Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 287/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 7910/301/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 287
Ședința publică din 19.03.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - E. I.
JUDECĂTORI - F. E.
- A. – M. G.
GREFIER - MOCANESCU R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – C., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2039/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă N. E., domiciliată în București, .. 6, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art. 242 cod. pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3148/ 22.03.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petiționara N. E., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/10.04.2012, în contradictoriu cu intimata C. SA C., în favoarea Judecătoriei Găești.
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2013, Judecătoria Găești a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și a dispus înaintarea dosarului Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță competentă de la domiciliul petentei.
Prin sentința civilă nr. 6924/25.04.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2039/24.10.2013, instanța de fond a admis plângerea formulată de petenta N. E., în contradictoriu cu intimata C. S.A. C., dispunând anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 10.04.2012, precum și exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat și de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția tardivității plângerii, invocată de intimată, s-a apreciat că este neîntemeiată, motiv pentru care instanța de fond a respins-o, întrucât procesul verbal contestat a fost afișat la domiciliul petentei la data de 27.04.2012, iar plângerea a fost înregistrată inițial la Judecătoria Târgoviște la data de 08.05.2012, deci cu respectarea termenului legal de 15 zile.
Pe fond, s-a constatat că la data de 5.11.2011, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ a circulat pe autostrada A1, km 70+460 m, pe raza localității P., județul Dâmbovița. În urma verificărilor în baza de date a intimatei nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 10.04.2012 prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționată petenta cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, a fost obligată petenta la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea procesului verbal contestat cu planșa foto depusă la dosarul cauzei.
Petenta a formulat plângere în termenul prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001. Astfel, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat a fost comunicat petentei în formă tipărită și nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică fiind valabilă numai pe înscrisurile în format electronic.
Procesul verbal încheiat de intimată poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii 455/2001 și H.G. 1259/2001, însă din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea 455/2001 rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în privința condițiilor și efectelor lor înscrisurilor sub semnătură privată, procesul verbal de contravenție având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, fiind un act autentic, neputând fi un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
De asemenea, procesul verbal contestat are o formă electronică, deși nu este destinat a fi citit în formă electronică, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, de unde rezultă că un înscris semnat electronic nu poate avea decât efectele unui înscris sub semnătură privată.
Având în vedere această situație, precum și faptul că nicio dispoziție din O.G. 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai puțin posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat în formă electronică, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat de petentă este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, de pe acesta lipsind semnătura agentului constatator.
Față de aceste aspecte, instanța nu a considerat necesar a mai analiza temeinicia procesul verbal contestat.
Cu privire la tarifele de despăgubire, s-a reținut că prin Legea 144/23.07.2012 a fost modificată O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. 15/2002, alineatele 3, 3 indice 1 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea 144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis plângerea formulată de petentă și a anulat procesul verbal contestat, exonerând petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate prin acest proces verbal și de la plata tarifului de despăgubire.
La data de 20 ianuarie 2014, intimata C. SA - C. a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat că procesul verbal contestat nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de OG nr. 2/2001, reținând că lipsește semnătura agentului constatator.
Potrivit dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau a altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Nicio o dispoziție nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
În plus, OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C. SA ; autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete, ocazie cu care s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinietă.
Pe cale de consecință, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și menținerea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu disp. art.304 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente:
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens (în prezent înscrisul autentic fiind reglementat de disp. art. 269 din N.c.pr.civ.).
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatareacontravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicat intimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – C., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2039/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă N. E., domiciliată în București, .. 6, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
E. I. F. E. A. M. G.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond M. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. IE/SEM
2 ex. /27.03.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 909/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1395/2014. Tribunalul... → |
|---|
