Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 292/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 3403/315/2013
Tribunalul Dâmbovița
Municipiul Târgoviște, Calea București
Nr. 3, județul Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._ pl. contrav.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 292
Ședința publică din data de 28 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte - N. E.
Judecător -M. D.
Grefier -L. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarat de apelanta-petiționară Z. C.-E., cu domiciliul în . nr. 43, județul Dâmbovița, având CNP-_, împotriva sentinței nr. 4022 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 23.10.2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, jud. Dâmbovița.
Potrivit încheierii de ședință din data de 14.05.2014, pentru a da posibilitatea apelantei-petiționare să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru această dată, dezbaterile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4022/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta Z. C. E., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20.03.2013, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.03.2013 încheiat de agentul de poliție din cadrul I. Dâmbovița, petiționara a fost sancționată contravențional cu avertisment și reținerea permisului de conducere deoarece la data de 20.03.2013, în jurul orelor 19,20 pe DN 72 Șuța Seacă a condus autoturismul marca WV nr._ pe DN 72 din direcția Târgoviște către Găiești și la . Seacă . manevra de depășire a autoturismului Ford Fiesta nr._ încălcând marcajul longitudinal continuu simplu ce delimitează sensurile de mers, faptă prevăzută și pedepsită de art. 120 alin. 1 lit. i raportat la art. 100 alin. 3 lit. e HG 1391/2006; conținutul procesului verbal de contravenție și al raportului întocmite de agentul constatator, confirmate de martorul asistent respectiv conducătorul auto, care a fost depășit în trafic, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu, relevă faptul că petenta a încălcat norma legală de circulație, punând în pericol, în special pe ceilalți participanții la traficul rutier.
Privitor la conținutul depoziției martorului audiat la propunerea petentei, respectiv cumnata acesteia ce susține că se afla în autoturism la data și ora reținută în procesul verbal de contravenție, această depoziție a fost înlăturată de către instanța de fond, motivat de faptul că aceasta nu a răspuns elementelor solicitate de instanță, nu a știut să precizeze, deși susține că posedă permis de conducere și se afla pe bancheta din spate a autoturismului, dacă auto condus de petentă a fost depășit în trafic de mașina poliției cu semnalele acustice în funcțiune, nu a știut să precizeze la ce distanță de locul efectuării manevrei de depășire a fost oprită mașina petentei pentru aplicarea sancțiunii; nu cunoștea nimic despre cele discutate de membrii echipajului de poliție cu conducătorul autoturismului depășit de petentă; nu a știut să arate instanței dacă situația reală este cea susținută în depoziție, de ce nu s-a prezentat la echipajul de poliție să ceară a se nota în procesul verbal că a fost prezentă în autoturism și situația reală este alta; în schimb, singurele relatări exprimate cu certitudine de martor, prin percepție directă, sunt referitoare la faptul că nu s-a efectuat manevra de depășire cu încălcarea liniei de delimitare a sensului de mers, astfel instanța interpretează că depoziția are un caracter subiectiv, dată fiind relația de afinitate dintre părți, martorul relatând selectiv, subiectiv momentul contravenției.
Punând în balanță forța probatorie a declarației martorului propus de către petentă, cu cea a mențiunilor cuprinse în procesul verbal, și în raportul întocmit de echipajul de poliție aflat în zonă, instanța a apreciat că trebuie acordată întâietate acestora din urmă, întrucât ele sunt rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator și vizează împrejurări concrete, precis determinate, legate de locul și timpul săvârșirii faptei, poziționarea și direcția de mers. În acest sens, chiar legea conferă procesului verbal cu privire la acest aspect, prezumția relativă de veridicitate și conformitate. Tocmai din acest motiv, în opinia instanței, aceste constatări nu pot fi înlăturate doar pe baza afirmațiilor ale unui singur martor, cu atât mai mult cu cât unele împrejurări relatate de martor pun la îndoială în mod serios obiectivitatea declarației sale
În această situație instanța de fond, având în vedere și dispozițiile anterior menționate, a considerat că nu s-a dovedit nici o cauză de netemeinicie a procesului-verbal atacat cu privire la această faptă, comun în materie contravențională îl constituie prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție atacat, instanța a apreciat că situația de fapt a fost reținută corect și cu respectarea dispozițiilor legale, de către agentul constatator, neîncălcându-se normele legale în materie cu privire la constatarea acestor genuri de fapte contravenționale.
Instanța a apreciat de asemenea că prezumția relativă de veridicitate a mențiunilor și constatărilor agentului constatator, consacrată de către jurisprudență și doctrină, prin raportare la dispozițiile art. 34 din O.U.G. nr. 2/2001, este aplicabilă în cauză, petentului revenindu-i obligația de a face dovada nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal atacat.
În cauză, petenta nu a reușit să dovedească existența unei situații de fapt diferite de cea constatată prin procesul verbal menționat., de altfel fișa de istoric în abateri aparținând petentei și depusă la instanță de I. Dâmbovița, relevă o atitudinea în trafic în raport de dispozițiile OUG 195/2002.
Fiind act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale are forța probantă a unui astfel de act, beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie (în acest sens, pe larg în M. U., „Procedura contravențională”, „Universul Juridic”, București 2008, p.204-229).
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, s-a reținut că art.6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale nu interzice existența unor prezumții de fapt și de drept în măsura în care este respectată cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (în acest sens, cauzele Salabiaku împotriva Franței și Janosevic împotriva Suediei).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, în sine, contrară dispozițiilor art.6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare.
De altfel se remarcă o încălcare a normei de bază ce trebuie respectată de fiecare participant la traficul rutier respectiv dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG 195/2002 modificată și completată text potrivit căruia „dispozițiile prevăzute în prezenta ordonanță au ca scop.. ocrotirea vieții integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor”
În concluzie, procesul-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale fiind legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menționate în cuprinsul său, petiționara nedovedind obiectiv situația contrară, în consecință plângerea contravențională fiind respinsă ca neîntemeiată .
La data de 5.12.2013, petiționara Z. C. E. a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea cererii de apel se susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că procesul verbal de contravenție încheiat de organele de poliție se bucură de prezumția relativă de legalitate și veridicitate, iar martora audiată la propunerea acesteia, nu a putut face o relatare coerentă a situației, instanța interpretând că depoziția ei are un caracter subiectiv.
Se mai susține că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere numai mențiunile din procesul verbal încheiat de organele de poliție, întrucât aceste mențiuni nu au putut fi probate cu nici o probă.
Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii plângerii contravenționale .
În temeiul art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, intimatul a depus la dosar întâmpinare, la data de 18.03.2014, prin care a solicitat respingerea apelului deoarece instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și în baza probatoriului administrat s-a constatat că acesta este legal și temeinic.
Se susține astfel că instanța de fond a procedat la audierea martorei propusă de petiționară, ocazie cu care a constatat că se impune înlăturarea depoziției acesteia ca nesinceră, aceasta fiind, pe de o parte, cumnata apelantei, iar pe de altă parte, pentru că nu a putut furniza răspunsuri care să formeze convingerea că declarația sa este sinceră și nepărtinitoare.
In aceste condiții, instanța de fond a constatat că prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal, nu a fost răsturnată, astfel încât procesul verbal atacat nu poate fi anulat.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție contestat, . nr._/20.03.2013 încheiat de agentul principal de poliție T. M. din cadrul I.P.J. Dâmbovița, recurenta-petentă Z. C.-E. a fost sancționată contravențional cu avertisment și cu măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru comiterea contravenției prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002R, prin raportare la prevederile art. 120, alin. 1, lit. i din H.G. nr. 1391/2006, faptă constând în aceea că, la data de 20.03.2013, în jurul orelor 19,20, a condus autoturismul marca WV nr._ pe DN 72, din direcția Târgoviște către Găiești, iar la . Seacă, . manevra de depășire a autoturismului Ford Fiesta nr._, încălcând marcajul longitudinal continuu simplu ce delimitează sensurile de mers.
Contravenția a fost constatată personal de agentul constatator care, a menționat în cuprinsul procesului verbal atât obiecțiunile apelantei-petente cât și numele unui martor asistent, respectiv I. I. C., conducătorul autoturismului depășit.
Tribunalul constată ca nefondate criticile formulate de către apelanta-petentă, legate de modalitatea de aprecierea a probatoriului administrat, reținând că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins plângerea contravențională prin sentința apelată, realizând astfel o analiză temeinică a întregului probatoriu administrat, dând astfel eficiență prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură un astfel de act sancționator, prin înlăturarea motivată a susținerilor subiective ale martorului propus de apelanta-petentă.
În acest sens tribunalul amintește că, prin jurisprudența recentă a CEDO, s-a nuanțat interpretarea aplicării prevederilor art. 6.2 din Convenție în materia contravențiilor reglementate în domeniul circulației rutiere, invocate de recurentă, statuându-se potrivit Deciziei dată în cererea 7034/07 M. H. c. României, că, art. 6&2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999].
Totodată prin paragraful 13 din decizia amintită, Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză, subliniind, în primul rând, că prezumția de răspundere a contravenienților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
Această prezumție subszistă în cauză, cât timp fapta contravențională imputată apelantei a fost constatată în mod direct (ex propris sensibus) de către agentul constatator, și în condițiile în care această prezumție nu a fost răsturnată de către apelantă prin probatoriul propus de aceasta și încuviințat de instanță.
Sub acest aspect tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile martorului propus de apelantă, în condițiile în care, declarația acesteia avea un evident caracter subiectiv, martorul Z. Steluța, rudă cu apelanta, relatând din proprie inițiativă și cu “maximă acuratețe” doar aspecte ce interesau o eventuală exonerare de răspundere a apelantei, fără să poată da relații la solicitarea instanței, cu privire la alte împrejurări ale comiterii faptei, împrejurări pe care, în mod normal, le-ar fi putut percepe sau ar fi trebuit să le perceapă cel puțin la fel de bine dacă nu chiar cu mai multă ușurință.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, constatând și faptul că sancțiunile aplicate apelantei-petente respectă criteriile prev. de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul, în temeiul disp. art. 480, alin. 1 din C.pr.civ., va respinge apelul declarat de apelanta-petentă Z. C.-E., împotriva sentinței nr. 4022 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 23.10.2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-petentă Z. C.-E., cu domiciliul în . nr.43, județul Dâmbovița, având CNP_, împotriva sentinței nr. 4022 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 23.10.2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, . nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2014.
Președinte, Judecător,
Narrcis E. M. D.
Grefier,
L. M.
Judecător fond M. D. L.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr_
Red. N.E./Tehnored- L.M.
4 ex./30.05.2014
.>
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 215/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1781/2014. Tribunalul... → |
|---|
