unei plăți nedatorate încalcă principiul efectivității pe care trebuie să îl respecte orice procedură națională. Mai arată intimatul că esențială este soluția din dispozitivul hotărârii și nu considerentele.
Se precizează că AFP T. a aplicat greșit dispozițiile OG nr.13/2011, plătind creditorului dobânda legală de drept comun, iar dobânda ce trebuie plătită este cea fiscală reglementată de codul de procedură fiscală.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare arătând că, prin Sentința civilă nr.4144/22.11.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, se stipulează expres că pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții sunt obligați la plata dobânzii legale, calculate potrivit art.124, coroborat cu art.70 alin.1, cod procedură fiscală. La restituirea sumelor stabilite de către instanță au fost avute în vedere aceste prevederi legale.
Au fost atașate copii ale înscrisurilor aflate la dosarul de executare nr.369/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc A. D. (filele 31 - 48).
La termenul din data de 27.11.2013, instanța a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a pricinii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția invocată, instanța reține următoarele:
Prin dispozitivul Sentinței civile nr.4144, din data de 22.11.2012, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._, instanța a obligat pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița si Administrația Finanțelor Publice T., la restituirea, către reclamantul B. T., a sumei de 4350 lei, actualizată cu dobânda legală, începând cu data achitării acesteia și până la data plății integrale, precum și la plata sumei de 1039, 30 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se arată că pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat, constând în dobânda legală calculată potrivit art.124, coroborat cu art.70, alin.1, cod procedură fiscală și Ordinului Ministrului Finanțelor nr.1899/2004.
La restituirea sumei ce reprezintă taxa de poluare, contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, a calculat dobânda corespunzătoare acestei sume, conform prevederilor art.124, coroborat cu art.70, alin.1, cod procedură fiscală, așa cum se prevede în considerentele sentinței.
Intimatul B. T. apreciază că dobânda datorată este cea fiscală (prevăzută de art.120 alin.7 cod procedură fiscală), așa cum se stabilește în dispozitivul sentinței și nu în considerentele acesteia, pe care le consideră greșite, contestatoarea acordând în mod greșit dobânda legală de drept comun.
Având în vedere cele expuse anterior, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.711, alin.2, cod procedură civilă, conform cărora se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În acest caz, competența de soluționare a contestației la executare, aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, motiv pentru care, in temeiul celor arătate, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența în favoarea Tribunalul Dâmbovița, care, apreciind asupra propriei competențe, constată următoarele:
Obiectul cererii petentului îl constituie încuviințarea executării silite a sentinței civile nr.4144/22.11.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul civil nr._, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus obligarea pârâților, Administrația Finanțelor Publice Dâmbovița și Ministerul Finanțelor la plata unei sume de bani reprezentând taxă de poluare.
Obligația stabilită prin hotărârea instanței de contencios administrativ vizează plata/restituirea unei sume de bani.
Tribunalul constată că, cu privire la executarea hotărârilor instanțelor de contencios administrativ, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, conține următoarele prevederi relevante:
- art. 2 alin. (1) lit. ț): „instanța de executare - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ";
- art. 22 din Legea nr. 554/2004 „Hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii.”
- art. 24 din Legea nr. 554/2004 „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalități, în condițiile art. 894 din Codul de procedură civilă. (21) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind executarea silită rămân aplicabile. (3)Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei”.
- art. 25 din Legea nr. 554/2004 „Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru. (3) Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
- art. 28, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”.
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 650 alin. 1 și 2 din C.pr.civ., „(1) Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe” iar potrivit disp. art. 665, alin.1 și 2 din C.pr.civ. (noul cod) „(1) În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. (1) și dovada taxei de timbru; (2) Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanță în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la judecătorie, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare”.
Or, din interpretarea, în sensul producerii de efecte, a dispozițiilor art.22, din Legea nr.554/2004, coroborate cu cele ale art.24-25 și art.28, din aceeași lege, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ prin care se instituie obligația de plată a unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, compensații, penalități, restituiri ori cheltuieli de judecată se execută silit, potrivit dreptului comun, reprezentat de codul de procedură civilă.
În acest sens a fost, de altfel, modificat atât art.22 cât și art.24 din Legea nr.554/2004, prin introducerea la acest din urmă articol, prin Legea nr.76/2012, de punere în aplicare a Legii nr.134/2010, a alin.21 potrivit cu care Dispozițiile Codului de procedură civilă privind executarea silită rămân aplicabile, legiuitorul căutând astfel să elimine confuzia creată inițial de lipsa de precizie a textelor de lege astfel modificate, imprecizie care a dus în practică la controverse legate de stabilirea instanței de executare în astfel de situații.
Procedura specială de executare reglementată în art.24-25 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, care, prin excepție de la reglementarea de drept comun, nu presupune o încuviințare prealabilă a executării silite, se aplică, exclusiv, doar în cazul hotărârilor judecătorești prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, respectiv doar hotărârilor menționate de art.24, alin.1 din Legea nr.554/2004.
Instanța de executare definită prin art.2, alin.1, lit.ț, din Legea nr.554/2004, are ca atribuții, doar realizarea acestei proceduri speciale de executare.
Prin urmare, în materia executării silite și implicit a încuviințării executării silite a unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească dată într-un litigiu de contencios administrativ, care nu se circumscrie dispozițiilor art.24, alin.1 din Legea nr.554/2004, devin aplicabile dispozițiile de drept comun reprezentate de art.650, respectiv art.665, din noul cod de procedura civila.
Mai mult, dispozițiile art.665, alin.2, din noul cod de procedura civila, fac referire expresă la judecătorie, ca fiind instanța la care se înregistrează cererea.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că instanța de executare competentă să soluționeze cererea de încuviințare a silită a sentinței civile nr.3193/08.10.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul civil nr._, este Judecătoria Târgoviște.
În temeiul dispozitiilor art.133, alin.2 din Codul de Procedură Civilă, având în vedere că Judecătoria Târgoviște și respectiv, Tribunalul Dâmbovița și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, instanța constată ivit conflictul negativ de competență si in temeiul art.134, din codul de procedura civila, Tribunalul, ca instanță în fața căreia s-a ivit conflictul, va suspenda din oficiu judecarea cauzei și va înainta dosarul Curții de Apel Ploiești, competentă să soluționeze conflictul de competență, ca instanță superioară comună Judecătoriei Târgoviște și Tribunalului Dâmbovița, stabilită potrivit art.135, din codul de procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată că instanța competentă să soluționeze cauza formulată de către contestatoarea, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, judetul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul B. T., domiciliat în T., ., judetul Dâmbovița, este Judecătoria Târgoviște.
Dispune suspendarea din oficiu a judecății cauzei și inaintează dosarul Curții de Apel Ploiești, in vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. D. C. Tutulea
Red.C.I.D.
Tehnored.C.Ț.
2ex./10.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 751/2014.... → |
|---|
