Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 746/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 746/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 6631/120/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚĂ NR. 746
Ședința publică de la data de 29.04.2014
Instanța constituită din:
P.: A. L. B.
Grefier: D. D.
Pe rol se află soluționarea cererii privind pe reclamantul T. L., domiciliat în ., ., județ Dâmbovița, reprezentat convențional de avocat H. L., cu sediul în Moreni, ., nr. 57, .. 20, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN Ministerul ECONOMIEI SI FINAȚELOR, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ADMININSTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, având ca obiect „refuz soluționare cerere – restituire taxă poluare”.
Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 99 lei, achitată cu chitanțele nr._/22.11.2013 în cuantum de 73 lei și nr._/23.12.2013, în cuantum de 26 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant, avocat H. L., cu împuternicire avocațială nr._/2013, fila 17 din dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar, a următoarelor înscrisuri: la 21.01.2014 întâmpinare din partea Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești-prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, la după care:
La interpelarea instanței cu privire la competența instanței sesizate cu judecarea prezentului litigiu, reprezentanta reclamantului arată că Tribunalul Dâmbovița, Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, este instanța competență general, material și teritorial, în vederea judecării cauzei.
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 95 alin. 1 pct. 1 și 4 din Noul Cod procedură civilă și conform art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că prezenta cauză se poate judeca la termenul de față.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv restituirea sumei achitată de reclamant, cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală și cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul T. L., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 986 lei, reprezentând contravaloare taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu rata dobânzii legale și plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul susține că, a achitat suma de 986 lei, cu titlu de taxă pe poluare, pentru înmatricularea autoturismului marca Volkswagen, conform OG nr. 50/2008.
Reclamantul a susținut că taxa i-a fost percepută ilegal, intrând în contradicție cu dispozițiile legale comunitare în materie, în concret cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, iar dispozițiile art. 214 ind. 1 și art. 214 ind. 3 sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi aplicate în speță, întrucât încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Constituțional UE, potrivit căruia niciun stat nu poate percepe astfel de taxe mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
D. fiind că România este stat membru UE de la 1 ianuarie 2007, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare al UE, și-a asumat obligativitatea de a respecta dispozițiile din Tratatele Comunității dinainte de aderare, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, astfel că prevederile constitutive cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 17, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, art. 274 Cod procedură civilă, art. 25, 28, 90 și 92 din CEDO, art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/29.11.2013; procedura prealabilă din 25.11.2013; chitanța duplicat TS3A, nr._/12.12.2008; decizia de calcul a taxei; documente de proveniență ale autoturismului; carte de identitate a vehiculului;
La data de 21.01.2014 Direcția G. a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut prin întâmpinare că, decizia de calcul pentru autovehicule a fost emisă conform OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării în vigoarea a acesteia abrogându-se dispozițiile art. 214 ind. 1-214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale UE, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 1 pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003.
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, semnat de România la 25.04.2005, legea cadru Europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale UE, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Astfel, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene se susține că nu sunt incidente, întrucât taxa de poluare trebuie plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 ași art. 9.
Totodată, în speța de față, reclamantul nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute la art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei îi revine ca fiind legal datorată.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 după consolidarea tratatului au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Se mai arată că, principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei de poluare este un principiu acceptat la nivelul UE, iar 18 state membre ale UE practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Pârâta solicită și respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale și cel privind plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, analizând cererea reclamantului, în raport de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente cauzei, reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 986 lei cu chitanța ., nr._/12.12.2008, pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Volkswagen, nr. identificare WVWZZZ1HZPW459591, înmatriculat pentru prima dată în Germania, la data de 6.03.2006, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare, tradus din limba germană, fila 11 din dosar.
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că sumele plătite de acesta nu au fost datorate potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare (12.12.2008) și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Potrivit art. 453 Noul Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. L., CNP_, domiciliat în ., ., județ Dâmbovița, reprezentat convențional de avocat H. L., cu sediul în Moreni, ., nr. 57, .. 20, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN Ministerul ECONOMIEI SI FINAȚELOR, cu sediul în București, ., sectorul 5, DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ADMININSTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294și, în consecință:
Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 986 lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății taxei (12.12.2008) și până la restituirea efectivă și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 449 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. B. D. D.
Red. ALB
tehnored. DD
7 ex. / 26.05.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1756/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 165/2014. Tribunalul... → |
|---|
