Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 7048/245/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 235
Ședința publică din: 05.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: B. G.
JUDECĂTOR: P. D. C.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 1990/22.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă A. M. SRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 28 din OUG nr. 80/2013, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, având în vedere solicitarea recurentei-intimate privind judecarea cauzei în lipsa, tribunalul constată cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 07.05.2012, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, petenta S.C. A. M. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. C., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.04.2012.
Prin plângerea formulată, petenta a solicitat anularea procesului-verbal contestat, întrucât vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ a fost predat la firma de leasing UNICREDIT LEASING în data de 27.09.2010, conform procesului verbal anexat plângerii, societatea neavând calitatea de utilizator al autovehiculului menționat în data de 14.11.2011, când a fost constatată contravenția.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei planșa foto, adresa Biroul Român de Metrologie Legală, certificatul calificat și autorizația de control a agentului constatator, solicitând judecarea și în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 3296, pronunțată la data de 11.06.2012, Judecătoria Târgoviște a declinat spre competentă soluționare cauza privind pe petenta A. M. SRL și pe intimata C.N.A.D.N.R. SA-C. în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 29.06.2012.
Prin încheierea din data de 21.02.2013 Judecătoria Găești a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Judecătoriei Iași, ca instanță competentă de la domiciliul petentului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26.02.2013 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 3296/11.06.2012 Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu, și a declinat competența teritorială de soluționarea a plângerii în favoarea Judecătoriei Găești – județul Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut că, potrivit art. 32 (2) din OG nr. 2/2001, plângerea este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta respectivă; potrivit art. 101 din OG nr. 15/2002, prin derogare de la dispozițiile OG nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, dar aceste dispoziții, au intrat în vigoare la data de 15.03.2013 conform Legii nr. 2/2013; or, data sesizării Judecătoriei Târgoviște a fost 03.05.2012, anterioară, astfel că în raport cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 competența este dată de art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001. Având în vedere că fapta a fost constatată pe raza localității P. – jud. Dâmbovița, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Găești, instanța competentă este Judecătoria Găești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 27.09.2013.
Prin sentința nr. 1990/22.10.2013 Judecătoria Găești a admis plângerea formulată petenta S.C. A. M. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA-C., și a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/10.04.2012.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.11.2011, ora 12.52, autovehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., jud. Dâmbovița. În urma verificărilor în sistemul informatic al intimatei nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ din 10.04.2012, prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare pe și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, a fost obligată petenta la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, trecând la analiza legalității actului constatator atacat, instanța a constatat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, procesul-verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Procesul-verbal atacat în cauză poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 și H.G. nr.1259/2001. Dar actul constatator a fost comunicat contravenientului în formă tipărită, fără ca pe procesul-verbal comunicat să existe semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică despre care se face vorbire în cuprinsul acestuia nefiind valabilă decât pe un înscris în format electronic.
În plus, din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată în privința condițiilor și efectelor lor. Dar procesul-verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, este considerat un act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale, cu respectarea formalităților prevăzute de OG 2/2001.
De asemenea, procesul-verbal contestat, deși se susține că a fost generat și semnat electronic, nu este destinat a fi citit în formă electronică, fiind comunicat petentului în formă tipărită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Având în vedere acestea, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosar adresa emisă de Biroul de Metrologie Legală pentru a face dovada că sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovignietei nu este supus controlului metrologic, aspect ce nu are însă nici o relevanță sub aspectul cerinței legale ca înregistrarea să fie făcută de un mijloc tehnic omologat, conform dispozițiilor art.9 alin.2 din OG 15/202 modificată și completată prin OG 8/2010, potrivit cărora „ începând cu data de 1 august 2010 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”. Deși definiția mijlocului tehnic omologat nu se regăsește în OG 15/2002, noțiunea de mijloc tehnic omologat este diferită de cea de mijloc tehnic verificat metrologic, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 109 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care folosește sintagma „mijloc tehnic omologat și verificat metrologic” la constatarea contravențiilor rutiere.
În speță, intimata nu a făcut nici dovada omologării în condițiile legii a mijlocului tehnic de constatare a contravenției.
Cu privire la tariful de despăgubire, instanța a reținut că prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fostmodificată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. nr. 15/2002, alineatele 3, 31 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea nr.144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Împotriva acestei sentințe, la data de 02.12.2013, a declarat recurs intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C., care a susținut următoarele motive de nelegalitate:
Instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că procesul-verbal contestat nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de OG nr. 2/2001, reținând că lipsește semnătura agentului constatator.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001, privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau a altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Nicio o dispoziție nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune,monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C. SA.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedura civilă, OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citat, intimatul-petent nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Tribunalul constată că, în cauză, sunt incidente disp. art. 3041 din C.pr.civ., astfel că analiza instanței de control judiciar nu va fi limitată doar la motivele de casare prev. de disp. art. 304 C.pr.civ., instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele.
Astfel, tribunalul constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei, tribunalul reține că procesului-verbal de contravenție contestat nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens.
Procesul-verbal de contravenție are caracter de act autentic, câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9 alin. 1 lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul-verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002, în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului-verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit domeniul său de aplicare: „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Or, procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului-verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare, procesului-verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de către cel căruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului-verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, tribunalul constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 1990/22.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă A. M. SRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. C. G. B. D. C. P. L. N.
Judecător fond C. C.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. PDC / NGL
2 ex./ 26.03.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 397/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 707/2014. Tribunalul... → |
|---|
