Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 295/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 295/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 6253/120/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA-SECȚIA A II A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR 295
Ședința publică din data de 24.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE :G. A. M.
GREFIER: J. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”, acțiune formulată de reclamantul S. I. Funcționari Publici Personal Contractual CAS și Administrație Publică, cu sediul în municipiul Târgoviște, . – C3, județul Dâmbovița, CUI_, reprezentat legal prin Președinte O. I., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. P. Produlești – prin primar, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns președintele de sindicat O. I. identificat cu CI . nr_, CNP_, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul în care s-a îndeplinit procedura de citare, după care:
Instanța pune în discuție competența materială și teritorială de soluționare a prezentei cauze.
Reclamantul, prin reprezentant, arată este competent a soluționa cauza, Tribunalul Dâmbovița.
În temeiul art. 131 NCPC raportat la art. 10 din legea 554/2004 și 107 din N C.pr.civ, instanța apreciază că Tribunalul Dâmbovița este competent pentru soluționarea prezentei cauzei.
Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – f. 5 instanța reține că nu există alte cereri înregistrate pe rolul acestei instanțe cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.
Instanța ia act că în cauză nu au fost formulate cereri modificatoare ale cererii principale, conform art 204 N .cpr.civ sau cereri de renunțare la judecata cererii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin reprezentant, având cuvântul pe aspectul probelor, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 258 și art 254 c.pr.civ, instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind legale, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța din oficiu invocă aplicabilitatea în cauză a Deciziei ÎCCJ nr 21/2012 pronunțate în urma soluționării recursului în interesul legii.
Reclamantul, prin reprezentant arată că nu solicită termen pentru a formula un punct de vedere față de aspectul pus în discuție de instanță, având cunoștință de aceste prevederi.
Raportat la probele propuse și încuviințate de instanță, în baza art. 238 NCPC, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin reprezentant, având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea cererii formulate, având în vedere că salariații din cadrul Primăriei Produlești nu au încasat al 13 lea salariu. Decizia nr. 21/2012 a ICCJ se referă la situațiile în care cel de-al 13 lea salariu a fost inclus în salariul de bază, situație ce nu se regăsește în cadrul Primăriei Produlești. Față de aceste aspecte solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița- Secția I Civilă, sub nr._ reclamantul S. I. Funcționari Publici Personal Contractual CAS și Administrație Publică pentru membrii de sindicat, salariați ai Primăriei Produlești a solicitat în contradictoriu cu pârâta U.A.T. P. Produlești prin primar acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de „al 13-lea salariu”, reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația in vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat in mod retroactiv.
Reclamantul a mai arătat că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cat dispozițiile legale ce îl prevedeau erau in vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânata pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acorda premiul, orice prevedere contrara încălcând principiul neretroactivitatii.
De asemenea prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicata in M.O. nr. 878/28 decembrie 2010 (in vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut in mod expres ca sumele corespunzătoare premiului anual 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, personalului din sectorul bugetar.
In drept: art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. 1 din Codul Civil, Legea nr. 285/2010, art. 15 alin.2, art.20, 41, 44 din Constituția României, art.l din Primul protocol adițional la Convenția europeana pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament in ceea ce privește încadrarea in munca si ocuparea tortei de munca și art. 211 din Legea nr. 62/2011.
Au fost anexate, în copie, tabel cu angajații pârâtei, împuternicire, practică judiciară.
Pârâta nu a depus la dosar întâmpinare.
La data de 12.11.2013 sindicatul reclamant a depus la dosar un tabel din care rezultă că numiții P. M., D. A., C. L., G. E., N. V., G. A., A. V., S. V. și R. G. sunt angajați ai pârâtei P. Produlești în calitate de funcționari publici și că numiții G. M., G. G., V. M., V. G., V. V., C. C., L. G., P. I., I. N., M. A., M. P. și N. V. sunt angajați ai pârâtei în calitate de personal contractual.
Tribunalul a dispus disjungerea cererii în ceea ce îi privește pe funcționarii publici P. M., D. A., C. L., G. E., N. V., G. A., A. V., S. V. și R. G. și formarea unui dosar separat pentru aceștia.
La data de 14.11.2013 s-a format dosarul nr._ pentru angajații Primăriei Produlești cu calitatea de funcționari publici, în care tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, excepție ce a fost admisă prin sentința nr 1824/14.11.2013.
La data de 26.11.2014 cauza a fost înregistrată la Secția a II a Civilă de C. Administrativ Și Fiscal a Tribunalului Dâmbovița, sub nr._ .
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Temeiul de fapt invocat de reclamant, al acordării plății sumelor corespunzătoare celui de-al 13 salariu pe anul 2010, îl reprezintă împrejurarea că aceștia sunt angajați ai Primăriei Produlești și au calitatea de funcționari publici, iar temeiul de drept îl reprezintă art. 25 din Legea 330/2009.
Reține instanța că prin art. 25 alin.(1) din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit acestui act normativ beneficiază, pentru activitatea desfășurată, de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, plata acestui premiu anual se realiza începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.
Prin art.1 alin. (2) din acest act normativ s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Prin art.39 alin.(1) lit. w) din Legea nr. 284/2010, s-a prevăzut abrogarea Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009.
Abrogarea expresă directă a actului normativ anterior ce avea același obiect de reglementare a fost realizată în conformitate cu normele de tehnică legislativă, conținute de art. 64 alin. (1) și (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, dându-se astfel expresie rolului acestui instrument legislativ, de înlăturare a antinomiilor în drept.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, aplicarea acestui act normativ se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor, funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale de aplicare.
În acest scop, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri public, iar art. 8 din acest act normativ a prevăzut că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Prin această reglementare s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformată, dintr-o executare uno ictu, într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.
Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
În referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, Curtea Constituțională a constatat că acesta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său și constituie un „bun” în sensul Convenției, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost modificată doar modalitatea de acordare a acestor sume, anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Întrucât, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în prezent abrogată, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, s-a considerat că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților, pe de o parte, și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, pe de altă parte.
Întrucât legiuitorul a modificat doar modalitatea în care statul urmează să execute în totalitate această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul și întinderea creanței, Curtea Constituțională a stabilit că nu au fost încălcate prevederile constituționale și convenționale referitoare la protecția dreptului de proprietate privată.
De asemenea, instanța de contencios constituțional nu a reținut nici încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.
Totodată, s-a observat și că, faptul includerii sumelor corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, rezultă din aceea că, potrivit prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare din domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției cu cel care s-a acordat în luna decembrie 2011, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pentru anul 2011.
În raport de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 s-a statuat că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite un control al constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională, iar examinarea de constituționalitate și convenționalitate efectuată în abstract prin aceste decizii se impune instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor analizate.
În consecință, premiul pretins de reclamant nu poate fi acordat pe cale jurisprudențială în configurarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 330/2009, pe baza efectuării, de către instanțele de judecată, a unui examen de constituționalitate și convenționalitate a normelor cuprinse în art. 8 din Legea nr. 285/2010 sub aceleași aspecte asupra cărora instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în precedent, prin decizii cu efecte general obligatorii.
Pe de altă parte, nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât măsura legislativă, de plată eșalonată a premiului aferent anului 2010, prin includerea sumelor corespunzătoare în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu afectează dreptul reclamanților în substanța sa, iar măsurile luate au fost destinate menținerii echilibrului între cheltuielile și veniturile publice, urmărind un scop de utilitate publică.
Ca atare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi acordat pe cale judecătorească, sumele aferente acestuia fiind incluse în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
De altfel, în legătură cu modul de interpretare al textelor legale incidente în cauză, raportat la aceste temeiuri ale cererii de chemare în judecată, ÎCCJ s-a pronunțat prin Decizia 21/2013, prin care a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”, acțiune formulată de reclamantul S. I. Funcționari Publici Personal Contractual CAS și Administrație Publică, cu sediul în municipiul Târgoviște, . – C3, județul Dâmbovița, CUI_, reprezentat legal prin Președinte O. I., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. P. Produlești – prin primar, cu sediul în ..
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în condițiile art 83(3) și 84(2) N.c.pr.civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.02.2014.
Președinte, Grefier,
G. A. M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
4ex/11.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 537/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 27/2014.... → |
|---|
