Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 488/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 2158/315/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
DECIZIE NR. 488
Ședința publică de la data de 08 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte:
C. G.
Judecător:
D. M. E.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă S.C. G. A. S.R.L., C.U.I. RO_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Târgoviște, .. 86, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4622/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64 județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelanta petentă, consilier juridic M. M., care depune la dosarul cauzei împuternicire de reprezentare, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
procedura de citare legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare; după care,
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 Cod procedură civilă, identifică reprezentantul apelantei-petente, consilier juridic M. M., cu C.I., ., nr. 601 542.
Apelanta petentă prin consilier juridic arată că nu are alte cereri de formula și probe de solicitat, decât cele de la fondul cauzei, apreciind cauza aflată în stare de judecată.
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, declarându-se lămurit asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, declară deschise dezbaterile asupra apelului de față.
Apelanta – petentă prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și pe fond anularea procesului verbal de contravenție, având în vedere că societatea apelantă deține licență de transport, iar la momentul efectuării controlului deținea licență de transport, atât în original, cât și în copie conformă cu originalul, aspect rezultat din declarațiile martorilor. În subsidiar, solicită înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că, în raport de gravitatea faptei, cuantumul amenzii fiind prea mare, depunând la dosarul cauzei Monitorul Oficial al României – nr. 113/14.02.2014.
Tribunalul, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4622/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea contravențională lămurită formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/01.03.2013 încheiat de agent de poliție C. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița – Serviciul Rutier, a sancționat contravențional pe petenta . cu amendă în cuantum de 3.000 lei, deoarece la data de 01.03.2013, în jurul orelor 09:40, în Târgoviște, Calea Câmpulung, lângă reprezentanța Skoda, operatorul de transport a efectuat transport public de persoane pe traseul_ C7 Bărbulețu – Ploiești, în trafic interjudețean, cu autobuzul Volkswagen Crafter cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul C. V., asigurând existența la bordul autovehiculului doar a unei copii a licenței de traseu ._; conducătorul auto a declarat că originalul licenței de traseu se află la bordul altui autobuz care executa aceeași cursă ; copia licenței de traseu a fost reținută, faptă prevăzută și sancționată de art. 5 pct. 25 rap. la art. 8 alin. 1 și 2 lit. a din HG nr. 69/2012.
Instanța a constatat că petentul invocă o (pretinsă) neregularitate privind modul de completare a procesului verbal de contravenție, arătând că, în opinia sa, era preferabil ca procesul verbal să fi fost semnat, în calitate de martor asistent, de șoferul care conducea autovehiculul (acest lucru fiind posibil, câtă vreme procesul verbal s-a întocmit la momentul controlului), iar nu de o persoană care, datorită vârstei, nu ar putea să ,, exprime” realitatea.
Intimata a afirmat că șoferul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție, în calitate de martor asistent, după ce, în prealabil, se consultase telefonic cu șefii săi.
Instanța a constatat că, pe de o parte, legea nu prevede obligația semnării procesului verbal de către o anume persoană (doar se interzice ca martorul asistent să fie un alt agent constatator) iar, pe de altă parte, petentul nu a arătat care este vătămarea care i s-ar fi produs urmare a nesemnării de către șofer a procesului verbal de contravenție.
În cauza dedusă judecății, martorul Ș. M. (f.53) audiat de către instanță, a afirmat că a fost solicitat să semneze procesul verbal prezentat de instanță (f.38) și că nu și-a dat seama ce trebuia să confirme.
A mai arătat martorul că i s-a spus de către lucrătorul de poliție că un domn (aflat la o anume distanță față de ei și care nu a fost implicat în discuție) nu i-a dat actele în original, ci doar în copie.
Martorul a descris împrejurările în care a ajuns să semneze procesul verbal, dând o explicație puțin plauzibilă: anterior, fusese la sediul poliției pentru că avea nevoie să i se prelungească o dovadă de circulație și, întrucât, trebuia să mai aștepte, s-a plimbat și, văzând o mașină a poliției, s-a gândit să întrebe dacă se eliberează dovezile de circulație mai înainte de ora 15,00.
Explicația este puțin plauzibilă pentru că există alt tip de lucrători care se ocupă de aceste formalități și pentru că este greu de crezut că martorul ar fi considerat că persoanele întrebate ar putea să-i dea un asemenea răspuns.
Totuși, apreciază instanța, câtă vreme nu s-a făcut dovada contrară, instanța nu poate înlătura, doar pe acest temei declarația martorului.
De altfel, prin raportare la dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 și la cele invocate de petent, nu interesează motivul pentru care martorul a fost ales să semneze procesul verbal de contravenție.
Referitor la afirmația petentei, privind vârsta martorului, instanța a constatat că acesta este născut în 1994 și, raportat la acest an al nașterii, apreciază instanța, acesta nu se află la o vârstă la care să nu poată ,,exprima realitatea”, așa cum afirmă petenta.
În ceea ce privește semnarea unui proces verbal de contravenție de către un martor, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor legale, acesta nu confirmă fapta reținută în procesul verbal, ci doar împrejurările nesemnării procesului verbal de către petent.
Concluziile de mai sus sunt întemeiate pe dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 care prevăd:,, (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
În speță, fiind vorba despre o societate comercială, înseamnă că doar persoana desemnată de statut și de lege, iar nu șoferul, ar fi putut semna procesul verbal de contravenție în calitate de persoană sancționată. De asemenea, nu era obligatorie nici semnarea de către șofer, în calitate de martor, a procesului verbal de contravenție.
Instanța a mai reținut că șoferul, audiat în calitate de martor, a afirmat că, după ce i s-au cerut actele la control i s-a permis să plece, fără a i se imputa ceva; a mai arătat că, la solicitarea organelor de poliție, a semnat o hârtie, dar că nu știe ce reprezenta aceasta.
Instanța a apreciat că, pe lângă faptul că declarația șoferului trebuie privită cu rezervă (dat fiind natura raporturilor avute cu petenta), nici nu este plauzibilă declarația acestuia că nu a verificat ce semnează, cu atât mai mult cu cât, în calitate de șofer profesionist, a fost pus în situația de a cunoaște cum arată actele pe care ar trebui să le semneze când este oprit pentru control.
De fapt, martorul dorește să arate că nu i s-a imputat nimic și că, totuși, societatea la care lucra a fost sancționată contravențional.
Explicația martorului privind necitirea actului semnat (șoferilor nu li s-ar da voie să citească atent ce semnează în trafic) nu este de natură să conducă la concluzia că s-ar fi întâmplat așa, atâta vreme cât chiar martorul afirmă că el nu a cerut detalii în privința respectivului act.
Instanța a analizat mai jos restul declarației sale iar, la acest moment, se va rezuma să rețină că martorul este subiectiv și că, în raport de aspectul analizat, nu are importanță dacă i s-a cerut/nu i s-a cerut să semneze ca martor asistent.
A mai reținut instanța că intimata nu a făcut dovada celor afirmate în privința refuzului șoferului de a semna procesul verbal de contravenție.
Totuși, după cum s-a arătat, întrucât nu s-a invocat și nu s-a dovedit o vătămare derivată din nesemnarea procesului verbal de contravenție de către șofer, instanța a apreciat că nu se poate aplica, pentru un asemenea motiv, sancțiunea anulării procesului verbal de contravenție.
Concluzionând, instanța reține că, sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, se observă că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu.
De asemenea, nu s-au dovedit deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție (acesta trebuind să cuprindă elementele cerute de art. 16 din OG nr. 2/2001), deficiențe care să fie sancționate cu nulitatea relativă.
Referitor la dovedirea/nedovedirea faptei pentru care petentul a fost sancționat:
În jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (paragr. 28);
Ca urmare, chiar dacă o contravenție aparține materiei penale, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au caracter absolut;
Ceea ce este determinant este că, prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă;
Și în cauza A. împotriva României (ulterioară celei invocată mai sus) se face aplicarea acelorași principii. Curtea chiar arată că nu va analiza controversa legată de aplicarea în materie contravențională, a dispozițiilor art. 1169 cod civil de la 1864 (o dispoziție similară se regăsește în art. 249 din noul Cod de procedură civilă, aplicabil speței de față în raport de data introducerii plângerii, soluție dată de art. 3 din Legea 76/2012).
În speță, contravenția pentru care contravenientul a fost sancționat constă în aceea că șoferul care conducea un autovehicul aparținând petentei, folosit în transportul de persoane, a prezentat o copie simplă a licenței de traseu, iar nu un original sau o copie certificată, așa cum cer dispozițiile ordinului în materie.
În drept, fapta a fost încadrată (în mod corect față de situația de fapt reținută-urmează a se analiza dacă aceasta este și dovedită - prin prisma dispozițiilor legale aplicabile și prin prisma sancțiunii aplicată) prin raportare la art. 5 punctul 25 rap. la art. 8 alin. 1,2 lit. a din HG numărul 69/2002.
Petenta invocă, în esență, că nu i s-ar fi reproșat nimic conducătorului auto, atunci când a avut loc controlul în urma căruia s-a întocmit procesul verbal de contravenție; mai invocă și că,la bordul autovehiculului, se aflau și licența în original, și copia certificată în condițiile legii, despre ultimul act, petenta arătând în plângerea introductivă, că acesta se afla la bord ,,pentru eventualitatea unei suplimentări de cursă pe acest traseu”.
Martorul a mai declarat că a înmânat, cu ocazia controlului, mai multe înscrisuri, printre care și originalul licenței de traseu Bărbulețu Târgoviște, copia acestei licențe și caietul de sarcini.
Pe lângă faptul că, după cum s-a arătat, declarația martorului este subiectivă, este de reținut că acesta nu a arătat că ar fi avut asupra sa o copie certificată potrivit legii și nici nu a prezentat motivul pentru care a prezentat și copia, și originalul.
Martorul nu a vorbit nimic despre o suplimentare de curse- aceasta fiind apărarea făcută de petentă
Instanța a apreciat că, dacă șoferul nu ar fi prezentat copia simplă (f.43) a licenței de trasei, atunci intimata nu ar fi avut de unde să o depună la dosar în această formă.
Petenta a depus (f. 12) în instanță copia licenței de traseu LT nr._/19.12.2011, care conține formula prevăzută de art. 54 alin 9 din Ordinul MTI 980/2011, o copie similară (adică pe care este aplicată aceeași mențiune, iar nu o copie a actului de la fila 12) fiind depusă pentru comunicare către intimată (f.40).
Instanța a constatat că, potrivit art.54 alin 8, 9 din Ordinul MTI 980/2011:,, (8) Suplimentarea unei curse se poate face numai în situația în care autobuzul utilizat în baza licenței de traseu are capacitate insuficientă pentru preluarea tuturor persoanelor aflate la capătul de traseu. (9) Suplimentarea cursei prevăzută la alin. (8) se va face cu respectarea graficului de circulație aferent licenței de traseu, asigurându-se existența la bordul autobuzului a licenței de traseu în copie, ștampilată și semnată de către administratorul operatorului de transport, având înscris în mod expres: "Subsemnatul ............................., declar pe propria răspundere, sub sancțiunea legii penale privind falsul în declarații, că prezentul act este conform cu originalul".”
Pe de altă parte, după cum rezultă din cele prezentate mai sus, șoferul nu a dat nici o explicație privind motivul pentru care a prezentat, în același timp, și copia licenței, și originalul și nici nu a vorbit despre vreo suplimentare a cursei.
În plângerea inițială s-a vorbit despre ,,eventualitatea” unei curse suplimentare.
Este de menționat că, în raport de dispozițiile citate mai sus, suplimentarea cursei se va face cu respectarea graficului de circulație.
Concluzionând, instanța de fond a reținut că petenta nu a făcut dovada că ar fi fost folosit autovehiculul într-o suplimentare de curse și nici că ar fi fost îndeplinite toate cerințele prevăzute de textul de lege citat mai sus, considerente față de care apreciază că procesul verbal este temeinic și legal, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța a respins plângerea formulată de petent.
Împotriva sentinței instanței de fond ( comunicată la data de 11.04.2014), în termen legal, petiționara . – persoană juridică română – reprezentată legal prin administrator, a declarat apel, considerând-o netemeinică și dată cu încălcarea vădită a legii.
În continuare, apelanta petiționară a invocat dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și în fond, admiterea cererii formulată:
Odată cu împuternicirea – fila 16 dosar, apelanta petiționară a anexat, în copie, extras al Monitorului Oficial al României nr. 113 /14.02.2014 – pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 69/202 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier international de marfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internationala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 si ale Ordonantei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sanctiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatarii acestor incalcari
În ședința publică de astăzi, reprezentanta apelantei – petente, având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și pe fond anularea procesului verbal de contravenție, deoarece societatea apelantă deține licență de transport, iar la momentul efectuării controlului aceasta deținea licență de transport, atât în original, cât și în copie conformă cu originalul, aspect rezultat și din declarațiile martorilor.
În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că, în raport de gravitatea faptei, cuantumul amenzii este prea mare, depunând la dosarul cauzei Monitorul Oficial al României – nr. 113/14.02.2014.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Tribunalul va analiza cererea de apel prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 466 – 482 Cod de Procedură Civilă.
În cauză, contravenția pentru care contravenientul a fost sancționat constă în aceea că șoferul care conducea un autovehicul aparținând petentei, folosit în transportul de persoane, a prezentat o copie simplă a licenței de traseu, iar nu un original sau o copie certificată, așa cum cer dispozițiile art. 5 pct. 25 rap. la art. 8 alin. 1 și 2 lit. a din HG nr. 69/2012.
Prin motivul de apel invocat, s-a arătat că societatea apelantă deține licență de transport, iar la momentul efectuării controlului aceasta deținea licență de transport, atât în original, cât și în copie conformă cu originalul, aspect rezultat și din declarațiile martorilor.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, corect a stabilit instanța de fond că petenta nu a făcut dovada că ar fi fost folosit autovehiculul într-o suplimentare de curse (pentru a justifica susținerea în apărare, în sensul că avea la bord, pe lângă originalul licenței de transport și o copie, datorită cursei suplimentare) și nici că ar fi fost îndeplinite toate cerințele prevăzute de textul de lege în baza căruia a fost sancționată considerente față de care apreciază că procesul verbal este temeinic și legal, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța a respins plângerea formulată de petent.
Instanța nu a dat eficiență declarației martorului audiat la cererea petentului, Tribunalul constând, asemeni instanței de fond, că martorul nu a făcut nici o referire la pretinsa suplimentare de curse, aceasta fiind apărarea făcută de petentă.
Apreciind că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal iar această prezumție nu a fost răsturnată de către petentul-apelant prin probele administrate, Tribunalul concluzionează că procesul-verbal de contravenție în discuție, este legal și temeinic.
Asupra cererii apelantului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, Tribunalul constată că, în temeiul art. 5 alin. 5, art. 21 alin. 3 si art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța poate aprecia inclusiv asupra individualizării sancțiunii aplicate. Sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost savârșită fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În cauza dedusă prezentei judecăți, Tribunalul constată că fapta săvârșită, în sine, nu are un grad de pericol social scăzut iar faptul că persoana sancționată a preferat să nu o recunoască, așa cum s-a evidențiat prin probele administrate, sporește nivelul pericolului social al acesteia.
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelanta-petentă S.C. G. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4622/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-petentă S.C. G. A. S.R.L., C.U.I. RO_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Târgoviște, .. 86, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4622/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64 județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 Octombrie 2014.
Președinte, | Judecător |
C. G. | D. M. E. |
Grefier,
B. S.
Red. D.M.E.
Tehn. D.M.E.
Ex. 4/21.11.2014
Judecător fond: T. M. E.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 492/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 202/2014.... → |
|---|
