Anulare act administrativ. Sentința nr. 397/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 397/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 5158/120/2013
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA NR.397
Ședința publică din data de 4 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. E.
GREFIER: C.-E. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta .. cu sediul în com. Moroeni, ., jud. Dâmbovița, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI-_, în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, S. F. Orășenesc P., cu sediul în or. P., ., județul Dâmbovița, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ – taxă pentru emisii poluante.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 300 lei, conform chitanței . nr._/15.10.2013(fila 19).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Tribunalul, având în vedere lipsă părților la apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, sens în care, în raport de dispozițiile art.104 alin.13 din HCSM 387/2005 cu modificările și completările ulterioare, dispune lăsarea cauzei la ultima strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul, de către grefier, care învederează faptul că, la data de 04.03.2014, reclamanta a depus note scrise, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că procedura este îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, după verificarea efectuată potrivit art. 131 alin. 1 NCPC, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ și art. 95, pct. 4 din C.pr.civ.
În temeiul art. 254, coroborat cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează probele propuse de reclamantă și pârâți, respectiv înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ca fiind utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul apreciază că pricina se poate judeca la prezentul termen de judecată și, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr._ /28.08.2013, reclamanta .. cu sediul în com. Moroeni, ., jud. Dâmbovița, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI-_, în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, S. F. Orășenesc P., cu sediul în or. P., ., județul Dâmbovița, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 10 176 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată, precum și la plata accesoriilor reprezentate de dobânda aferentă, calculată de la data plății până la data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul marca M. cu număr de identificare WMAH06ZZ55M404230, înmatriculat pentru prima dată în UE la data de 02.12.2004, a plătit suma de 10 176 lei, cu chitanța . nr._/16.05.2012, cu titlu de taxă pentru emisii poluante impusă prin Legea nr. 9/2012, conform calcului Administrației Finanțelor Publice din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule.
S-a menționat că această taxă contravine reglementărilor Uniunii Europene, dispozițiile dreptului comunitar având prioritate față de dreptul național, din moment ce C.E.J. a U.E. a constat de la 1.07.2008 că OUG nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, astfel că această taxă nu se mai datorează.
Reclamantul a precizat că a formulat cerere de restituire a taxei de poluare la Administrația Finanțelor Publice, însă solicitarea sa a fost respinsă.
În dovedirea cererii, reclamantul a anexat, în copie: decizia de calcul al taxei pentru emisii poluante, contestație, decizia emisă ca urmare a respingerii contestației, chitanța de plată a taxei pentru emisii poluante, documentele de identificare și proveniență ale autoturismului.
Cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe disp. art. 110 (fost art.90 paragraf 1) Tratatul UE, versiunea consolidată art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, Legea 9/2012, dispozițiile Codului F. și Codului civil.
La data de 06.01.2014, Ministerul Finanțelor Publice prin AJFP Dâmbovița a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, susținând că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat în vigoare la 13.01.2012, prin Legea nr. 9/2012, la data intrării ei în vigoare abrogându-se OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Se susține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 9/2012, „(1) prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxe; (2) taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea refinanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”
În conformitate cu art. 9 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule „(1) suma reprezentând taxa poate fi contestată atunci când persoana care urmează să înmatriculeze sau să transcrie dreptul de proprietate asupra unui autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila prevăzută în anexa nr. 4” articolul 10 din același act normativ precizează că: „stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. Astfel, se reține că, reclamanta, în contestația formulată, nu face referire la o eventuală diferență de depreciere față de anexa 4 din lege și nici nu contestă modul de calcul al taxei și/sau modalitatea de aplicare de către organele fiscale a legislației în materie, ci solicită anularea deciziei de calcul pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, raportat la nelegalitatea legii nr. 9/2012, care în opinia acesteia încalcă prevederile art. 110 din TFUE, având caracter discriminatoriu.
Pârâta susține că prin . Legii nr. 9/2012, nu se mai poate face referire la încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât obligația de plată a taxei revine poluatorului indiferent de unde și când și-a cumpărat autovehiculul.
Totodată, se solicită respingerea capătului de cerere privind calculul dobânzii legale și plata cheltuielilor de judecată.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 alin.3 Noul Cod de procedură civilă.
Analizând cererea reclamantei în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru motivele ce succed:
Pentru înmatricularea pentru prima dată în România, a autoturismului marca M. cu număr de identificare WMAH06ZZ55M404230, înmatriculat pentru prima dată în UE la data de 02.12.2004, reclamanta a plătit suma de 10 176 lei, cu chitanța . nr._/16.05.2012, reprezentând taxă pentru emisii poluante impusă prin dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Ulterior, solicitarea reclamantei de restituire a taxei astfel achitată, taxă considerată de acesta ca fiind percepută nelegal prin raportare la dispozițiile comunitare direct aplicabile, cu referire la art. 110 TFUE, a fost respinsă de către pârâta A.J.F.P. Dâmbovița, prin Decizia nr.127/12.02.2013.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismul:
”(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, a fost însă suspendată prin O.U.G. nr. 1/2012, începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013.
Or, pentru această perioadă (31.01._12), prin modalitatea efectivă de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 9/2012, ca urmare a suspendării prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, nu s-a făcut altceva decât să se producă efectul indirect, interzis de articolul 110 TFUE, acela al instituirii unei taxe care prin maniera de reglementare conduce la favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, provenite din restul statelor membre comunitare, înmatriculate anterior în aceste state, cu consecința afectării liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Potrivit interpretării dată de C.J.U.E. prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza C-263/10 N. c. României, art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Se poate astfel constata cu ușurință că, efectul indirect produs de dispoziția de suspendare a prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, pentru perioada suspendării, este tocmai acela al favorizării vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare din restul statelor comunitare, întrucât taxa pentru emisii poluante instituită prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, cu referire la autovehiculele de ocazie, este datorată doar pentru autovehiculele care sunt înmatriculate în România pentru prima dată, chiar dacă au fost anterior înmatriculate în U.E., nu însă și pentru cele care provin de pe piața internă.
Raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul apreciază că Legea nr. 9/2012, în modalitatea în care a fost aplicată pentru perioada 31.01._12, este contrară art. 110 din TFUE, câtă vreme, prin modalitatea efectivă de aplicare, nu face altceva decât să transforme taxa pentru emisiile poluante într-un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, situația fiind una similară cu cea produsă anterior prin taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr. 80/2008.
Interpretarea și aplicarea dreptului comunitar respectiv a prevederilor art. 110 TFUE, prin prisma interpretării date prin hotărârilor preliminare pronunțate în cauzele C-402/09 I. T. c. României și C-263/10 I. N. c. României, ținând seama de circumstanțele expuse, este una atât de evidentă încât în temeiul disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României potrivit cu care, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, urmează a se face aplicarea directă a dispozițiilor comunitare relevante.
De altfel în același sens s-a pronunțat recent C.J.U.E. prin Ordonanța pronunțată la data de 03.02.2014 în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, C. și C. c. României, stabilindu-se că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, întrucât dispozițiile art. 110 TFUE interzic restricționarea liberei circulații a mărfurilor iar aceste dispoziții produc un efect direct necontestat, instanța constată cererea de restituire a sumei achitate de reclamantă cu titlu de taxă pentru emisii poluante apare ca fiind întemeiată, cât timp, impunerea și perceperea unei astfel de taxe contravine dreptului comunitar, aplicarea prioritară a dreptului comunitar ducând la lipsirea de efecte a dispozițiilor interne care impun plata taxei ce se solicită a fi restituită.
În consecință, în raport de considerentele expuse, instanța va admite cererea reclamantului, astfel că, reținând caracterul nejustificat al refuzului pârâților de a restitui taxa solicitată de reclamant, în temeiul disp. art. 117, lit. d din C.pr.fisc., va obliga pârâții la plata/restituirea către reclamant a sumei de 10 176 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante încasată potrivit chitanței . nr._/16.05.2012.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat constând în dobânda ce va fi calculată asupra sumei de restituit.
Această dobândă va fi calculată prin raportare la nivelul stabilit potrivit disp. art. 120, pct. 7 din O.G. 92/2003, dispoziții le care trimit prevederile art. 124, alin. 2 din același act normativ, pentru perioada scursă de la momentul achitării taxei de către reclamant până la momentul restituirii integrale și efective a acesteia, sub acest aspect instanța dând din nou eficiență preeminenței dreptului comunitar, astfel cum a fost interpretat prin hotărârea pronunțată de CJCE în cauza C-565/11 M. I., prin care s-a statuat că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal ,(a se vedea art. 70 și art. 124, alin. 1 din O.G. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Potrivit art. 451 și art. 453, alin. 1 din Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și, după caz, onorariu avocat.
Văzând și disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta .. cu sediul în ., jud. Dâmbovița, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI-_, în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, S. F. Orășenesc P., cu sediul în or. P., ., județul Dâmbovița, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de _ lei, reprezentând taxă încasată potrivit chitanței . nr._/16.05.2012, precum și la plata dobânzii aferentă sumei de restituit, dobândă ce va fi calculată de la momentul achitării taxei până la momentul restituirii efective, în raport de nivelul stabilit prin dispozițiile art. 120, pct. 7 din O.G. 92/2003.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. ErculescuClaudia-E. G.
Red NE/Tehnored.CEG
7 ex./17.03.2014
..03.2014
..
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
S. F. Orășenesc P.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița
Administrația F. pentru Mediu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 115/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 235/2014.... → |
|---|
