Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 489/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 2427/232/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
DECIZIE NR. 489
Ședința publică de la data de 08 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte:
C. G.
Judecător:
D. M. E.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, C.U.I._, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64 județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 220/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă .., C.U.I._, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J15/384/_, prin administrator R. I. N., cu sediul în Găești, .. 47, ., ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă au fost părțile.
procedura de citare legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare; după care,
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, declarându-se lămurit asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 220/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, instanța de fond a admis plângerea formulată de petenta ., prin administrator R. I. N., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
P. aceeași sentință, instanța de fond a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.05.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
P. procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.05.2013, . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, deoarece în ziua de 10.05.2013, în jurul orelor 10.20, în orașul Găești la punctul de lucru al .. din Găești, .. Dâmbovița, unde funcționează un magazin de comercializare a articolelor vestimentare a expus spre vânzare un număr de 8 perechi pantaloni, tip blug, fără a deține documente de proveniență.
În consecință, s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art.1 lit. „e”, rap. la art.2 lit. „f” din Legea nr.12/1990 republicată.
În temeiul art. 2 lit. f din Legea nr.12/1990 republicată, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 10.000 lei.
Verificând legalitatea procesului – verbal atacat conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat ca acesta este legal întocmit, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Dâmbovița fiind competent a constata contravenții și a aplica sancțiuni în baza Legii 12/1990, republicată, iar fapta reținută în sarcina petentului se circumscrie prevederilor art. 1 lit. „e”, rap. la art.2 lit. „f” din Legea nr.12/1990 republicată.
Potrivit art. 1 lit. e din Legea 12/1990, republicată, constituie contravenție, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:… e) efectuarea de activități de … comerț …, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. P. documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Potrivit art. 2 lit. f din același act normativ în vigoare la data săvârșirii presupusei contravenții, faptele prevăzute la art. 1 lit. … e), … în cazul în care au fost săvârșite de persoane juridice, se sancționează cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei.
Sancțiunea amenzii aplicată petentului în valoare de 10.000 lei se încadrează în limitele prevăzute de lege, raportat la art. 2 lit. f din Legea 12/1990, republicată.
De asemenea, instanța a reținut că procesul-verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 16 si 17 din OG 2/2001, iar sancțiunea contravențională dispusă este individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 statuează că: procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Instanța a mai reținut că această cerință nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, o asemenea nulitate o poate atrage numai lipsa elementelor prevăzute la art. 17 din același act normativ. Nefiind invocată și dovedită o vătămare cauzată prin nerespectarea art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, mai ales că nu au fost contestate mențiunile referitoare la efectuarea controlului, faptul că procesul verbal nu este semnat de un martor asistent nu are drept consecință anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că, situația de fapt reținută a fost dovedită.
Astfel, deși OG 2/2001, nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ, astfel că beneficiază de prezumția relativă de autenticitate și legalitate, revenind petentului sarcina probei potrivit art. 47 din OG 2/2001 coroborat cu art.1169 din C.civ.. privind contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
Au fost reținute ca fiind incidente în cauză disp. art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001, privitoare la prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale.
Conform art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Procesul verbal întocmit la 16.05.2013 i-a fost comunicat administratorului petentului la data de 01.07.2013, potrivit înscrisului aflat la dosar la fila 26. Faptul că anterior intimata a expediat procesul verbal contravenientului, prin poștă, la data de 10.06.2013, la 25 de zile de la întocmire, dar la 26.06.2013 s-a aprobat restituirea pentru lipsa destinatarului nu poate avea ca efect înlăturarea incidenței art. 14 OG 2/2001 .
În ceea ce privește obligația de comunicare, instanța a reținut și că, potrivit art. 26 alin. 3 din O.G. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii, iar conform art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Având în vedere că procesul verbal a fost întocmit la data de 16.05.2013 și a fost comunicat contravenientului la data de 01.07.2013, prin afișare la sediu, la peste o lună de la momentul întocmirii, instanța de fond a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal ( la data de 11 aprilie 2014), intimata I.P.J. Dâmbovița a declarat apel, considerând-o netemeinică și pronunțată cu aplicarea greșită a legii ; invocând prevederile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
P. motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei – la 03 iulie 2014, intimata consideră că, sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
În continuare, apelanta intimată învederează că s-a arătat și instanței de fond că intimata a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, deoarece la data de 16.V.2013, a expus spre vânzare articole de îmbrăcăminte, fără a deține documente de proveniență și contrar părerii intimatei, lucrătorul de poliție a aplicat amenda prevăzută de actul normativ în vigoare, act normativ care nu ține cont de părerea personală a petentei, cu privire la cuantumul amenzii.
Recunoscând că nu are acte de proveniență pentru articolele vestimentare în cauză, petenta a recunoscut comiterea faptei ; ulterior, petenta a acționat cu rea credință, în scopul de a eluda amenda aplicată și deși a fost prezentă la întocmirea procesului - verbal de constatare a contravenției, a refuzat să îl primească și a solicitat în mod expres să îi fie comunicat prin poștă și știind că urmează să îi fie înmânat procesul - verbal, nu s-a prezentat la oficiul postal, astfel încât, după expirarea perioadei de păstrare, lucrătorii poștali au returnat procesul - verbal cu mențiunea "expirat termenul de păstrare", iar în aceste condiții lucrătorii de poliție au procedat la afișarea procesului - verbal, la domiciliul intimatei.
Nu se poate considera că afișând procesul - verbal după expirarea termenului de o lună, prevăzut de O.G. nr. 2/2001-, a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale, deoarece procedura de comunicare prin poștă a fost efectuată înainte de . Deciziei nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție recurs în interesul legii.
Practica judiciară în materie era unitară, în sensul că se consideră invariabil că în cazul în care procesul - verbal era comunicat prin poștă și returnat de lucrătorii poștali cu mențiune "expirat termen de păstrare" acesta era comunicat în termen.
Este important de relevat faptul că expedierea prin poștă cu aviz de primire este diferită de scrisoarea recomandata cu confirmare de primire. Astfel spus, avizul de primire nu se confunda cu confirmarea de primire, neexistând, în cazul primei forme, obligația de predare sub semnătura a corespondenței cum este cazul confirmării, fiind suficienta avizarea destinatarului că dovada îndeplinirii corecte a procedurii de comunicare. Textul legii nu prevede, ca excepție, ca avizul de primire sa fie semnat de către destinatar (asa cum se prevede expres în alte acte normative, de pilda art. 177 pct. 8 Cod procedura penala). In lipsa acestei prevederi este suficienta dovada avizării sale, ceea ce înseamnă ca destinatarul sa fie avizat în privința primirii corespondentei. De altfel, lipsa exigentei semnăturii de primire este simetrică și cu cealaltă modalitate de comunicare prevăzuta de lege (afișarea), fiind echivalentă cu ipoteza refuzului de semnare a procesului verbal de constatare a contravenției avută în vedere de art. 267 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (sentința civila nr._/12.12.2011 pronunțată de Judecătoria Pitești, menținută de Tribunalul Argeș prin decizia nr. 562/27.02.2013).
O alta interpretare dată dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, ar conferi contravenientului de rea-credință posibilitatea de a refuza sa se prezinte la oficiul postal în vederea ridicării procesului verbal si, astfel, amânarea continua a momentului remiterii materiale a procesului verbal de contravenție, pentru ca ulterior acesta sa poată fi pus în executare (sentința civila nr._/13.12.2011 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București).
In același sens s-au pronunțat: Judecătoria Sectorului 6 București - sentințele civile nr. 7348/13.10.2011, nr. 5590/03.06.2013; Judecătoria Sectorului 4 București - sentința civila nr. 7508/25.10.2011; Judecătoria Slatina - sentința civila nr._/31.10.2011; Judecătoria Avrig - sentința civila nr. 13/1 7.01.201 3.
Considerând că procesul - verbal nu a fost comunicat în termen, deși, așa cum a arătat, Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu avea aplicabilitate, iar practica judiciară în materie era constantă în a considera procedura de comunicare prin poștă îndeplinită, chiar și în cazul în care contravenientul nu se prezenta la oficiul postal pentru a intra în posesia procesului - verbal, instanța de fond a ajutat indirect să nu plătească amenda primită, deși este evident că aceasta, în mod intenționat, a refuzat primirea procesului verbal cu ocazia întocmirii, iar apoi, tot intenționat, nu s-a prezentat la oficiul poștal, urmărind să poată invoca în instanță prescrierea executării sancțiunii contravenționale, lucru pe care l-a și făcut.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, respingerea plângerii contravenționale și menținerea în totalitate a procesului - verbal atacat ; invocând prevederilor art. 223 al. 3 din N.C.P.C.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și 480 al. 2 din Codul de procedură civilă.
P. întâmpinarea formulată, la data de 24 iunie 2014, petenta . prin administrator, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, deoarece s-a admis plângerea și s-a constatat ca fiind prescrisa executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicata prin procesul verbal de contravenție . nr._/16 mai 2013.
De asemenea, prin întâmpinare reprezentantul IPJ precizează faptul că la momentul efectuării controlului agenții de politie „au constatat prin propriile simțuri" cele consemnate în cele doua procese verbale încheiate, însă la acea dată nu a fost încheiat decât un singur proces verbal, lucru evidențiat chiar de către unul dintre agenții constatatori în raportul depus la dosarul cauzei.
În ceea ce privește data la care i-a fost comunicat procesul verbal de constatare a contravenției, se învederează faptul ca susținerile reprezentantului IPJ, în sensul că deși a primit avizul de la lucratorii poștali, în mod intenționat a refuzat să se deplaseze la oficiul poștal pentru a ridica procesul verbal ; aceste precizări nefiind conforme cu adevărul, fiind simple supoziții, având în vedere faptul că încă de la data controlului a considerat că amenda are un cuantum foarte mare față de constatarea făcută, cât și a contextului economic actual, dorind de la început contestarea procesului verbal de constatare a contravenției.
Mai mult decât atât, petenta mai susține faptul că nu i-a fost înmânat nici un aviz de către lucrătorii poștali ; iar potrivit dispozițiilor art 25 alin 2 din OG nr. 2/2001, comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea în termen de cel mult o luna de la data aplicării acesteia, iar în prezenta cauză acest proces verbal a fost încheiat la data de 16.05.2013 si i-a fost comunicat la data de 01.07.2013, solicitând a se constata intervenită prescripția executării amenzii, iar pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii.
Se mai solicită de către apelantă a se avea în vedere faptul că s-a reținut de către CEDO ca fiind aplicabil, în cauzele contravenționale, principiul prezumției de nevinovăție, instanța națională având obligația de a analiza cauza în raport de toate probele administrate, neputând respinge probele favorabile reclamantului, când, ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției si această îndoială nu este înlăturată, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea făptuitorului.
Analizând apelul declarat, în baza actelor și lucrărilor dosarului, a apărărilor părților și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Nu sunt întemeiate criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, privitoare la felul în care instanța de fond a apreciat necomunicarea în termen legal, de către apelanta intimată a actului sancționator.
P. procesul verbal . nr._/16.05.2013, petenta a fost sancționată cu 10.000 lei amendă, în baza art. 1 lit. e rap. la art. 2 lit. f din Legea nr. 19/1990 republicată, deoarece la data de 16 mai 2013, în jurul orelor 10:20, la punctul de lucru din Găești, . G1, parter al ., a expus spre vânzare un număr de 8 perechi pantaloni, tip blug, fără a deține documente de proveniență.
Actul constatator nu a fost înmânat petentei, deoarece aceasta a refuzat să –l semneze ( fila 5 dosar fond), așa că intimata a trebuit să-l comunice, conform art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, dar nu și în termenul prevăzut de acest text..
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, procesul verbal de contravenție mai sus descris a fost comunicat petentei, abia la data de 01.07.2013, prin afișare la sediul societății comerciale, conform dovezii aflată la fila 26 dosar fond, deci peste termenul de o lună de zile de la data aplicării sancțiunii ( 16 mai 2013 ), aspect ce atrage incidența dispozițiilor imperative ale art. 14 din OG nr. 2/2001 republicat.
Asupra modalității de comunicare și interpretarea dispozițiilor art. 27 teza I rap. la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, s-a pronunțat ICCJ prin admiterea recursului în interesul legii, promovat de P. general al ICCJ, statuând – obligatoriu pentru instanțe conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, caracterul subsidiar al comunicării la domiciliu / sediul contravenientei, față de comunicarea prin poștă cu aviz de primire ( decizia nr. 10/10.06.2013 publicată în Monitorul oficial din 23.07.2013 ).
Într-adevăr, conform art. 14 din OG nr. 2/2001 republicată, executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal nu a fost comunicat contravenientei în termen de o lună de la aplicarea sancțiunii, în speță, procesul verbal trebuia comunicat la data de 16.06.2013, apelanta – intimată comunicându-l mult mai târziu, la 01.07.2013..
Cum din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că intimata nu a procedat conform textelor de lege mai sus arătate - neproducând vreo probă în sens contrar - se constată că instanța de fond a pronunțat o soluție fundamentată legal și probator, aplicând intervenția prescripției executării sancțiunii amenzii de 10.000 lei.
Față de cele ce preced, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, C.U.I._, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64 județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 220/13.02.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă .., C.U.I._, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J15/384/_, prin administrator R. I. N., cu sediul în Găești, .. 47, ., ., având ca obiect plângere contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 Octombrie 2014.
Președinte, | Judecător |
C. G. | D. M. E. |
Grefier,
B. S.
Red. - C.Gh./SEM
Ex. 4/06.10.2014
Judecător fond: O. A. M.
Judecătoria Găești, județul Dâmbovița
Dosar nr._
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 654/2014.... → |
|---|
