Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 202/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 128/232/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 202
Ședința publică din 26.02.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTORI – C. D.
- A. L. B.
GREFIER R. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul intimat I. G. al Poliției Române – Secția Autostrăzi Biroul A1, cu sediul în București, .. 4 – 6, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1524/18.07.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar C. M. M., domiciliat în Orșova, ., nr. 13, ., județul M..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul petiționar C. M. M., lipsă fiind recurentul intimat IPJ Dâmbovița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Intimatul petent învederează instanței faptul că nu mai are cereri de formulat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul petent C. M. M., având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Precizează că, a condus autovehiculul pe prima bandă de mers, deoarece aceasta era destinată transportului de mărfuri, și că nu a efectuat nici o manevră de depășire, nerespectând semnificația indicatorului depășirea interzisă, manevra de depășire a efectuat-o respectând indicatoarele pe care le-a întâlnit în timpul deplasării sale.
În baza dispozițiilor art. 150 cod. pr. civilă, instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1524/18.07.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul C. M. M., în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române – Sectia Autostrăzi – Biroul A1.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus anularea procesului verbal contestat . nr._/14.01.2013 și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 120 alin. 1 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 rap. la art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, deoarece, la data de 14.01.2013, orele 23,40, la km 80, pe A1, a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ - cap tractor și semiremorcă cu numărul de înmatriculare_ pe A1, fiind depistat în trafic circulând pe banda a-2-a, efectuând manevra de depășire de două ori, nerespectând semnificația indicatorului de depășire interzisă, autovehiculul fiind destinat transportului de mărfuri ; fiind aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 280 de lei și reținerea permisului de conducere, care a semnat procesul verbal contestat, cu obiecțiuni.
De asemenea, instanța de fond a constatat că petentul a formulat plângerea în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea, au fost în mod corect indicate textele care prevăd și sancționează fapta contravențională.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată în mod direct, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În drept, conform art. 120 alin. 1 lit. h din H.G. 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".
Conform art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile: nerespectarea regulilor privind depășirea.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța s-a raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a reținut că petentul trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator.
Este adevărat că niciuna dintre aceste garanții conferite petentului nu este absolută, nici prezumția de nevinovăție – care funcționează în anumite limite, raportat la specificul fiecărui caz în parte, dar nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei – întrucât ar reprezenta o povară excesivă și nejustificată.
Instanța de fond mai reține și că procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, însă este necesar a se lua în calcul gravitatea mizei, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nemaifiind aplicabilă în situația în care se depășește un anumit prag (cauza Salabiaku împotriva Franței, cauza Telfner împotriva Austriei).
Prin raportare la prezenta cauză, instanța a considerat că recunoașterea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat depășește limitele care pot fi apreciate ca rezonabile, întrucât petentul a fost supus unor măsuri severe, anume amendă și reținerea permisului de conducere.
Aceasta atrage necesitatea considerării contravenției care s-a reținut împotriva sa drept o acuzație în materie penală, cu aplicarea prezumției de nevinovăție în beneficiul petentului, motiv pentru care sarcina probei în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului. Petentul ar trebui să facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă, ceea ce nu s-a întâmplat.
Intimatul prezintă în sprijinul procesului verbal contestat două fotografii în care apare un indicator însemnând „Depășirea interzisă autovehiculelor destinate transportului de mărfuri”, indicator amplasat pe o autostradă, fără a se observa în respectiva imagine vreun vehicul care să încalce semnificația acelui indicator. Dacă în fotografii se vedea vehiculul condus de petent, cu număr de înmatriculare clar, nesocotind legislația rutieră, atunci instanța putea concluziona că s-a săvârșit de către petent fapta reținută în sarcina sa. Cât timp intimatul prezintă niște simple imagini cu un indicator de pe o autostradă, instanța nu poate stabili că, într-adevăr, petentul a comis contravenția care i se impută, fiind aplicabil principiul in dubio pro reo, conform căruia orice îndoială profită celui acuzat.
Având în vedere că intimatul nu a prezentat probe care să conducă instanța la concluzia că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, constatarea contravenției nefiind susținută, de exemplu, de o înregistrare video, având în vedere prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, dar și principiul in dubio pro reo, instanța a constatat că intimatul nu a reușit să facă dovada, dincolo de orice îndoială, că petentul a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ - cap tractor și semiremorcă cu numărul de înmatriculare_ pe Autostrada A1, fiind depistat în trafic circulând pe banda a-2-a, efectuând manevra de depășire de două ori, nerespectând semnificația indicatorului de depășire interzisă, autovehiculul fiind destinat transportului de mărfuri.
Instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză menținerea procesului-verbal, exclusiv în baza unui act emis în mod unilateral de agentul constatator, act care nu poate fi susținut cu probe, respectiv înregistrare video, nu se justifică, considerente față de care a fost admisă plângerea petentului ca fiind întemeiată.
La data de 27.09.2013, intimata IGPR București – în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă,coroborate cu ar.t 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, la data de 11.12.2013, recurenta intimată a invocat că prin sentința instanței de fond a fost admisă plângerea petentului și anulat procesul verbal contestat.
Instanța de fond a considerat contravenția reținută "drept o acuzație în materie penală, cu aplicarea prezumției de nevinovăție în beneficiul petentului, motiv pentru care sarcina probei în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului."
Recurenta intimată mai susține că la data de 14.01.2013, ora 23.20, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Autostrada Al București - Pitești, în dreptul km 80, agentul de poliție D. D. a observat autotractorul cu nr. de înmatriculare_, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, efectuând două depășiri neregulamentare, în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășirea interzisă autovehiculelor destinate transportului de mărfuri".
După oprirea regulamentara, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului C. M. M., căruia i s-a întocmit procesul - verbal . nr._/14.01.2014, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin . 1 lit. h din HG nr. 1391/2006, sancționată de art. 100 alin. (3) lit e) din OUG nr. 195/2002, stabilindu-se amendă contravențională în cuantum de 280 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
De asemenea, fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal a fost legal întocmit și se bucură de prezumția de temeinicie ; petentul nedovedind o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul constatator.
Prin planșele foto depuse la dosar s-a dovedit că pe Autostrada București – Pitești, pe ambele sensuri de mers, de la km 11 până la km. 120, din 10 în 10 km, sunt instalate indicatoare rutiere de reglementare” depășirea interzisă autovehiculelor destinate transporturilor de mărfuri”.
A fost invocată practică judiciară, anume sentința civilă nr. 1631/5.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea plângerii contravenționale ; invocând dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ședința publică din data de 16.02.2014, intimatul petent C. M. M., fiind prezent a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Se mai susține de către intimatul petent că, a condus autovehiculul pe prima bandă de mers, deoarece aceasta era destinată transportului de mărfuri și că nu a efectuat nici o manevră de depășire, nerespectând semnificația indicatorului depășirea interzisă, manevra de depășire a efectuat-o respectând indicatoarele pe care le-a întâlnit în timpul deplasării sale.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente :
Prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 120 alin. 1 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 rap. la art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, deoarece, la data de 14.01.2013, orele 23,40, la km 80, pe A1, a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ - cap tractor și semiremorcă cu numărul de înmatriculare_ pe A1, fiind depistat în trafic circulând pe banda a-2-a, efectuând manevra de depășire de două ori, nerespectând semnificația indicatorului de depășire interzisă, autovehiculul fiind destinat transportului de mărfuri ; fiind aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 280 de lei și reținerea permisului de conducere, care a semnat procesul verbal contestat, cu obiecțiuni.
Criticile aduse instanței de fond de către recurenta intimată, nu pot fi primite de instanța de control judiciar, deoarece, în mod just, instanța de fond a reținut că intimatul nu a prezentat probe care să conducă la concluzia că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, constatarea contravenției nefiind susținută, de exemplu, de o înregistrare video, având în vedere prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, dar și principiul in dubio pro reo, instanța constatând că intimatul nu a reușit să facă dovada, dincolo de orice îndoială, că petentul a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ - cap tractor și semiremorcă cu numărul de înmatriculare_ pe Autostrada A1, fiind depistat în trafic circulând pe banda a-2-a, efectuând manevra de depășire de două ori, nerespectând semnificația indicatorului de depășire interzisă, autovehiculul fiind destinat transportului de mărfuri.
Or, procesul verbal de contravenție se bucură într-adevăr de o prezumție relativă de veridicitate și adevăr până la proba contrară, ambele părți având obligația de a produce probe, atât în acuzare, cât și în apărare.
În cauză, se constată însă că cele reținute în procesul verbal de contravenție nu sunt constatate printr-o înregistrare video și că actul emis de agentul constatator a fost emis unilateral, nefiind susținut de probe, tribunalul, în deplină concordanță cu instanța fondului apreciază că se impune admiterea plângerii petentului C. M. M., soluție pronunțată de altfel și de către prima instanță.
Față de apărările invocate de către recurenta - intimată în dosar, tribunalul le apreciază ca nefondate, câtă vreme, așa cum se reflectă și în jurisprudența națională, cât și a Uniunii Europene, se face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu sunt constatate personal.
Cum în cauză, faptele constatate personal de agentul constatator nu sunt confirmate printr-o înregistrare video, care să formeze convingerea instanțelor de veridicitatea celor susținute în actul constatator atacat, tribunalul va respinge ca nefondat recursul promovat de către IPJ Dâmbovița, menținând sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul intimat I. G. al Poliției Române – Secția Autostrăzi Biroul A1, cu sediul în București, .. 4 – 6, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1524/18.07.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar C. M. M., domiciliat în Orșova, ., nr. 13, ., județul M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
C. M. C. D. A. L. B.
GREFIER,
R. MOCANESCU
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.- MC/SEM
2 ex. 26.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 488/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 498/2014.... → |
|---|
