Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 402/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 10875/315/2013
DOSAR NR._ plângere contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ,DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 402
Ședința publică din data de 10 septembrie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - G. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimatul I. de Sta pentru Controlul în Transportul Rutier- I.S.C.T.R., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în C., ., nr. 2, . C., împotriva sentinței civile nr. 323/24.01.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimată-petentă fiind ., cu sediul în comuna Bucșani, .. 35, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, cât și la ultima strigare, au lipsit părțile.
procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la data de 5 iunie 2014 intimata-petentă a depus la dosar întâmpinare, după care:
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.131, raportat la art. 95 alin.2 Noul Cod de procedură civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, după care, socotindu-se lămurit, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
T R I B U N A LU L
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 323/24.01.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul P. G. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 24.09.2013.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a modificat procesul-verbal . nr._ din data de 24.09.2013, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 24.09.2013 încheiat de intimat a fost sancționat contestatorul P. G. S.R.L. cu suma de 3000 de lei, față de faptul că la data de 24.09.2013 ora 15:40, pe DN 2A km. 92, în afara localității Slobozia, a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_ circulând fără a fi deținută pentru acesta rovinietă corespunzătoare. S-a considerat că fapta constituie contravenție potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, sancționată la art. 8 alin. 2 din același act normativ.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța de fond a reținut că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu și, pe cale de consecință, instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește fapta contravențională reținută în sarcina petentului, instanța a constatat că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator. Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 și 21 din O.G. nr. 15/2002, începând cu data de 1 iulie 2002, s-a introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România, iar, potrivit art. 8 alin. 1 din același act normativ, text legal în mod corect reținut prin procesul-verbal contestat, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție. Totodată, pentru fapta contravențională constatată, agentul constatator a aplicat, în mod legal, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Instanța a mai constatat că petentul nu a contestat procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității și a temeiniciei, ci a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, instanța a constatat că, petentul a invocat lipsa proporționalității sancțiunii aplicate față de fapta reținută în sarcina sa, cu privire la care instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii și care permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată persoanei contraveniente, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Cu privire la această solicitare, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Instanța de fond nu a reținut susținerile intimatului, în sensul că nu se poate aplica sancțiunea avertismentului cu motivarea că actul normativ în baza căruia a fost stabilită contravenția, respectiv O.G. nr. 15/2002, nu prevede posibilitatea aplicării acestei sancțiuni, având în vedere că, potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune.
Instanța constată că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Raportat la textele de lege invocate, instanța apreciază că în cauză aplicarea amenzii în cuantum de 3000 de lei nu este proporțională cu gradul redus de pericol social al faptei, care decurge din împrejurarea că petentul, ulterior aplicării sancțiunii a achiziționat rovinietă valabilă, astfel cum rezultă din susținerile sale care se coroborează cu bonul fiscal nr. 69 din data de 24.09.2013 (fila 11). Totodată, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (filele 11-13), reiese că petentul a achiziționat în mod constant roviniete valabile. Față de aceste considerente, având în vedere că, potrivit situației de fapt anterior reținute, pericolul social este minim și că petentul nu a mai fost sancționat contravențional, astfel cum reiese din susținerile intimatului, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea pe viitor a acestuia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul articolului 21 alin. 3, raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a admis în parte plângerea formulată de petentul P. G. S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ISCTR nr._ din data de 24.09.2013, întocmit de către I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, și a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei cu sancțiunea avertismentului, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, I.S.C.T.R. București ( prin împuternicit legal ) a declarat apel .
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta intimată solicită modificarea în parte a sentinței atacate doar în ceea ce privește preschimbarea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment de către instanța de fond, nefiind de acord cu înlocuirea sancțiunii actului constatator supus judecații.
În continuare, apelanta a învederat următoarele considerente:
La data, ora si locul controlului în trafic, a fost depistat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ si semiremorca_ deținute spre utilizare de contravenientă și conduse de șoferul R. F., iar în urma controlului efectuat s-a constatat că, ansamblul rutier nu deținea rovinieta valabila ; contravenție prevăzuta de art. 8 alin. (1) din O.G.R. nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare "fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda".
Așa cum rezultă - rovinieta depusa la dosarul de fond ca proba de către contravenienta, aceasta este valabila de la ora 16.00 a zilei de 24.09.2013, în timp ce fapta contravenționala a fost săvârșita la ora 15.40 a aceleiași zile, contravenienta achiziționând rovinieta la 20 de minute după momentul săvârșirii faptei contravenționale ; contravenția existând cu adevărat la acel moment, fapt recunoscut și de contravenienta în cuprinsul plângerii sale contravenționale, invocând diferite scuze.
O altă critcă adusă sentinței instanței de fond este aceea că nu sunt de acord cu înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, deoarece:
art. 21 alin. (3) din O.G.R. nr. 2/2001 (legea contravențiilor) stipulează că, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ. Ori, O.G.R. nr. 15/2002 reprezintă în acest caz actul normativ în baza căruia a fost stabilita aceasta contravenție, iar acest act normativ nu prevede aplicarea sancțiunii "avertisment" pentru nici o contravenție, ci prevede numai aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale pentru toate contravențiile. Ori, daca legea nu prevede . . .
Daca legiuitorul ar fi considerat ca aceasta contravenție ar fi avut un grad scăzut de pericol social al faptei ar fi prevăzut expres în cuprinsul acestui act normativ si posibilitatea aplicării amenzii contravenționale alternativ cu sancțiunea avertisment, asa cum a prevăzut expres si in cuprinsul altor acte normative.
O.G. rep. nr. 15/2002 reprezintă în acest caz norma juridica speciala în materia contravențională din domeniul rovinietei, în timp ce O.G.rep. nr. 2/2001 este norma juridica generala în materia contravențiilor ; instanța de apel trebuind să facă aplicare a principiului în drept ca «atunci cand avem o norma juridica speciala si o norma juridica generala, se aplica cu prioritate norma juridica speciala», mai ales ca în cauza dedusă judecății norma generala face trimitere la norma specială.
Conducerea vehiculelor pe drumurile publice din România fara a deține rovinieta valabilă la acel moment reprezintă la ora actuala una dintre cele mai grave contravenții din domeniul transporturilor rutiere, având un grad ridicat de pericol social al faptei.
Agentul constatator a dat dovada de prea multa înțelegere si bunăvoința, aplicând intimatei amenda minima prevăzuta de lege pentru aceasta contravenție, în cuantum de numai 3.000 lei.
De asemenea, este cert că, contravenția a existat cu adevărat, fapt indubitabil recunoscut si de instanța de judecata in cuprinsul sentinței sale, iar un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voința, conform O.G. rep. 2/2001 (legea contravențiilor) ce face dovada până la proba contrarie si creează prezumția de adevăr, iar în aceasta speța contravenienta nu a adus nici o proba in dovedirea inexistentei contravenției, ci se rezuma la simple scuze puerile, fără nici o valoare din punct de vedere juridic.
Se solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/24.09.2013 ca fiind temeinic si legal întocmit, precum și plata amenzii.
În drept, au fost invocate Codul de procedură civilă, O.G. rep. nr. 15/2012 si pe O.G.rep. nr. 2/2001 ; solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 05 iunie 2014, petiționara . – reprezentată legal, solicită respingerea apelului, deoarece, așa cum a arătat în mod constant și în fața instanței de fond, nu a contestat niciun moment săvârșirea faptei contravenționale, invocând, nu asa cum susține apelanta " diferite scuze", ci faptul că la momentul săvârșirii contravenției, șoferul autovehiculului aparținând societății nu a procedat ca atare, întrucât la ora la s-a efectuat controlul tocmai plecase în cursă, după ce încărcase marfa de la Combinatul Chimic Slobozia, în apropierea căruia nu se afla vreo stație de alimentare cu carburanți de unde să fi avut posibilitatea achiziționării unui asemenea document.
Analizând apelul în baza motivelor invocate, a considerentelor reținute de instanța de fond, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Nu sunt întemeiate susținerile apelantei, în sensul că în mod greșit instanța de fond a aplicat în speță dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, privind regimul contravențiilor, conform cărora avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și de sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Este adevărat că O.G. nr. 15/2002, nu prevede posibilitatea aplicării sancțiunii principale a „avertismentului”, dispozițiile art. 8 fiind clare, în sensul că, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Însă, dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002, stabilesc că se aplică prevederile O.G. nr. 2/2001, contravențiilor conținute de art. 8 din aceeași ordonanță, mai mult, O.G. nr. 15/2002 având aceeași forță juridică cu O.G. nr. 2/2001, nu prevede expres că sancțiunea avertismentului nu se aplică, așa că reindividualizarea cu sancțiunea avertismentului, este legală ( nefiind interzisă în mod expres și limitativ ).
Așa cum în mod just a reținut și prima instanță, sancțiunea contravențională nu este un scop în sine, prin excelență punitiv, ci mai degrabă scopul sancțiunii este reparator și preventiv.
În speță, severitatea sancțiunii ( 3.000 lei amendă ) este dată de limitele minime ( 3.000 lei ) și maxime ( 4500 lei ), stabilite în funcție de tipul vehiculului, conform tabelului din anexa 2 la OG nr. 15/2002 și nu de natura și gravitatea comportamentului sancționat.
Delictul rutier comis de apelantă este minor în situația factuală probată, adică a fost sancționată la data de 24.09.2013, orele 15:40, dar în aceeași zi, la orele 16:21 ( conform bonului fiscal – fila 11 dosar fond ) a achiziționat rovinieta, ceea ce reprezintă un indiciu important că apelanta a înțeles imediat după faptă, să-și reconsidere comportamentul rutier, iar bonurile depuse la dosarul de fond privind plata rovinietei înainte și după data faptei ( 24.09.2013), evidențiază că măsura CNADNR a avut impact asupra apelantei – necunoscută cu antecedență contravențională, așa că sancțiunea avertismentului este suficientă, scopul preventiv fiind atins.
Având în vedere disp. art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, față de cele ce preced, tribunalul va respinge apelul declarat ca fiind nefondat și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge apelul declarat de apelantul- intimat I. de Sta pentru Controlul în Transportul Rutier- I.S.C.T.R., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în C., ., nr. 2, . C., împotriva sentinței civile nr. 323/24.01.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimată-petentă fiind ., cu sediul în comuna Bucșani, .. 35, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
R. O.
Judecător fond F. R. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- C.Gh/SEM
4 ex./07.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 682/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 91/2014.... → |
|---|
