Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 540/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 540/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 2244/284/2013
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR.540
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. L. B.
Judecător – A.-M. G.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-petent D. B., domiciliat în municipiul București, . M., numărul 6, sectorul 1, cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură I. Soricică, cu sediul în municipiul București, Bulevardul Timișoara, numărul 7, ., apartament 8, sectorul 6, împotriva sentinței nr. 407/29.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița având ca obiect plângere contravențională.
Apelul este timbrat cu suma de 20 lei conform chitanței nr._/14.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Soricică I. pentru apelantul petent D. B., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimat I. Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că apelul este timbrat, că în procedura de regularizare a cererii de apel au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: întâmpinare formulată de I. Dâmbovița; motive de apel și răspuns la întâmpinare formulate de apelantul petent, după care:
Avocat Soricică I. pentru apelantul petent D. B.,depune la dosar dovada achitării taxei de timbru chitanța nr._/14.10.2014 pentru suma de 20 de lei.
La interpelarea instanței, apărătorul apelantului petent D. B. apreciază că Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal este competent să soluționeze apelul.
Tribunalul stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat Soricică I. pentru apelantul petent D. B. depune la dosar un set de înscrisuri printre care și practică judiciară în materie și solicită admiterea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 482 raportat la art. 254 Cod procedură civilă, tribunalul încuviințează pentru apelantul petent, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ca fiind legale, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Avocat Soricică I. pentru apelantul petent D. B. învederează că nu are alte cereri de formulat și apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Avocat Soricică I. pentru apelantul petent D. B. solicită, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
Apărătorul apelantului petent susține apelul, în sensul că la judecata pe fond a invocat trei motive pentru care a solicitat admiterea plângerii și anume: că apelantul ar fi rulat în afara localității, al doilea că în imaginile furnizate de poliție apar două autovehicule, dintre care unul al apelantului și altul cu care se încrucișa, astfel că există un serios dubiu că viteza înregistrată ar aparține petentului și un al treilea că în speță ar fi aplicabile dispozițiile normei de metrologie legală 021-05 pct. 3.1.1. lit. c cu privire la marja de eroare.
În opinia sa, instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la primul aspect, acela dacă petentul a rulat în localitate sau în afara ei, recunoscând că acest aspect ar putea crea o confuzie, dar nu a dat vreun efect acestei constatări.
Instanța fondului nu s-a pronunțat pe faptul că în imagine apar două autovehicule și că viteza ar putea fi a celuilalt autovehicul, pentru că într-una dintre imagini, din cele trei fotografii, este afișată viteza măsurată, respectiv de 103 km/h, când cele două mașini sunt în imagine, iar când este doar mașina apelantului petent viteza măsurată este de 80km/h, ceea ce conduce la concluzia că viteza de 103km/h aparține celuilalt autovehicul.
Cu privire la cel de-al treilea aspect, respectiv că în speță sunt aplicabile dispozițiile normei de metrologie legală 021-05 pct. 3.1.1. lit. c cu privire la marja de eroare, apărătorul apelantului petent susține că verificarea metrologică a aparatelor radar se efectuează în fiecare an, iar viteza măsurată trebuie să se încadreze într-o marjă de eroare, respectiv pentru radarele staționare marja de ± 3 km/h, iar pentru cele în deplasare marja de eroare de ± 4km/h.
Apărătorul apelantului petent contestă că acesta ar fi condus cu viteza de 103 km/h, dar, chiar dacă s-ar admite această viteză, să se aibă în vedere aspectul reglementat de norma de metrologie. Apelantul petent a avut ferma convingere că se afla în afara localității și nu a putut observa indicatorul din cauza topografiei terenului din zonă, dar și a faptului că indicatorul era mascat de vegetație.
În opinia sa, există un dubiu serios cu privire la viteza reală cu care a condus apelantul petent, pentru că atunci când institutul de metrologie face verificarea metrologică a radarului, el urmărește doar dacă se încadrează marja de eroare, dar nu spune, cu precizie ce eroare are aparatul. Marja de eroare este relevantă în situația limitelor de viteză care impun încadrări și sancțiuni diferite, în principal, sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere depinde de sancțiunea principală.
Apărătorul apelantului petent învederează instanței că norma de metrologie legală prevede că aparatele radar nu trebuie să funcționeze în apropierea surselor de radiații electromagnetice sau a liniilor de înaltă tensiune, așa cum a fost și în cazul de față, care ar putea fi un motiv pentru care aparatul radar nu a înregistrat corect viteza, pentru că petentul a circulat cu maxim 80 km/h, nu cu 103 km/h.
Avocat Soricică I. pentru apelantul petent D. B. pune concluzii de admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. nr. 407/29.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul D. B., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dâmbovița, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/24.11.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Petentului D. B. i-a fost întocmit procesul verbal de contravenție . numărul_/24.11.2013, deoarece la data respectivă, în jurul orei 1507, pe DN 71 Conțești, zona Stadionului, a condus autoturismul marca Nissan, cu numărul_, în interiorul localității Conțești, pe DN 71, cu viteza de 103 km/h în localitate, fiind depistat de cinemometrul tip radar Autovision . 150 montat pe auto MAI_, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile articolului 48 raportat la articolul 102 alineatul 3 litera e din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute (articolul 16 alineatul 1 din OG numărul 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că intimata a dovedit faptul că înregistrarea vitezei a fost realizată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic utilizat de către un lucrător de poliție atestat în acest sens.
Petentului i s-a dat posibilitatea de a dovedi ceea ce a susținut, în sensul că nu se găsea în interiorul localității, însă din mărturia depusă nu poate fi luată în seamă, atâta timp cât din înregistrare rezultă că petentul se afla în interiorul comunei Conțești, iar zona filmată este una în localitatea Conțești situată după primele case din . găsesc terenuri fără locuințe și care poate crea confuzie cu privire la acest aspect, însă, în mod cert se găsește după .>
În raport de aceste considerente, dar ținând cont și de istoricul abaterilor de acest gen ale petentului, instanța a respins plângerea și a menținut procesul verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, petentul D. B., solicitând în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
În motivele de apel, depuse la dosar, apelantul petent a susținut că instanța fondului a omis să se pronunțe asupra a două aspecte, și anume dubiul serios că valorile de viteză înregistrate, așa cum ele apar în fotografiile puse la dispoziție de intimată ar fi ale mașinii petentului, în condițiile în care în raza de acțiune a radarului, așa cum rezultă din aceste imagini, apare și un alt autovehicul în mișcare, iar aceste viteze ar fi putut să fie ale celuilalt vehicul.
Apelantul petent susține și faptul că într-una dintre imagini, înregistrată la o secundă după alta, în care viteza măsurată a fost de 103 km/h, viteza afișată scade dintr-o dată la 80 km/h, fără valorile intermediare care sunt presupuse de o asemenea diminuare drastică. Acest lucru demonstrează faptul că aparatul radar a înregistrat consecutiv vitezele a două autovehicule, al petentului și celălalt care apare în fotografie, fără să poată preciza care dintre ele rula cu această viteză.
Cu privire la influența pe care dispozițiile art. 3.3 lit.b din Norma de metrologie legală NML 21-05 o au asupra stabilirii vitezei reale, față de viteza măsurată, apelantul petent precizează că, chiar dacă prin excepție ar fi circulat cu viteza măsurată de 103 km/h, viteza reală a mașinii sale s-ar fi situat între 98,88 m/h și 107,12 km/h, ceea ce presupune un alt dubiu serios cu privire la încadrarea juridică a pretinsei fapte.
La data de 25.07.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, pentru următoarele motive:
Referitor la primul motiv de apel, se arată că potrivit Regulamentului nr. 13 al CEE al O. - decelerația medie pentru autoturisme este de 20,88 km/h într-o secundă. Scăzând din viteza medie cu care se deplasa autoturismul apelantului această viteză medie, rezultă că acesta putea să deceleze într-o secundă de la viteza de 103 km/h la viteza de 83 km/h. Din filmare se poate observa că mai apar viteze intermediare de 98 km/h și 88 km/h. Totodată, pe sensul de mers al mașinii petiționarului nu mai există alte mașini care să circule, în urma sa, deci acele viteze aparțin cu siguranță mașinii petiționarului aflată în procesul de decelerație.
Se arată că, viteza de 103 km/h nu poate aparține autovehiculului marca Dacia, care circula înaintea mașinii de poliție, întrucât, aceasta are o viteză constantă, iar în caz contrar, dacă ar fi depășit viteza regulamentară, aparatul radar ar fi pornit automat, măsurarea vitezei mașinii Dacia, înainte să apară în cadru, mașina petentului.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, intimatul invocă dispozițiile art.204 alin.1Cod procedură civilă, potrivit cărora ” reclamantul poate să își modifice cererea de chemare în judecată și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat”.
Reclamantul își poate modifica cererea de chemare în judecată prin introducerea de noi motive de fapt, doar în condițiile articolului menționat.
Din cererea de chemare în judecată nu rezultă faptul că reclamantul a invocat marja de eroare a aparatului radar. De asemenea, nu și-a modificat cererea de chemare în judecată, întrucât, intimata nu a fost citată cu o comunicare a modificărilor cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor pct.3.1.1 din Ordinul BRML nr. 301/2005 pentru omologarea unui cinemometru, acesta trebuie să îndeplinească cerințele tehnice și metrologice și numai după ce a îndeplinit toate cerințele este declarat „admis” pentru punerea în funcțiune și utilizare fiind incidente dispozițiile art.5 din Ordinul BRML nr. 301/2005 în ceea ce privește legalitatea cinemometrului.
Un cinemometru declarat admis la verificarea metrologică și cu marcajul de verificare metrologică în termen de valabilitate are calitatea de mijloc de măsurare legal, iar o valoare indicată de un mijloc de măsurare legal nu se corectează cu eroarea tolerată prevăzută de NML.
În acest context, este evident că viteza reală este cea cu care a fost depistat apelantul la momentul comiterii faptei, iar procesul verbal de contravenție este, deopotrivă, legal și temeinic.
În subsidiar, intimatul solicită în mod expres, aplicarea unei amenzi judiciare apelantului, în temeiul art. 12 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece acesta și-a exercitat drepturile procesuale în mod abuziv, și cu rea credință, pentru că deși a vizionat, în ședința publică suportul magnetic, observând cât se poate de clar că a comis fapta contravențională în localitate și că a circulat cu o viteză de 71 km/h.
Apelantul petent a formulat răspuns la întâmpinare prin care a susținut că nu a crezut nici un moment că se află în localitate, atâta vreme cât ajunsese pe un sector de drum, iar în apropiere se aflau două sau trei clădiri, după care pe o porțiune, de un km pe ambele părți era doar câmp și, în aceste condiții, chiar dacă ar fi observat mașina poliției, nu ar fi frânat, fiind convins că rulează cu o viteză legală. Faptul că nu a frânat deloc, dar a fost înregistrat consecutiv cu viteze diferite, de peste 20 km/h, îi dă convingerea că viteza atribuită lui, este de fapt a altei mașini.
Cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată, apelantul petent susține că la singurul termen de judecată nu a făcut decât să invoce o normă de metrologie, un act normativ, ca probă în susținerea argumentelor sale, ceea ce nu reprezintă o modificare a cererii și nici propunerea de probe în afara cadrului legal.
Se mai susține că verificarea metrologică nu se constituie într-o operațiune de corectare a erorilor de măsurare, cum lasă să se înțeleagă intimatul, ci doar avizează aparatele care se încadrează în normă și le respinge pe cele cu erori și atâta timp cât în buletinul de verificare nu specifică eroarea fiecărui aparat supus controlului metrologic, există un serios dubiu cu privire la valoarea vitezei reale a mașinii sale, această împrejurare fiind de luat în seamă doar în cazurile când vitezele măsurate se află la limita dintre valori ce impun încadrări juridice diferite.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Referitor la primul motiv de apel, în care se invocă un dubiu în legătură cu valorile de viteză înregistrate, în sensul că imaginile apar la o secundă una după alta, iar viteza măsurată inițial de 103 km/h, nu putea să scadă la 80 km/h, instanța îl consideră neîntemeiat, întrucât potrivit Regulamentului nr. 13 al CEE al O., decelerația medie pentru autoturisme este de 80,88 km/sec., astfel că viteza inițială de 103 km/h, putea să scadă la 83 km/h.
Totodată, din filmare se poate observa că apar și viteze intermediare de 98, respectiv 88 km/h, această scădere fiind rezultatul frânării, întrucât petiționarul zărise echipajul de poliție.
Din imaginile surprinse pe DVD, rezultă fără dubiu, că în spatele mașinii petiționarului nu se mai afla altă mașină, astfel că viteza înregistrată pe aparatul radar era cea a mașinii petentului. Chiar dacă în fața mașinii de poliție rula un autovehicul Dacia, acesta rula cu viteză corespunzătoare, întrucât, în caz contrar, ar fi pornit automat măsurarea vitezei mașinii Dacia, înainte ca să apară în cadrul mașinii petiționarului. În aceste condiții, nu există nici un dubiu că viteza de 103 km/h este cea a mașinii petiționarului petent.
Faptul că autoturismul petentului a circulat cu o viteză peste limita legală, rezultă și din mențiunile făcute de acesta în procesul verbal, în sensul că nu a observat indicatorul de intrare în localitate. Ori, câtă vreme nu a observat indicatorul de intrare în localitate, el a considerat că circulă cu viteza legală.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, intimata susține, în mod greșit că petiționarul și-a modificat cererea de chemare în judecată, întrucât invocarea normei metrologice care vizează marja de eroare a aparatului radar, a fost doar o apărare susținută în fața instanței de fond.
Acest motiv este neîntemeiat, întrucât, la instanța de fond a fost depusă la dosarul cauzei de intimatul I. Dâmbovița, dovada efectuării verificării metrologice a aparatului radar cu care a fost depistată viteza de rulare a autoturismului condus de petent, indicându-se la fila 37 a dosarului de fond faptul că cinemometrul de control rutier tip R. . 150, montat auto cu nr. MAI_, care măsoară în regim staționar și de deplasare, a fost declarat admis de către Biroul Român de Metrologie Legală, la data de 21.02.2013, valabilitatea verificării fiind de un an.
Potrivit Ordinului Biroul R. de Metrologie nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)", astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005, la pct. 5. se prevede: „ 5.1. Atestarea legalitãții unui cinemometru se realizeazã numai dupã demonstrarea conformitãții acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilã pentru introducerea pe piața și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare. 5.2. Atestarea legalitãții se realizeazã prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legalã în vigoare. 5.2.1. În buletinele de verificare metrologicã, eliberate în urma verificãrilor inițiale și a verificãrilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționeazã în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie sã se menționeze marca și numãrul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilã numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuãrii verificãrii metrologice.”
Ca urmare, aplicarea Normelor metrologice, care reglementează, conform art. 1.1 „cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie sã le îndeplineascã cinemometrele utilizate la mãsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicãrii prevederilor legislației rutiere”, este realizată prin verificarea metrologică de către instituții special abilitate, care, în urma verificărilor, eliberează buletinele de verificare metrologicã, menite să demonstreze conformitatea cinemometrului cu cerințele metrologice și tehnice.
Odată demonstrată această conformitate, se realizează, potrivit textului de lege pre-citat, atestarea legalității cinemometrului. Ca urmare, nu poate fi contrazisă, în nici un mod, măsurarea vitezei realizată cu un cinemometru a cărui încadrare în cerințele metrologice și tehnice a fost constatată și certificată de către instituția dotată cu mijloace specifice de realizare a verificărilor prevăzute de Norme.
A considera altfel ar conduce la ipoteze inacceptabile, întrucât nu s-ar putea explica de ce o instanță, care face aprecieri generale cu privire la marja de eroare în care trebuie să se încadreze măsurarea unei viteze de către un aparat radar (și care constituie rezultatul final al verificării metrologice) nu ar putea face aprecieri și cu privire la alte cerințe metrologice și tehnice reglementate de Norme, cum ar fi de pildă dacă cinemometrul îndeplinește cerințele specificate la paragraful 3.1.1 (erori maxime tolerate pentru mãsurarea vitezei) după verificarea funcționării cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influenta: temperatura, umiditatea relativã, tensiune electrica de alimentare în domeniul: [U(n) - 10%] V ... [U(n) + 20%] V, unde U(n) este tensiunea nominalã de alimentare, specificatã de fabricant, radiație electromagnetica intensitatea câmpului electromagnetic 10 V/m în domeniul de frecvente 27 MHz ... 1000 MHz, impulsuri de interferenta, descãrcãri electrostatice, vibrații sinusoidale.
Or, este evident că toate aceste elemente pur tehnice, necesare a fi avute în vedere pentru a se determina dacă măsurarea vitezei de către un anumit cinemometru se încadrează sau nu în marja de eroare prevăzute de pct.3.1.1 al Normelor, sunt verificate de către Biroul Român de Metrologie Legală la momentul emiterii buletinului de verificare metrologică, acesta fiind unica instituție abilitată să se pronunțe cu privire la marja de eroare a măsurătorilor realizate de un aparat cinemometru și în consecință să ateste legalitatea respectivului aparat.
Ca urmare, odată ce s-a făcut dovada că aparatul radar consemnat în cuprinsul procesului verbal are verificare metrologică valabilă la data utilizării sale, temeinicia faptei de conducere pe drumurile publice cu o anumită viteză, depistată de aparatul radar respectiv, este de necontestat.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca în baza art. 480 Cod procedură civilă, să respingă apelul declarat și pe cale de consecință a se păstra sentința instanței de fond, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-petent D. B., domiciliat în municipiul București, . M., numărul 6, sectorul 1, cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură I. Soricică, cu sediul în municipiul București, Bulevardul Timișoara, numărul 7, ., apartament 8, sectorul 6, împotriva sentinței nr. 407/29.04.2014 pronunțată de către Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2014.
Președinte,Judecător,
A. L. B. A.- M. G.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. ALB
Tehnored AB/ȘEM
4 ex/21.11.2014
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Judecator fond – A. V.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 484/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 311/2014. Tribunalul... → |
|---|
