Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 360/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 5076/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 360
Ședința publică din 03.09.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – G. C.
JUDECĂTORI – M. D.
GREFIER MOCANESCU R.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul petent P. V., domiciliat în B., Cartier Micro 5, .. ., județul B., sentinței civile nr.69/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3800/07.10.2013, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petiționarul P. V., în contradictoriu cu intimata I. Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Moreni, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr._, iar prin sentința civilă nr.69/07.02.2014 a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul P. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, menținându-se procesul verbal de contravenție . nr._/21.05.2013 emis de intimat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.05.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 670 lei, deoarece la data de 21 mai 2013, în jurul orelor 16,36, pe DN 72 – Dărmănești, a condus auto marca Chevrolet, cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 92 km/h în localitate, înregistrat de cinemometrul radar Autovision . 152 filmată pe HD 2, montat pe autospeciala cu nr. MAI_ în dreptul imobilului nr.164, faptă prevăzută și sancționată de disp. art.121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 rap. la art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată.
Se mai reține de către instanța fondului că, petiționarul nu a propus probe prin care să facă dovada nelegalității ori netemeiniciei procesului verbal contestat, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și anume rapoartele agenților de poliție, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, fișa registrului radar, fișa istoricului abaterilor, planșele fotografice și înregistrarea video a faptei contravenționale pe suport magnetic, instanța a constatat ca fiind temeinic și legal procesul verbal contestat, considerente pentru care a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, a menținut procesul verbal de contravenție . nr._/21.05.2013 emis de intimat.
De asemenea, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii petentului și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, deoarece viteza cu care a fost înregistrat autoturismul condus de petent a fost măsurată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, utilizat de către un operator radar atestat în acest sens. Contrar celor susținute de petent, cinemometrul este astfel conceput încât măsoară viteza autovehiculelor în trafic indiferent de caracteristicile acestora, așa cum prevăd de altfel disp. pct.1.3 din Ordinul BRML nr.301/2005, faptul că autovehiculul petentului este dotata cu aparat de detectare a radarului fiind irelevant, prezența acestui dispozitiv la bordul autovehiculului indicând mai degrabă faptul că deținătorul urmărește să nu fie depistat atunci când depășește viteza legală. Totodată, a învederat că nu există o dispoziție legală care să oblige agentul constatator să prezinte contravenienților filmarea efectuată de cinemometru.
Referitor la susținerea petentului că nu a făcut mențiuni în procesul verbal întrucât era convins că nu a săvârșit contravenția, s-a constatat că acesta a semnat procesul verbal fără să facă obiecțiuni ceea ce conduce la ideea că a recunoscut fapta comisă.
În dovedire a fost depus la dosar raportul agentului constatator, raportul agentului de poliție care îl însoțea, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar, fișă registru radar, planșă fotografică, fișă istoric abateri, suport magnetic.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, petiționarul P. V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, la data de 06 mai 2014, recurentul petiționar a invocat faptul că, la data de 21.05.2013, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în localitatea Darmanesti, a fost oprit de un polițist, care i-a încheiat procesul-verbal . nr._/21.05.2013, prin care a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391 /2006, deoarece ar fi circulat în localitate cu viteza de 92 km/h.
În continuare, se mai susține de către recurentul petiționar că, autoturismul pe care îl conducea era dotat cu aparat pentru detectare radar, iar pe portiunea de drum respectiva nu a detectat prezenta radarului, fiind posibil sa fi avut viteza respectiva doar în afara localității.
De asemenea, inexistența obiecțiunilor nu înseamnă o recunoaștere a vinovăției, în acest sens fiind în general jurisprudența națională în materie.
Pe cale de consecință, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și anularea procesului-verbal.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 și noul Cod de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință, din data de 03.09.2014, instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că dosarul a fost înregistrat la data de 02.12.2013, iar sentința a fost pronunțată la data de 07.10.2014, iar calea de atac este apel și nu recurs, considerente față de care, în cauza dedusă judecății a fost recalificată calea de atac din recurs în apel.
La termenul din 3 09. 2014, instanța a dispus recalificarea căii de atac, din recurs, în apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
În primul rând, se constată că potrivit disp. art. 477 din Codul de Procedură Civilă, instanța va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost apelată.
În cauză, prin procesul – verbal de contravenție . nr._/21.05.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 670 lei, deoarece la data de 21 mai 2013, în jurul orelor 16,36, pe DN 72 – Dărmănești, a condus auto marca Chevrolet, cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 92 km/h în localitate, înregistrat de cinemometrul radar Autovision . 152 filmată pe HD 2, montat pe autospeciala cu nr. MAI_ în dreptul imobilului nr.164, faptă prevăzută și sancționată de disp. art.121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 rap. la art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată.
Prin sentința atacată, instanța a respins plângerea contravențională.
În jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției;
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării;
Ca urmare, chiar dacă o contravenție aparține materiei penale, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au caracter absolut;
Ceea ce este determinant este că, prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă;
Și în cauza A. împotriva României (ulterioară celei invocată mai sus) se face aplicarea acelorași principii. Curtea chiar arată că nu va analiza controversa legată de aplicarea în materie contravențională, a dispozițiilor art. 1169 cod civil de la 1864.
Contravenția pentru care contravenientul a fost sancționat constă în nerespectarea vitezei maxime admisa pe sectorul de drum pe care circula, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
ART. 181 din HG 1391/2006 prevede:,,(1) In situatia in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 1D, dupa prelucrarea inregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul.(2) Datele de identificare a contravenientului care se consemneaza in procesul-verbal de constatare a contraventiei sunt cele comunicate, in scris, sub semnatura proprietarului sau detinatorului legal al vehiculului.”
Intimata a depus buletinului de verificare metrologică numărul_/21.02.2013 (f.22). De asemenea, a depus înregistrarea video și fotografii (f.23).
Prin motivele de apel, apelantul – petent a arătat că autoturismul pe care îl conducea era dotat cu aparat pentru detectarea prezenței radarului, fapt care îl face să presupună că este posibil – nu știe sigur – să fi avut viteza respectivă, doar în afara localității, iar nu în localitate, așa cum s-a constatat prin actul sancționator.
Reține instanța că partea, cu ocazia judecății fondului cauzei, respectiv a apelului, nu a solicitat administrarea de probe prin care să releve, eventual, o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul actului sancționator.
Apreciază instanța, din probele depuse se intimată rezultă că datele din procesul verbal de contravenție sunt în concordanță cu aceste probe.
Pentru aceste motive, Tribunalul urmează să respingă apelul formulat de apelantul petent P. V., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul petent P. V., domiciliat în B., Cartier Micro 5, ., județul B., împotriva sentinței civile nr.69/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
G. C. M. D.
GREFIER,
R. MOCANESCU
Judecător fond V. M.
Judecătoria Moreni
Dosar nr._
Red.- DM
4 ex.15.09.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1088/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 615/2014.... → |
|---|
