Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1621/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1621/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 6863/120/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA NR. 1621
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
GREFIER: A. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici Legea nr.188/1999”, acțiune formulată de reclamantul S. din Administrația Județeană Dâmbovița cu sediul în mun. Târgoviște, .. 1, jud. Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat funcționari publici în cadrul C. Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu Președintele C. Județean Dâmbovița cu sediul în Târgoviște Piața Tricolorului nr. 1 județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic S. M., pentru reclamanti, lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
În baza art. 219 alin.1 NCPC, instanța identifică apărătorul reclamantei – consilier juridic S. M., cu împuternicire (fila 9).
Consilier juridic S. M., pentru reclamanți, având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale constând în diferența dintre salariul legal de care trebuia să beneficieze fiecare salariat începând cu 1.01.2011 și salariul efectiv încasat actualizat până la data achitării acestuia
În baza art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul S. din Administrația Județeană Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat, a chemat în judecată Președintele C. Județean Dâmbovița, solicitând: includerea începând cu 1.01.2011 a sumei corespunzătoare premiului pentru anul 2010- al 13- lea salariu în majorările salariale de 15% stabilte fncționarilor publici și personalului contractual din cadrul C. Județean; acordarea drepturilor salariale constând în diferența dintre salariul legal de care trebuia să beneficieze fiecare salariat începând cu 1.01.2011 și salariul efectiv încasat actualizat până la data achitării acestuia și promovarea unui proiect de hotărâre care va fi supus aprobării C. Județean Dâmbovița în vederea prevederii în bugetul autorității a sumelor corespunzătoare includerii și acordării dreptului salarial prev. la pct.1
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că i-au solicitat pârâtului punerea în aplicare a prevederilor art. 8 coroborat cu art.1 din Legea nr. 285/2010 începând cu data de 1.01.2011 pentru salariații, membrii de sindicat, însă prin răspunsul comunicat de către acesta, se preciza că, acest drept nu mai poate fi alocat.
Prin întâmpinare, pârâtul Președintele C. Județean Dâmbovița în raport de obiectul prezentei cauze, solicită respingerea cererii întrucât reclamanții au calitatea de funcționari publici numiți în temeiul Legii 188/1999 și din această perspectivă se poate reține incidentă Decizia ÎCCJ nr.21/2013 prin care s-a statuat că funcționarii publici nu pot beneficia de aceste drepturi în forma supusă vechi reglementări
Examinând cererea reclamantei, prin prisma susținerilor și a actelor de la dosar, precum și a textelor de lege incidente în cauză, tribunalul urmează a respinge cererea reclamantei pentru următoarele considerente:
Reclamanții, reprezentați prin sindicat, au invocat ca temei al acordării de către pârâtă a diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual aferent anului 2010, în creșterea salarială lunară stabilită începând cu data de 01.01.2011, împrejurarea că sunt angajați ai C. Județean Dâmbovița având calitatea de funcționari publici, iar temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile art. 25 din Legea 330/2009 care, pentru anul 2010, au prevăzut dreptul reclamanților la acordarea premiului anual, premiu care nu ar fi fost inclus în creșterea acordată.
Astfel instanța reține că prin art. 25 alin.(1) din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit acestui act normativ, beneficiază pentru activitatea desfășurată, de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, plata acestui premiu anual se realiza începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare, sistem care îi vizează și pe reclamanții în cauză.
Prin art. 1 alin. (2) din acest act normativ s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Prin art. 39 alin.(1) lit. w) din Legea nr. 284/2010, s-a prevăzut abrogarea Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009, inclusiv a prevederilor art. 25 din această lege.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, aplicarea acestui act normativ se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor, funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale de aplicare.
În acest scop, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri public, iar art. 8 din acest act normativ a prevăzut că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Prin această reglementare s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformată, dintr-o executare uno ictu, într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.
Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
În referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, Curtea Constituțională a constatat că acesta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său și constituie un „bun” în sensul Convenției, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost modificată doar modalitatea de acordare a acestor sume, anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Întrucât, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în prezent abrogată, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, s-a considerat că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților, pe de o parte, și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, pe de altă parte.
Întrucât legiuitorul a modificat doar modalitatea în care statul urmează să execute în totalitate această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul și întinderea creanței, Curtea Constituțională a stabilit că nu au fost încălcate prevederile constituționale și convenționale referitoare la protecția dreptului de proprietate privată.
De asemenea, instanța de contencios constituțional nu a reținut nici încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.
Totodată, s-a observat și că, faptul includerii sumelor corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, rezultă din aceea că, potrivit prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare din domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției cu cel care s-a acordat în luna decembrie 2011, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pentru anul 2011.
În raport de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 s-a statuat că, potrivit Constituției, singura autoritate abilitată să exercite un control al constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională, iar examinarea de constituționalitate și convenționalitate efectuată în abstract prin aceste decizii se impune instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor analizate.
Pe de altă parte, nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât măsura legislativă, de plată eșalonată a premiului aferent anului 2010, prin includerea sumelor corespunzătoare în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu afectează dreptul reclamanților în substanța sa, iar măsurile luate au fost destinate menținerii echilibrului între cheltuielile și veniturile publice, urmărind un scop de utilitate publică.
Ca atare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi acordat pe cale judecătorească, sumele aferente acestuia fiind incluse în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Or, în legătură cu modul de interpretare al textelor legale incidente în cauză, raportat la aceste temeiuri ale cererii de chemare în judecată, ÎCCJ s-a pronunțat prin Decizia 21/2013, prin care a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Prin urmare, întrucât decizia menționată mai sus este una obligatorie, o astfel de analiză a includerii premiului pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, nu mai poate fi efectuată.
Pentru aceste considerente tribunalul va respinge cererea formulată de reclamantul S. din Administrația Județeană Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta C. Județean Dâmbovița.
Văzând și disp. art. 20, alin. 1 din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul S. din Administrația Județeană Dâmbovița cu sediul în mun. Târgoviște, .. 1, jud. Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat funcționari publici în cadrul C. Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu Președintele C. Județean Dâmbovița cu sediul în Târgoviște Piața Tricolorului nr. 1 județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 13 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. B. A. G.
Red. G.B./tehnored. A.G.
4ex./10.12. 2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1113/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 581/2014. Tribunalul... → |
|---|
