Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 236/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 889/283/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 236
Ședința publică din: 05.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: B. G.
JUDECĂTOR: P. D. C.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă . SRL, cu sediul în com. Jijila, ., cu sediul procesual ales Cabinet de avocat C. A., din com. P., ., ., împotriva sentinței civile nr. 893/07.11.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. DE munca DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., ., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât prin consilier juridic B. M. N., lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 28 din OUG nr. 80/2013, precum și faptul că prin serviciul registratură, la data 03.03.2014 și 05.03.2014 recurenta-reclamantă a depus motive de recurs, în 3 exemplare, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Intimatul-pârât, prin consilier juridic, arată că a luat cunoștință de motivele de recurs și nu dorește termen în acest sens.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-pârât, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Totodată, arată că nu se invocă nici o vătămare pe fond, susținerile recurentei fiind contrazice de înscrisuri și martori; au fost găsite două persoane fără contract individual de muncă, acestea recunoscând că au desfășurat activitate timp de două săptămâni fără contract individual de muncă. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 316 coroborat cu prevederile art. 298 și art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 893/07.11.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea formulată de . SRL prin administrator H. T., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/ 08.10.2012, încheiat de intimatul I. T. de Muncă Dâmbovița.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus menținerea procesului verbal atacat ca fiind legal si temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Petentul invedereaza instantei ca este administrator al . SRL, cu sediul în judetul Tulcea și efectueaza lucrări de construcții (racordări la rețeaua de canalizare) în orașul Fieni, în beneficiul . Dîmbovita, iar la data de 8.10.2012, a fost sancționat contravențional cu amenda in valoare de 20.000 lei, de catre agentul constatator din cadrul ITM Dîmbovita, pentru contravenția prevazuta de art.260 alin.1 lit.e din din Legea nr.53/2003.
In sarcina acestuia s-a reținut că la data de 4.10.2012, a primit la muncă doua persoane, fara ca acestea sa aiba încheiat contract individual de muncă cu societatea al carui administrator este petiționarul.
In cauza au fost audiați martorii M. A. D., din depoziția căruia rezultă că la data controlului numiții B. V. și Lalau T. erau prezenți la punctul de lucru din Fieni, aceștia începuseră activitatea de circa doua săptămâni și martorul B. V. care a confirmat că din luna octombrie 2012 a lucrat pentru petentă, a făcut vizita medicală și a semnat fișa de protecție a muncii dar fără a semna contract de muncă, in aceeasi situatie fiind si numitul Lalau T. (filele 40-41).
Analizând ansamblul materialului probator, instanța a reținut ca procesul-verbal de contravenție este deopotrivă legal si temeinic, deoarece în cauza nu s-a răsturnat prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contravențional ca act administrativ, prezumție acceptata de doctrina de specialitate si de practica instanțelor judecătorești, iar petentul nu a dovedit prin probe, ca nu a săvârșit cu vinovatie fapta ilicita reținuta in sarcina sa.
S-a reținut că fapta de a primi la muncă o persoană fără contract individual de muncă este de o gravitate deosebită, deoarece munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială. Întrucât munca nedeclarată implică un loc de muncă nesigur, cu perspective pe termen scurt, fără posibilități de progres profesional, cu salarii mai mici decât cele de pe piața forței de muncă, fără protecție socială, efectele negative pentru cei care prestează activitate nedeclarată se manifestă inclusiv în poziția economico-socială precară în comparație cu salariații angajați cu forme legale.
S-a concluzionat că în desfășurarea activității unei entități contractul individual de muncă are o importanță deosebită, deoarece reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părțile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură și-a îndeplinit obligațiile oricare dintre părți, ce drepturi poate revendica și ce răspunderi au, chiar și în cadrul soluționării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncă (în perioada de probă) și în formă scrisă, fiind obligatorie și în interesul ambelor părți.
In cauza dedusa prezentei judecați, sancțiunea este corect individualizata, ținând cont de gradul de pericol social al faptei savarsite, de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
S-a apreciat că pe fondul înăspririi de către legiuitorul român a sancțiunilor prevăzute pentru folosirea unor persoane în cadrul unor raporturi de muncă, dar fără formele cerute de lege, sancțiunea avertismentului nu își va atinge scopul preventiv cerut de lege, alături de cel sancționator, ci, din contră va încuraja și alți angajatori (persoane de drept privat sau public) să considere că asprimea legilor edictate poate fi anulată prin clemență judiciară, în dauna intereselor celor în căutarea unui loc de muncă.
În raport de aceste considerente, a respins plângerea contravențională formulată în cauză.
Împotriva sentinței, la data de 04.12.2013, a declarat recurs petiționara . SRL, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, depuse la dosarul cauzei în scris, se apreciază că situația de fapt menționată în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității, întrucât nu s-a făcut dovada că recurenta a primit la muncă cu vinovăție sub forma intenției, în data de 04.10.2012, două persoane fără contract de muncă.
Se susține că aceste persoane urmau să fie angajate de societate, că au făcut vizita medicală la data de 2.10.2012, iar la data de 4.10.2012, au fost chemate la punctul de lucru din orașul Fieni pentru a aduce documentele necesare încheierii contractelor individuale de muncă.
Se invocă, de asemenea, încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator nu a adus la cunoștința administratorului societății dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Se solicită, în raport de toate aceste critici, admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond amditerea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
Examinând sentința, prin prisma criticilor aduse de recurentă, dar și sub toate aspectele cauzei, potrivit disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, potrivit considerentelor ce urmează:
Așa cum a reținut și instanța de fond, la data de 4.10.2012, la punctul de lucru al societății din orașul Fieni, organele de control din cadrul ITM Dâmbovița au identificat două persoane fără contract de muncă, în tmp ce prestau activitate în folosul societății recurente, faptă prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
În cursul judecății, a fost audiat de instanța de fond martorul M. A. D., din depoziția căruia a rezultat că persoanele identificate fără contract de muncă, respectiv B. V. și Lalau T., începuseră activitatea de cca. 2 săptămâni în urmă, fără a semna contract de muncă cu societatea, mai mult, B. V. confirmând faptul că presta activitate în cadrul acestei societăți încă din luna octombrie 2012.
Probele administrate de instanța de fond, contrazic criticile aduse sentinței instanței de fond prin motivele de recurs, care susține că la data de 4.10.2012, cele două persoane au fost chemate la punctul de lucru, doar pentru a li se încheia contractele individuale de muncă, situația de fapt fiind de altfel cu totul alta, așa cum a reținut-o și prima instanță.
Constată tribunalul că și al doilea motiv de recurs, este neîntemeiat, respectiv cel privind obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința administratorului societății dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, acest fapt rezultând din însuși conținutul procesului verbal de contravenție ( filele 9 – 10 dosar nr._ al Judecătoriei P.), unde la rubrica „ alte mențiuni ”apare precizarea expresă că „ se pot formula obiecțiuni în termenul legal”, procesul verbal de contravenție fiind încheiat în prezența administratorului societății H. T., care a refuzat să semneze actul de constatare, potrivit mențiunii organului de control de la rubrica „ contravenient”.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă . SRL, cu sediul în com. Jijila, ., cu sediul procesual ales Cabinet de avocat C. A., din com. P., ., ., împotriva sentinței civile nr. 893/07.11.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. T. DE MUNCA DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. C. G. B. D. C. P. L. N.
Judecător fond M. O. O.
Judecătoria P.
Dosar nr._
Red.- CI/SEM
2 ex./20.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 697/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 92/2014. Tribunalul... → |
|---|
