Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1611/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1611/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 2939/120/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 1611
Ședința publică din: 11.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. P.
GREFIER: L. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B. M., domiciliată în Fieni, ., ., ap. 10, ., cu domiciliul procesual ales în Fieni, .. ., ., în contradictoriu cu pârâta P. B., C.:_, cu sediul în comuna B., ., județul Dâmbovița, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - fond.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pârâta prin avocat C. A., cu împuternicire avocațială ., nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2014, aflată la fila 25, cu lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că dosarul a fost amânat pentru a se achita taxa judiciară de timbru și pentru a se comunica întâmpinarea prin care a fost invocată excepția prematurității acțiunii, faptul că prin serviciul registratură, la data de 05.11.2014, reclamanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, respectiv chitanța nr._/04.11.2014, și răspuns la întâmpinare, după care:
Tribunalul ia act de precizările depuse de către reclamantă și pune în discuție excepțiile invocate de către pârâtă.
Pârâta, prin avocat, arată că, dacă se vor lua în considerare precizările reclamantei și se va trece peste excepția invocată, anume a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, solicită admiterea excepției prematurității introducerii acțiunii, întrucât instanța a fost chemată să judece un litigiu, or din înscrisurile dosarului nu rezultă nașterea unui litigiu între reclamantă și pârâtă.
La interpelarea tribunalului referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile, pârâta, prin avocat, arată că nu exisă procedură prealabilă. Totodată, arată că acțiunea ar fi prescrisă parțial, respectiv în ceea ce privește perioada de dinainte de înregistrarea acțiunii (anterior datei de 25.06.2014), iar temeiul îl reprezintă Decretul-lege nr. 167, sub imperiul căruia s-a născut această prescripție.
La interpelarea tribunalului referitoare la faptul dacă reclamanta are calitatea de funcționar, pârâta, prin avocat, arată că reclamanta are calitatea de funcționar.
Tribunalul, deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, o respinge, având în vedere precizările reclamantei.
Tribunalul rămâne în deliberare asupra excepției prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /24.06.2014, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâta P. B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună să fie obligată pârâta la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumei prevăzută în titlul executoriu ce intră sub incidența OUG nr.71/2009, respectiv sentința civilă nr. 584/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești, ce constituie titlu executoriu potrivit art. 274 din Codul muncii, republicat, și până la data achitării efective și integrale a creanțelor stabilite prin acest titlu executoriu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt, prin sentința civilă nr. 584/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul Sindicatul Independent Funcționari Publici Personal Contractual CAS Dâmbovița și Administrație Publică, din care am făcut parte în calitatea mea de funcționar public în cadrul Primăriei B., până la data pensionării mele, iar pârâta a fost obligată la plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 și până la data plății efective și pentru viitor, în funcție de data angajării fiecărui salariat, în numele și pentru funcționarii publici din cadrul primăriei.
A arătat reclamanta că, în mod succesiv, s-a suspendat orice executare silită și plata sumelor de bani ce erau datorate, au fost eșalonate astfel „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se realizează astfel: a) în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu."
Ulterior, prin alte acte normative (ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 18 din 9 martie 2010; ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 45 din 19 mai 2010; ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 113 din 8 decembrie 2010; LEGEA nr. 22 8 din 5 decembrie 2 011; LEGEA nr. 229 din 5 decembrie 2011; LEGEA nr. 23 0 din 5 decembrie 2 011) s-a stabilit: „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
S-a mai susținut că actualizarea realizată prin dispozitivul hotărârii are un caracter compensatoriu, putând fi cumulată cu dobânda legală moratorie.
Totodată, a arătat reclamanta că natura juridică a drepturilor principale purtătoare de dobândă este una salarială, iar acordarea dobânzii legale s-a făcut în considerarea dispozițiilor din cod civil prin raportare la textul normativ din Codul muncii privind răspunderea patrimonială, cât și salarizarea, apreciindu-se că aceasta corespunde beneficiului de care am fost lipsiți raportat la suma datorată (lucrum cessans).
A precizat reclamanta că modificarea reglementării legale din Codul muncii din 2003 a schimbat modalitatea de recuperare a acestor prejudicii din raporturile de muncă, dându-se posibilitatea recuperării atât a debitului - suma datorată (lucrum cessans), cât și pierderea rezultată din neutilizarea acestor sume (damnum emergens).
În prezent, a considerat reclamanta că este posibilă nu numai actualizarea creanței inițiale și acordarea dobânzii legale, ci și actualizarea dobânzii legale moratorii, astfel spus este permisă actualizarea sumei reprezentate de creanța inițială și de dobânda legală moratorie corespunzătoare acesteia.
Potrivit art. 1535 din Noul cod civil „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic."
Dispoziția se aplică atât celor care exploatează o întreprindere (profesioniști) cât și celorlalte subiecte de drept civil.
A opinat reclamanta că, în prezent, Ordonanța nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede în art. 1 că: „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.
Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie.
Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare." Rata dobânzii legale remuneratorii se raportează la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României. Aceasta este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. Cea penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
Aceasta înseamnă că textul de lege recunoaște posibilitatea acordării unei dobânzi penalizatoare, în caz de neîndeplinire a obligației de către debitor, fară a face însă nici o distincție în funcție de natura obligației (a da, a face, a nu face), aplicându-se deci, în temeiul principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus, inclusiv la obligațiile având ca obiect plata unor sume de bani.
A mai arătat reclamanta că Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, pe care România trebuie să o transpună, stabilește în principal: un termen de plată maximal pentru autoritățile publice de 30 de zile de la data primirii facturii, de la data recepționării bunurilor/serviciilor sau de la data finalizării procedurii de verificare/acceptare a bunurilor/serviciilor; termenul poate fi prelungit, prin contract, până la maxim 60 de zile, cu condiția să fie temeinic justificat; o dobândă legală penalizatoare mai mare (rata de referință a Băncii Naționale plus 8 puncte procentuale); principiul potrivit căruia dobânda curge fără punerea în întârziere a instituției publice debitoare.
Astfel, actualizarea creanței are caracter compensatoriu. Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. In timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii), se ajunge la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu are loc o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fară justă cauză a creditorului.
Deci, pe lângă dobânda legala ca dauna moratorie, creditorul poate pretinde si alte daune ce au caracter compensatorii si care sunt menite sa acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorata inflației, dupa ce aceasta a ajuns la scadenta. Valoarea acestuia din urma prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominala a creanței si valoarea sa reala la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentata pe natura si scopurile diferite ale celor doua instituții; dobânda este prețul lipsei de folosința, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Toate aceste considerente, justifică acordarea dobânzii legale aferente sumelor la plata cărora pârâții au fost obligați, motiv pentru care s-a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile OG 5/2001, OG 13/2011, art. art. 1535 din Noul cod civil. Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L48 din 23 februarie 2011, cât și practica judiciară respectiv Decizia nr. 304/04.02.2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, cât și Minuta Comisiei de Unificare a practicii judiciare în materie civilă din 10.03.2010, punctul 15, paginile 8-9.
În dovedirea cererii, reclamanta a anexat, în copie, carte de identitate, sentința civilă nr. 584/8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, cupon de pensie.
La data de 01.10.2014, pârâta P. B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea, pe cale de excepție, a cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă și ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat ca, în situația în care se vor respinge excepțiile invocate, să admită în parte cererea de chemare în judecată pentru o perioadă începând cu 3 ani în urmă față de data introducerii cererii de chemare în judecată, nu mai devreme de 25.06.2011 și până la data plății efective a drepturilor solicitate, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a chemat in judecata, in calitate de parată, P. B. (P. Comunei B.), care nu poate fi subiect de drept in prezenta cauza, nefiind îndeplinita condiția identității dintre parat si persoana obligata in raportul juridic dedus judecații.
In raport de dispozițiile legale incidente respectiv art. 77 din Legea nr. 215/2001 și art. 20 si art. 21 din același act normativ, doar Unitatea Administrativ - Teritoriala . Comunei B., ar putea sa stea in judecata in calitate de parată, având calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
Pe fondul cauzei, in situația in care instanța va respinge excepțiile invocate de subscrisa, pârâta a solicitat admiterea, in parte, a cererii de chemare in judecata pentru o perioada începând cu trei ani in urma fata de data introducerii cererii de chemare in judecata si nu mai devreme, respectiv de la 25-06-2011 si până la data plații efective a drepturilor solicitate, având in vedere data înregistrării cererii de chemare in judecata.
A arătat pârâta că, potrivit disp. art. 6 alin.4 din N.C.Civ. si art. 201 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind N.C.Civ., prescripțiile începute sub legea veche rămân guvernate de dispozițiile legale care le-au instituit.
Potrivit disp. art. 1 alin.2 din Decretul nr. 167/1958-privitor la prescripția extinctiva, act normativ ce se aplica, întrucât prescripția a început sa curgă înainte de . N.C.Civ., „Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.", astfel ca dreptul la acțiune privind dobânda legala care este un accesoriu al creanței principale, se naște odată cu dreptul la acțiune privind creanța principala.
Pe lângă principiul prescripției dreptului la acțiune privind un drept accesoriu odată cu prescripția dreptului la acțiune privind un drept principal, legea mai consacra si un alt principiu care guvernează efectele prescripției extinctive, si anume cel in virtutea căruia se stinge printr-o prescripție deosebita dreptul la acțiune privind fiecare prestație in cazul obligațiilor cu executare succesiva, principiu statuat prin disp. art. 12 din Decretul nr. 167/ 1958, privitor la prescripția extinctiva.
Având in vedere considerentele arătate, pârâta a arătat că se poate constata ca dreptul la acțiune al reclamantei este prescris pentru perioada anterioara datei de 25-06-2011, având in vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 24-06-2014.
De asemenea, a mai susținut pârâta că, sub aspect procedural, potrivit disp. art. 2513 N.C.Civ. :„ Prescripția poate fi opusa numai in prima instanța, prin întâmpinare sau, in lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecat la care părțile sunt legal citate".
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 N.C.P.Civ., Legea nr. 215/2001, Decretul-lege nr. 167/ 1958.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 05.11.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă, iar în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a arătat că înțelege să se judece cu Unitatea Administrativ-Teritorială ., și nu cu P. B., solicitând respingerea acestei excepții ca rămase fără obiect.
Prin același înscris, referitor la excepția prematurității, reclamanta a arătat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin acțiunea principală s-a solicitat ca drepturile bănești să fie actualizate cu indicele de inflație și repararea prejudiciului creat să fie integrală, ceea ce presupune acordarea dobânzii legale, pentru motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, pe fondul cauzei, s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, potrivit motivelor arătate în cererea introductivă.
În ședința publică din 11.11.2014, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Deliberând asupra excepției prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă, tribunalul urmează a o admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, trebuie parcursă obligatoriu procedura prealabilă, prin formularea plângerii adresate autorității publice care a emis actul atacat, unde petentul trebuie să își facă cunoscute pretențiile sale și motivele pentru care consideră că actul respectiv este nelegal.
În lipsa acestei plângeri prealabile, nu se poate soluționa pe fond cererea de chemare în judecată.
Atacarea unui act administrativ prin care s-a încălcat un drept sau un interes legitim al petentului, trebuie să fie precedată de formularea plângerii prealabile, plângere ce nu a fost formulată în cauza dedusă judecății.
Pentru aceste considerente, excepția prematurității acțiunii invocată de către pârâtă este fondată, urmând a fi admisă, iar cererea de chemare în judecată respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă.
Respinge cererea ca inadmisibilă formulată de reclamanta B. M., domiciliată în Fieni, ., ., ap. 10, ., cu domiciliul procesual ales în Fieni, .. ., ., în contradictoriu cu pârâta P. B., C.:_, cu sediul în comuna B., ., județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. P. L. N.
Red. PDC/NGL
4 ex. / 07.01.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 474/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 484/2014.... → |
|---|
