Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 165/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 165/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 5814/120/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
SENTINȚĂ NR. 165
Ședința publică de la data de 31 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte:
Jud. C. G.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamantul M. N., CNP:_, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul C.. Av. Asociate „A. P. E. – T. I.”, din Moreni, ., nr. 56, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, având ca obiect „refuz soluționare cerere - taxa pe poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant avocat T. A., care depune la dosarul cauzei delegație de substituire pentru avocat T. I., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, fila nr. 9, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
procedura de citare legal îndeplinită.
Cerere legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 147 lei, chitanța ., nr._ (35)/14.10.2013, aflată la fila nr. 8 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că s-a prorogat punerea în discuție a excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți; după care,
In baza art. 219 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul identifică părțile, avocatul substituit al reclamantului, cu delegație de substituire nr. 03/2014.
Tribunalul, constatând că prin întâmpinarea formulată de pârâții MFP prin DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița, la data de 22.11.2013, au invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, sens în care în raport de dispozițiile art. 237 alin. 2 pct. 1 raportat la art. 248 Cod procedură civilă, pune în discuție această excepție.
Reclamantul prin avocat substituit, având cuvântul asupra excepției invocate de pârâți, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența precum și faptul că la dosarul cauzei, filele 10 și 11, există dovada că a realizat procedura prealabilă și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, declarându-se lămurit asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept ale cauzei, în raport de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului, sens în care nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, în raport de dispozițiile art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă unește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului invocată de pârâți cu fondul cauzei și declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamantul prin avocat substituit, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a formulat-o și în consecință obligarea pârâților la restituirea sumei de 1468 lei, cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, taxă de timbru și onorariu avocat, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, la data de 16.10.2013, reclamantul M. N., CNP:_, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul C.. Av. Asociate „A. P. E. – T. I.”, din Moreni, ., nr. 56, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 1468 lei, reprezentând taxă pe poluare, obligarea pârâților la plata dobânzii legale, calculate de la data plății până la data restituirii efective a sumei.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că la data de 03.05.2011 a achitat suma de 1468 lei cu titlu de taxă pe poluare, conform calculului AFP Moreni, cu chitanța . nr._/03.05.2011, taxă impusă de prevederile OUG nr. 50/2008, în vederea înmatriculării unui autoturism achiziționat din spațiul comunitar.
De asemenea, mai arată că prin cererea înregistrată la pârâta AFP Târgoviște a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară normelor comunitare, însă cererea a fost respinsă.
Apreciază că dreptul său la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare izvorăște din aplicarea directă a normelor de drept comunitar, în speță art. 110 TFUE, potrivit căruia nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, iar de la data de 01.01.2007 România este stat membru comunitar și semnatară a Tratatului de aderare la UE, prin urmare trebuie să se supună prevederilor acestuia.
Se mai arată că potrivit practicii CJUE, un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 TCE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă, în toate cazurile, posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii, sens în care apreciază că OUG nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 90 TICE întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor noi produse în România. .
În acest sens, CJUE a statuat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că, se opune ca, un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Or, potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României și Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Pentru repararea integrală a prejudiciului solicită a fi obligați pârâții, în baza art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, la achitarea către reclamant a folosului nerealizat, respectiv al restituirea sumei încasate actualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data încasării până la restituirea efectivă a taxei.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea prezentei acțiuni și obligarea pârâților la restituirea taxei nelegal încasata cu plata dobânzii legale și cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 110 din Tratat, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, art. 1084 raportat la art. 1082 cod civil în ceea de privește folosul nerealizat, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective a acesteia.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a anexat, împuternicire avocațială, dovada achitării taxei de timbru, răspunsul dat de SFO Moreni nr._/09.09.2013 la cererea de restituire a reclamantului nr._/09.09.2013, cererea de restituire depusă de reclamant la AFP Moreni la data de 09.09.2013, decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/03.05.2011, actele de proveniență ale autovehiculului în traducere legalizată din limba franceză, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare a autovehiculului, actul de identitate al reclamantului.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 147 lei, chitanța ., nr._ (35)/14.10.2013, aflată la fila nr. 8 dosar.
La data de 04.11.2013, Ministerul Finanțelor Publice – DGRFP Ploiești – AJFP Dâmbovița, au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât legislația în vigoare prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, organele fiscale fiind obligate să aplice prevederile dispozițiilor OG nr. 50/2008 de modificare a Legii nr. 571/2003.
S-a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare.
S-a precizat că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”.
S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) – h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Cu privire la capătul de cerere privind calculul dobânzii legale, apreciază aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul titlului, stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii, prin urmare apreciază acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil.
Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008, OMFP nr. 1899/2004, OMEP nr. 418/2007, Legea nr. 157/2005, Constituția României și art. 205, 206 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. 1 cpt. 2 Cod procedură civilă.
La data de 13.11.2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, solicitând a fi înlăturate argumentele pârâților din întâmpinare, invocând faptul că CJUE în cele două hotărâri preliminar pronunțate în cauzele I. T. vs. România și I. N. vs. România, a reținută că OUG nr. 50/2008, indiferent de modificările succesive ce i s-au adus, a menținut un regim de impozitare ce descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală cum sunt cele mai întâi menționate.
Față de solicitarea din întâmpinare de a se respinge capătul de cerere referitor la acordarea dobânzilor, arată că CJUE în cauza I. vs. România, s-a pronunțat în sensul că o taxă incompatibilă cu dreptul Uniunii, să dreptul contribuabilului să primească înapoi de la stat atât cuantumul taxei, cât și dobânzile aferente acestei sume de bani, calculate începând de la data plății taxei de către contribuabil. Privitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 454 Cod procedură civilă privind exonerarea pârâților de la plată și având în vedere că litigiul are ca obiect o sumă de bani, apreciază că pârâta este considerată de drept în întârziere și poate fi obligată la plata acestor cheltuieli.
La data de 22.11.2013, după stabilirea primului termen de judecată, pârâții MFP prin DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița, au depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului,k având în vedere că în materia contenciosului administrativ declanșarea procedurii judiciare este condiționată de sesizarea pe cale administrativă a autorității emitente a actului a cărui anulare se cere, intenția legiuitorului fiind evident și aceea de a-l proteja pe cel ce se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, conferindu-i posibilitatea de a evita un proces în fața instanței de judecată. Se apreciază că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitarea a dreptului la acțiune, prin urmare în prezenta cauză reclamantul nu a urmat această procedură prealabilă obligatorie, câtă vreme nu a formulat plângere prealabilă, în termen legal la organul fiscal, considerent pentru care apreciază prezenta acțiune ca inadmisibilă. Se mai arată că un al doilea argument pe care îl aduce în motivarea inadmisibilității prezentei acțiuni se referă la faptul că așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, reclamanta nu atacă un act administrativ sau fiscal și nici un răspuns la o plângere prealabilă /contestație administrativă sau refuz nejustificat. Prin urmare obiectul acțiunii este restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii iar acesta nu poate fi soluționat de instanța de contencios administrativ care, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autorități publice.
Pe fondul cererii își reia susținerile din prima întâmpinare.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului invocată de către pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița, prin întâmpinare, tribunalul constată că reclamantul a urmat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul că prin cererea nr._/09.09.2013 (fila nr. 11) la care a primit răspuns prin adresa nr._/09.09.2013 (fila nr.10), a solicitat restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 1468 lei, refuzul pârâtei A.F.P. Moreni fiind motivat pe prevederile OUG nr. 50/2008.
Or, nu se putea pretinde reclamantului respectarea prevederilor art. 206 și următoarele din OG. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, în contestarea deciziei de calcul a taxei pe poluare la momentul emiterii acesteia în condițiile în care în anul 2011 Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul contrarietății acestei taxe cu dreptul comunitar. Prin urmare, la data emiterii deciziei de calcul a taxei pe poluare nu exista nicio decizie la nivel comunitar care să constate că taxa stabilită de OUG nr. 50/2008 ar fi fost contrară dreptului comunitar pentru ca reclamantul să o poată contesta prin intermediul mijloacelor procedurale prevăzute de art. 26 și urm. Cod procedură civilă procedură fiscală.
În consecință, fiind urmată procedura prealabilă, în sensul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, tribunalul apreciază că excepția invocată de către pârâți este nefondată, motiv pentru care o va respinge.
Pe fondul cererii reclamantei, tribunalul reține că solicitarea acestuia este întemeiată pentru motivele ce succed:
Reclamantul a achiziționat autovehiculul marca Seat, an fabricație 2002, înmatriculat anterior, într-un stat membru UE, la data de 05.09.2002 în Franța.
Pentru înmatricularea in România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pe poluare în sumă de 1468 lei, cu chitanța . nr._/03.05.2011.
Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei la data de 09.09.2013, căreia i s-a răspuns prin adresa nr._/09.09.2013, în sens negativ.
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că: procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa pe poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Prin urmare, Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1082 și 1084 Cod Civil (vechi), constând în dobânda legală calculată potrivit art. 124 coroborat cu art. 70 alin. 1 Cod Procedură Fiscală și a Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1899/2004 privind procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor.
Potrivit art. 453 Noul Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata sumei de 674 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâții MFP prin DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița.
Admite cererea formulată de reclamantul M. N., CNP:_, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul C.. Av. Asociate „A. P. E. – T. I.”, din Moreni, ., nr. 56, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 1468 lei actualizată cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă, reprezentând taxă pe poluare și a sumei de lei 647 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 Ianuarie 2014.
Președinte, Grefier,
Jud. C. G. B. S.
Red. /Tehn. C.Gh. /S.B.
Ex. 7/18.02.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 746/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1571/2014. Tribunalul... → |
|---|
