Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 261/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 1390/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 261
Ședința publică din 12.03.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – E. N.
JUDECĂTORI – C. G.
- D. M.
GREFIER M. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul petent S. V., domiciliat în comuna Vulcana P., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2986/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent S. Vaaleriu, lipsă fiind intimatul I. Dâmbovița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995, precum și faptul că s-au depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate la termenul anterior de la I. Dâmbovița.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Recurentul petent depune la dosarul cauzei un bilet de ieșire din spital și un buletin de analize medicale și învederează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul petent S. V., având cuvântul a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs, a criticat sentința instanței de fond în sensul că, a dat o interpretare greșită probelor de la dosar și că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Precizează că, atunci când s-a prezentat, agentul de poliție a spus că este operator radar, dar, din tabelul cu personalul, al poliției, rezultă că același agent este trecut cu altă funcție. Mai susține că din planșele foto rezultă o inadvertență în cea ce privește momentul și poziția echipajului radar, iar viteza cu care a fost înregistrat nu îi aparține și nu știe nici cine la filmat.
Subliniază faptul că, înaintea sa a mai fost oprit un autoturism, care nu figurează pe tabelul depus la instanța de fond, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
În baza dispozițiilor art. 150 cod. pr. civilă instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2986/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.02.2013, încheiat de agent de poliție S. M. din cadrul poliției municipiului Târgoviște – Biroul rutier, petentul a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 150 lei, deoarece la data de 05.02.2013, orele 4:29, a condus autoturismul marca Opel având nr. de înmatriculare_, cu viteza de 68 km/h, înregistrată de cinemometrul AUTOVISION, ROM 151, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 rap. la art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Instanța constată că petentul nu invocă vreo neregularitate privind modul de completare a procesului verbal de contravenție, astfel încât instanța, ținând cont de solicitările petentului, trebuie să stabilească doar dacă se face dovada săvârșirii contravenții reținută în sarcina petentului (ori dacă se face dovada situației indicată de petent) și, pe cale de consecință, să stabilească dacă s-a aplicat o sancțiune conformă cu lege.
În prealabil, instanța reține că, sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, se observă că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu.
Mai constată instanța că petentul nu a invocat eventuale deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, deficiențe care să fie sancționate cu nulitatea relativă; cum nulitatea relativă trebuie invocată de partea interesată, instanța nu este învestită cu o asemenea analiză.
Referitor la dovedirea/nedovedirea faptei pentru care petentul a fost sancționat:
În jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției;
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (paragr. 28);
Ca urmare, chiar dacă o contravenție aparține materiei penale, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au caracter absolut;
Ceea ce este determinant este că, prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă;
Și în cauza A. împotriva României (ulterioară celei invocată mai sus) se face aplicarea acelorași principii. Curtea chiar arată că nu va analiza controversa legată de aplicarea în materie contravențională, a dispozițiilor art. 1169 cod civil de la 1864.
Contravenția pentru care contravenientul a fost sancționat constă în nerespectarea vitezei maxime admisa pe sectorul de drum pe care circula, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
ART. 181 din HG 1391/2006 prevede:,,(1) In situatia in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 1D, dupa prelucrarea inregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul.(2) Datele de identificare a contravenientului care se consemneaza in procesul-verbal de constatare a contraventiei sunt cele comunicate, in scris, sub semnatura proprietarului sau detinatorului legal al vehiculului.”
Intimata a depus buletinul de verificare metrologică numărul_/23.02.2012 (f.27), atestatele de operator radar,,Autovision” numărul_/7.04.2010 (referitor la agent N. I.) și_/27.08.2010 (referitor la agent principal S. M.).De asemenea, a depus înregistrarea video și fotografii (f.23).
Petentul invocă faptul că nu ar fi circulat cu această viteză, însă apreciază instanța, din probele depuse se intimată rezultă că datele din procesul verbal de contravenție sunt în concordanță cu aceste probe.
În urma vizionării înregistrării transmisă pe suport magnetic de către intimată, instanța constată că:
Derulând cadru cu cadru înregistrarea, se observă că autoturismul condus de petent este cel care a fost înregistrat cu viteza de 68 km/oră, neexistând nici un moment în care autovehiculul să fi ieșit din cadrul înregistrării.
Astfel, la momentul 4:29:27, a fost înregistrată viteza de 68 km/h și, chiar dacă în înregistrare nu se observă numărul de înmatriculare, din vizionarea cadru cu cadru se observă că înregistrarea este una continuă (fără întrerupere), până la momentul la care se observă numărul de înmatriculare.
În înregistrare apar datele la care se referă 3.5.1. din anexă, text citat mai sus.
Petentul a invocat, verbal, faptul că în înregistrare ar fi apărut două vehicule și că acest lucru ar conduce la concluzia că proba nu a fost obținută cu respectarea legii.
Instanța constată că nu există o normă de tipul celei invocate de petent.
A existat o anume normă, în anexa la Ordinul 301/2005, care, la art. 4.4 prevedea (printre altele) că măsurătorile realizate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simulan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
Întreg art. 4 a fost abrogat de Ordinul 187/2009.
Pe de altă parte, instanța constată că din înregistrare rezultă că poate fi pus în evidență autovehiculul condus de petent.
Referitor la faptul că petentul ar fi fost refuzat când a cerut înregistrarea:
Chiar dacă s-ar fi făcut o asemenea dovadă a refuzului, legea nu prevede o asemenea obligativitate; nici nu s-a făcut dovada că eventuala neprezentare a acestora i-ar fi cauzat petentului o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
Ținând seama și de considerentele expuse mai sus cu privire la prezumția de nevinovăție, instanța apreciază că, chiar dacă petentul ar fi fost refuzat (așa cum pretinde), acest lucru nu poate însemna, cu excluderea altei soluții, că s-ar fi încălcat prezumția de nevinovăție și că ar trebui anulat procesul verbal de contravenție numai pentru un asemenea (eventual) argument.
În ceea ce privește declarația martorului, instanța constată că martorul a arătat că este cel care l-a însoțit pe petent atunci când acesta a fost oprit de către agentul de poliție.
Martorul nu a declarat despre vreo solicitare a înregistrării, ci doar despre faptul că ar fi avut loc discuția referitoare la comunicarea unei viteze mai mari decât cea reținută în procesul verbal.
Pe lângă faptul că o asemenea susținere este una necredibilă, martorul a arătat și că nu are vreo explicație privind acest mod de a acționa al polițistului.
Pe de altă parte, și dacă ar fi fost reală conversația și dacă nu ar fi fost oprite alte mașini care (potrivit afirmațiilor martorului) ar fi circulat cu viteză mai mare, asemenea lucruri nu sunt de natură a înlătura cele rezultate din înregistrarea vizionată de instanță.
În concluzie, instanța apreciază că intimata a făcut, în condițile legii, dovada săvârșirii contravenției reținută în sarcina petentului, probă care nu a fost combătută de petent cu alte probe apte, recunoascute de lege ca având această aptitudine de a dovedi faptul în discuție.
De asemenea, instanța apreciază că nu s-a dovedit existența unor motive de nelegalitate invocate de petent sau care ar fi putut fi invocate de instanță, din oficiu.
La data de 04.10.2013, petiționarul S. V. a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurentul petiționar a invocat următoarele considerente:
Recurentul arată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate fiind încheiat în fără a se menționa un martor asistent, că instanța nu a analizat fișa radar, că N. iulian este pasibil de pedeapsă penală pentru fals în înscrisuri și pentru că indus în eroare instanța.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 14 ianuarie 2014, intimata I. Dâmbovița a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Desi recurentul face referire la martor asistent, se învederează ca încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 nu poate atrage decât nulitatea relativa a procesului verbal de contravenție, sens în care contravenientul este obligat sa faca dovada ca i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturata altfel decât prin anularea actului sancționator. Or, petiționarul nu a făcut aceasta dovada, în acest sens s-a pronunțat si I.C.C.J. prin Decizia nr. 22/2007.
Recurentul solicita instanței de recurs sa analizeze fisa registru radar, însa obiectul cauzei este „anulare proces verbal de contravenție", sancțiunea contravenționala fiind aplicata în baza acestui înscris.
Nemulțumirea recurentului nu are nici o legătura cu prezenta cauza, iar daca acesta considera ca s-a comis o fapta de natura penala are posibilitatea sa formuleze plângere penala la instituțiile competente.
Fisa registru radar nu este altceva decât un formular în cuprinsul căruia echipajul de politie consemnează constatările efectuate cu cinemometrul.
Recurentul nu se poate prevala de culpa altor participanți la trafic pentru a solicita anularea procesului verbal de contravenție.
Desi recurentul face referire la planșele foto încercând sa creioneze o . inadvertențe, se învederează ca fapta comisa de acesta a fost filmata, iar planșa fotografica reprezintă doar secvențe ale filmării ; instanța de fond a vizionat suportul magnetic pe care l-a depus în cauza, filmare în care se observa fara dubiu ca recurentul a încălcat limita legala de viteza.
Contrar celor susținute de recurent, litera „T" reprezintă inițiala de la cuvântul „Target" = ținta si face referire la autovehiculul ținta care intra in raza de măsurare a cinemometrului.
De asemenea, recurentul susține ca „polițiștii nu au voie sa meargă cu radarul mobil oprit si sa-1 pornească atunci cand se apropie mașina".
In primul rand care este relevanta acestei susțineri din moment ce recurentul a fost depistat de cinemometru rulând cu viteza peste limita admisa si, în al doilea rand, recurentul face o supoziție întrucat este foarte puțin probabil ca a însotit echipajul de politie în autospeciala radar pe timpul efectuării serviciului de patrulare, astfel încat sa poată descrie acțiunile lucratorilor de politie.
Totodată, recurentul nu arata care este acel act normativ in vigoare la momentul comiterii faptei care prevede o astfel de situație, precum cea expusa de recurent.
Se observa ca in continuare recurentul face trimitere la litera „T" dar fara a indica nici măcar un singur act normativ care sa-i susțină afirmațiile.
Ziarul „Click" nu face parte din categoria actelor normative, in schimb Ordinul BRML nr. 301/2005 este actul normativ care privește strict cinemometrele.
Recurentul depășește limita exercitării cu buna credința a dreptului la apărare facand afirmații tendențioase si nefondate la adresa lucrătorilor de politie, fapt pentru care se solicită instanței sa verifice incidența dispozițiilor art. 1081 Cod procedura civila.
Fisa istoric abateri pune in evidenta comportamentul recurentului in trafic si implicit releva incapacitatea acestuia de a se conforma normelor legale ca oricare alt cetățean.
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea recursului, menținerea procesului ca fiind legal și temeinic.
Analizând recursul, prin prisma soluției pronunțată prin sentința atacată și a motivelor invocate, probelor administrate și a textelor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.02.2013, încheiat de agent de poliție S. M. din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște – Biroul rutier, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 150 lei, deoarece la data de 05.02.2013, orele 4:29, a condus autoturismul marca Opel având nr. de înmatriculare_, cu viteza de 68 km/h, înregistrată de cinemometrul AUTOVISION, ROM 151, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 rap. la art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Asupra criticilor referitoare la legalitatea procesului-verbal de contravenție:
Recurentul arată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate fiind încheiat în lipsa unui martor asistent.
Sub acest aspect, tribunalul reține că încălcarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, inclusiv lipsa martorului asistent, ca de altfel încălcarea oricăror alte prevederi ale O.G. nr. 2/2001 care nu sunt cuprinse în dispozițiile art. 17 din ordonanță, reprezintă numai motive de nulitate virtuală ale procesului-verbal, condiționate de existența unei vătămări. Astfel, atât în cazul nulităților relative virtuale, cât și în cazul nulităților absolute virtuale, este necesar ca persoana care contestă procesul-verbal să dovedească o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal sau ca instanța să deducă existența unei astfel de vătămări din finalitatea dispozițiilor încălcate. În acest context, instanța reține că petentul nu a invocat și probat existența unei vătămări, astfel încât procesul-verbal nu poate fi lipsit de efectele sale juridice.
Contrar celor susținute de recurent, litera „T" reprezintă inițiala de la cuvântul „Target" = ținta si face referire la autovehiculul ținta care intra in raza de măsurare a cinemometrului.
În cuprinsul cererii sale, recurentul a mai făcut afirmația că „polițiștii nu au voie sa meargă cu radarul mobil oprit si sa-1 pornească atunci când se apropie mașina", fără a o susține din punct de vedere al probelor administrate sau a unor dispoziții legale.
În final, Tribunalul constată că toate motivele de nelegalitate ale procesului-verbal de contravenție invocate de către recurent sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative și au fost arătate direct în recurs. Având în vedere acest aspecte, chiar dacă ar fi fost întemeiate, nu li se putea da eficiență pe această cale, a recursului.
Asupra temeiniciei soluției pronunțate de Judecătorie, Tribunalul constată că, în mod corect, Judecătoria a reținut că intimata a făcut, în condițile legii, dovada săvârșirii contravenției reținută în sarcina petentului, probă care nu a fost combătută de petent cu alte probe apte, recunoascute de lege ca având această aptitudine de a dovedi faptul în discuție.
Cu valoare probatorie, s-a reținut că intimata a depus buletinul de verificare metrologică numărul_/23.02.2012 (f.27), atestatele de operator radar ,,Autovision” numărul_/7.04.2010 (referitor la agent N. I.) și_/27.08.2010 (referitor la agent principal S. M.).De asemenea, a depus înregistrarea video și fotografii (f.23) și în urma vizionării înregistrării transmisă pe suport magnetic de către intimată, se constată că autoturismul condus de petent este cel care a fost înregistrat cu viteza de 68 km/oră, neexistând nici un moment în care autovehiculul să fi ieșit din cadrul înregistrării.
Probele administrate sunt în concordanță cu disp. art.181 din HG 1391/2006 care prevede:,,(1) In situatia in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 1D, dupa prelucrarea inregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul.(2) Datele de identificare a contravenientului care se consemneaza in procesul-verbal de constatare a contraventiei sunt cele comunicate, in scris, sub semnatura proprietarului sau detinatorului legal al vehiculului.”
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă tribunalul urmează a respinge recursul, a menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul petent S. V., domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2986/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
E. NARCIRS C. G. D. M.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond T. M. E.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- DM
2 ex./04.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 200/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1686/2014. Tribunalul... → |
|---|
