Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 858/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Sentința nr. 858/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 909/120/2014

Tribunalul Dâmbovița

Mun. Târgoviște, Calea București,

nr. 3, jud. Dâmbovița

Telefon: 0245/_

Fax: 0245/_

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR.858

Ședința publică din data de 20 mai 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: N. E.

GREFIER: C.-E. G.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. G., CNP–_, domiciliat în mun. Târgoviște, ., etaj 7, ., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „T. I.” – mun. Târgoviște, Micro 6, ., etaj 1(Imobil Chimaltex), județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect restituire taxă emisii poluante - fond.

Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 73 lei, conform chitanței . nr._(123)/17.02.2014 (fila 7).

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat T. I. A. V. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.

Procedură de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este îndeplinită.

Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – fila 46, instanța reține că nu există alte cereri înregistrate pe rolul acestei instanțe cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.

În baza art. 219 alin.1 NCPC, instanța identifică apărătorul reclamantului – avocat T. I. A. V., cu împuternicirea avocațială . nr._/2014(fila 7).

Tribunalul, din oficiu, potrivit art.131 alin.1 NCPC, procedează la verificarea competenței.

Avocat T. I. A. V. arată că tribunalul este competent material și teritorial în soluționarea cauzei.

În temeiul art. 131 NCPC, instanța verificând din oficiu competența de soluționare a prezentei cauzei și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea 554/2004 coroborate cu art. 95 pct. 4 N.C.pr.civ., stabilește că este competentă material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.

Avocat T. I. A. V., având cuvântul pe aspectul probelor, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În temeiul art. 254 coroborat cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează probele propuse de reclamant și pârâți, respectiv înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, ca fiind utile soluționării cauzei.

Raportat la probele propuse și încuviințate de instanță, în baza art. 238 NCPC, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul, prin avocat, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii formulate, cu obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare, sumă ce va fi actualizată cu rata dobânzii fiscale, calculată de la data plății până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat nr.09/10.04.2014, în cuantum de 500 lei.

Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL:

Asupra acțiunii de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr._ /25.02.2014, reclamantul Z. G., CNP–_, domiciliat în mun. Târgoviște, ., etaj 7, ., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „T. I.” – mun. Târgoviște, Micro 6, ., etaj 1(Imobil Chimaltex), județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 732 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, pentru a putea să-și înmatriculeze autoturismul de ocazie marca Ford, înmatriculat pentru prima dată în UE la data de 13.09.2001, importat din Germania, a plătit suma de 732 lei, cu chitanța . nr._/12.07.2012, cu titlu de taxă pentru emisii poluante impusă prin prevederile Legii nr.9/2012, conform calcului Administrației Finanțelor Publice stabilit prin decizia de calcul al taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule.

S-a menționat că această taxă contravine reglementărilor Uniunii Europene, dispozițiile dreptului comunitar având prioritate față de dreptul național, din moment ce C.E.J. a U.E. a constat de la 1.07.2008 că Legii nr.9/2012 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, astfel că această taxă nu se mai datorează.

Reclamantul a precizat că a formulat cerere de restituire a taxei de poluare la Administrația Finanțelor Publice, însă solicitarea sa a fost respinsă.

În dovedirea cererii, reclamantul a anexat, în copie: decizia de calcul al taxei pentru emisii poluante, contestație, decizia emisă ca urmare a respingerii contestației, chitanța de plată a taxei pentru emisii poluante, documentele de identificare și proveniență ale autoturismului.

Cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe disp. art. 8 și 11 alin.1 lit. a din Legea nr.554/2004, art.131-135 Cod procedură fiscală, art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, art.117 alin.1 lit. d Cod procedură fiscală, Hotărârile CJUE C-402/2009 T. Vs. România din 07.04.2011 și cauza C-263/2010 N. Vs. România din 07.07.2011, RIL pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.9/2011 prin decizia nr.24/14.11.2011.

La data de 11.03.2014, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât legislația în vigoare prevede în mod expres plata taxei pentru emisii poluante cu ocazia primei înmatriculări, organele fiscale fiind obligate să aplice prevederile dispozițiilor Legii nr. 9/2012.

S-a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare.

S-a precizat că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”. S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) – h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.90, 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 8 alin. 5 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr.50/2008, art. 117 alin. 1 lit. f, art. 124 alin.1 Cod procedură fiscală.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin.1 pct.2 din Noul Cod procedură civilă.

Analizând cererea reclamantului în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru motivele ce succed:

Pentru înmatricularea pentru prima dată în România, a autoturismului marca Ford, înmatriculat pentru prima dată în UE la data de 13.09.2001, importat din Germania, a plătit suma de 732 lei, cu chitanța . nr._/12.07.2012, reprezentând taxă pentru emisii poluante impusă prin dispozițiile Legii nr. 9/2012.

Ulterior, solicitarea reclamantului de restituire a taxei astfel achitată, taxă considerată de acesta ca fiind percepută nelegal prin raportare la dispozițiile comunitare direct aplicabile, cu referire la art. 110 TFUE, a fost respinsă de către pârâta A.J.F.P. Dâmbovița.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismul:

”(1) Obligația de plată a taxei intervine:a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;

(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, a fost însă suspendată prin O.U.G. nr. 1/2012, începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013.

Or, pentru această perioadă (31.01._12), prin modalitatea efectivă de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 9/2012, ca urmare a suspendării prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, nu s-a făcut altceva decât să se producă efectul indirect, interzis de articolul 110 TFUE, acela al instituirii unei taxe care prin maniera de reglementare conduce la favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, provenite din restul statelor membre comunitare, înmatriculate anterior în aceste state, cu consecința afectării liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.

Potrivit interpretării dată de C.J.U.E. prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza C-263/10 N. c. României, art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Se poate astfel constata cu ușurință că, efectul indirect produs de dispoziția de suspendare a prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, pentru perioada suspendării, este tocmai acela al favorizării vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare din restul statelor comunitare, întrucât taxa pentru emisii poluante instituită prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, cu referire la autovehiculele de ocazie, este datorată doar pentru autovehiculele care sunt înmatriculate în România pentru prima dată, chiar dacă au fost anterior înmatriculate în U.E., nu însă și pentru cele care provin de pe piața internă.

Raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul apreciază că Legea nr. 9/2012, în modalitatea în care a fost aplicată pentru perioada 31.01._12, este contrară art. 110 din TFUE, câtă vreme, prin modalitatea efectivă de aplicare, nu face altceva decât să transforme taxa pentru emisiile poluante într-un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, situația fiind una similară cu cea produsă anterior prin taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr. 80/2008.

Interpretarea și aplicarea dreptului comunitar respectiv a prevederilor art. 110 TFUE, prin prisma interpretării date prin hotărârilor preliminare pronunțate în cauzele C-402/09 I. T. c. României și C-263/10 I. N. c. României, ținând seama de circumstanțele expuse, este una atât de evidentă încât în temeiul disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României potrivit cu care, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, urmează a se face aplicarea directă a dispozițiilor comunitare relevante.

De altfel în același sens s-a pronunțat recent C.J.U.E. prin Ordonanța pronunțată la data de 03.02.2014 în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, C. și C. c. României, stabilindu-se că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Prin urmare, întrucât dispozițiile art. 110 TFUE interzic restricționarea liberei circulații a mărfurilor iar aceste dispoziții produc un efect direct necontestat, instanța constată cererea de restituire a sumei achitate de reclamant cu titlu de taxă pentru emisii poluante apare ca fiind întemeiată, cât timp, impunerea și perceperea unei astfel de taxe contravine dreptului comunitar, aplicarea prioritară a dreptului comunitar ducând la lipsirea de efecte a dispozițiilor interne care impun plata taxei ce se solicită a fi restituită.

În consecință, în raport de considerentele expuse, instanța va admite cererea reclamantului, astfel că, reținând caracterul nejustificat al refuzului pârâților de a restitui taxa solicitată de reclamant, în temeiul disp. art. 117, lit. d din C.pr.fisc., va obliga pârâții la plata/restituirea către reclamant a sumei de 732 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante încasată potrivit chitanței . nr._/12.07.2012.

Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat constând în dobânda ce va fi calculată asupra sumei de restituit.

Această dobândă va fi calculată prin raportare la nivelul stabilit potrivit disp. art. 120, pct. 7 din O.G. 92/2003, dispoziții le care trimit prevederile art. 124, alin. 2 din același act normativ, pentru perioada scursă de la momentul achitării taxei de către reclamant până la momentul restituirii integrale și efective a acesteia, sub acest aspect instanța dând din nou eficiență preeminenței dreptului comunitar, astfel cum a fost interpretat prin hotărârea pronunțată de CJCE în cauza C-565/11 M. I., prin care s-a statuat că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal ,(a se vedea art. 70 și art. 124, alin. 1 din O.G. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.

Potrivit art. 451 și art. 453, alin. 1 din Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și, după caz, onorariu avocat.

Văzând și disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamantul Z. G., CNP–_, domiciliat în mun. Târgoviște, ., etaj 7, ., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „T. I.” – mun. Târgoviște, Micro 6, ., etaj 1(Imobil Chimaltex), județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..22, județul Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.

Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 732 lei, reprezentând taxă încasată potrivit chitanței . nr._/12.07.2012, precum și la plata dobânzii aferentă sumei de restituit, dobândă ce va fi calculată de la momentul achitării taxei până la momentul restituirii efective, în raport de nivelul stabilit prin dispozițiile art. 120, pct. 7 din O.G. 92/2003.

Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 573 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.05.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N. ErculescuClaudia-E. G.

Red NE/Tehnored.CEG

7 ex./29.05.2014

..05.2014

Z. G.

Ministerul Finanțelor Publice

Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița

Administrația F. pentru Mediu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 858/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA