Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1049/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1049/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 191/120/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚĂ NR. 1049
Ședința publică de la data de 24 iunie 2014
Instanța constituită din:
P.: A. L. B.
Grefier: O. S. B.
&&&
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul M. V., cu domiciliul în P., județ Dâmbovița și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G., din Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, București, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, București, având ca obiect restituire taxă poluare.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 225 lei, conform chitanței nr._/25.11.2013, fila 8 din dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică reclamantul M. V. a fost reprezentat de avocat A. G. în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, fila 10, lipsă fiind pârâții.
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar de către reclamant a Deciziei nr._/11.05.2009privind calculul taxei de poluare pentru autovehicule ( 5 exemplare), după care;
Apărătorul reclamantului precizează că nu are cereri de formulat sau acte de depus.
Tribunalul, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. A. G., pentru reclamant, pune concluzii de admitere a cererii așa cum a fost formulată, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 2248 lei reprezentând plata taxei de poluare, cu dobânda legală fiscală, de la data plății nedatorate până la restituirea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat conform chitanțelor aflate la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul M. V., cu domiciliul în P., județ Dâmbovița și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G., din Târgoviște, ., ., ., a chemat în judecată pe pârâții: S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, București, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, București, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 2248 lei reprezentând plata taxei de poluare, cu dobânda legală fiscală, de la data plății nedatorate până la restituirea efectivă.
În fapt se arată că a achiziționat din Germania autoturismul marca VOLKSWAGEN, înmatriculat pentru prima oară în Germania la 19.04.2016, iar la data de 11.05.2009 a achitat suma de 2248 lei cu titlu de taxă poluare, taxă impusă de prevederile OUG 50/2008, în vederea înmatriculării autoturismului.
Reclamantul susține că, această taxă specială, fără plata căreia nu putea înmatricula autoturismul achiziționat, contravine reglementărilor Uniunii Europene, respectiv art. 25,28 și 90 din Tratatul CE, tratat la care România a aderat la 1.01.2007.
Se mai arată că, dispozițiile OUG nr.50/2008, sunt contrare dispozițiilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate provin din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală diminuează, sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Față de cele menționate, se solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală, de la data plății, până la data restituirii efective.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 117 lit d), art.124 coroborat cu art. 120 alin.7) din OG nr.92/2003 Codul de procedură fiscală, art.25, 28 și 90 din Tratatul CE, art.148 alin.2 din Constituția României, art.994 Cod Civil, privind plata nedatorată.
Au fost anexate cererii dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 225 lei ( fila 8), iar în copie, următoarele înscrisuri: duplicat chitanță ., nr._/11.05.2009; decizia de calcul nr._/11.05.2009; cererea înregistrată sub nr. 2125/9.01.2014 prin care a solicitat restituirea taxei pe poluare, carte de identitate a vehiculului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Se susține că, decizia de calcul a taxei a fost emisă conform OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării în vigoarea abrogându-se art. 214 ind. 1-214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale UE, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 1 pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003.
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, semnat de România la 25.04.2005, legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale UE, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Astfel, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene se susține că nu sunt incidente, întrucât taxa de poluare trebuie plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 ași art. 9.
Totodată, în speța de față, reclamantul nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute la art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei îi revine ca fiind legal datorată.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 după consolidarea tratatului au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Se mai arată că, principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei de poluare este un principiu acceptat la nivelul UE, iar 18 state membre ale UE practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Pârâta solicită și respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale și cel privind plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, analizând cererea reclamantului, în raport de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente cauzei, reține următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 2248 lei cu chitanța . nr._/11.05.2009 pentru înmatricularea în România a autoturismului marca WOLKSWAGEN . WVWZZZ3CZ6P197007, înmatriculat pentru prima dată în comunitatea europeană în anul 2006, astfel cum rezultă din cartea de identitate auto, tradus în limba română.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare.
CJUE a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Î.C.C.J a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că sumele plătite de acesta nu au fost datorate potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare (11.05.2009) și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Potrivit art. 453 Noul Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. V., cu domiciliul în P., județ Dâmbovița și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. G., din Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, București, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, București, în consecință:
Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 2248 lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății taxei (11.05.2009) și până la restituirea efectivă și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1025 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. B. O. S. B.
Red. ALB
tehnored. OSB
7 ex. / 15._
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 858/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 10-06-2014, Tribunalul... → |
|---|
