Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 676/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 676/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1043/283/2013
Dosar nr._ apel - plangere contraventionala
ROMÂNIA
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR.676
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – M. D.
Judecător –G. C.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă S.C. P. RO S.R.L., CUI:_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Cisnădie, ., județul Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 46/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., parter+., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimat, consilier juridic B. M. N., în baza delegației de reprezentare nr. 6795/04.06.2014, lipsă fiind reprezentantul apelantei-petente.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns .
procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că s-a depus la dosar cerere formulată de ITM Dâmbovița de înaintare a întâmpinării, după care:
Consilierul juridic B. M. N., pentru intimatul ITM Dâmbovița depune la doar confirmare de primire poștală cu care face dovada că întâmpinarea a fost comunicată apelantei petente.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat tribunalul, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului ca fiind de aproximativ 1 termen de judecată și în baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă .
Consilierul juridic B. M. N., pentru intimatul ITM Dâmbovița solicită respingerea, ca nefondat, a apelului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, pe care le susține pe scurt în sensul că petenta a recunoscut în mod direct săvârșirea contravenției, menționând că „cele trei contracte individuale de muncă nu erau semnate de salariați, lucru pe care nu îl contestăm”.
Așa cum a arătat, contractele de muncă nu erau de fapt semnate nici de salariați nici de angajator, deși în susținerea apelului s-a solicitat proba cu alte înscrisuri, în dovedirea unei situații contrare celei constatată organelor de control, nu au fost depuse alte înscrisuri. Nici motivele de apel cu privire la achitarea drepturilor salariale și contribuțiile aferente către bugetul de stat nu au fost dovedite, în speță fiind vorba despre persoane care au fost trimise la muncă în Germania fără a avea nici un înscris care să facă dovada raporturilor contractuale, sau a clauzelor negociate între părți.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 46/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ instanța a respins plângerea formulată de petenta S.C. P. RO S.R.L., împotriva procesului-verbal de contravenție DB nr._/21.05.2013, intimat fiind ITM Dâmbovița și a menținut procesul-verbal ca fiind legal și temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, petenta a fost sancționata cu amenda in cuantum de 30.000 lei in baza art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003- Codul Muncii- cu modificările si completările ulterioare, reținându-se in urma controlului efectuat în 15.05.2013, la sediul societății din P., județul Dâmbovița, că societatea a primit la lucru salariații Coseru C., Coseru F. și Marton L. I., pentru care a completat contractile de muncă, fără a fi semnate de nici una dintre părți.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat ca acesta îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr.2/2001 pentru încheierea sa valabila.
Petenta nu a invocat și nici instanța nu a identificat cauze de nulitate (absolută/relativă) care să afecteze legalitatea actului constatator și sancționator contestat.
Procesul-verbal este si temeinic, din probele administrate in cauza rezultând ca petenta a săvârșit contravenția ce i se impută.
Astfel, așa cum rezulta din contractele individuale de muncă salariații Marton L. I. (f.45-49) ; Coseru C. (f.50-54); Coseru F. (f.62-68), au început activitatea pe data de 25.02.2013, iar la data controlului din 15.05.2013, acestea nu erau semnate.
Prin plângerea formulată petenta nu contestă situația de fapt reținută de inspectorul de muncă.
F. de cele expuse mai sus instanța a constatat ca situația de fapt descrisa in procesul-verbal a fost in mod corect reținută de agentul instrumentator, întrucât in mod cert numiții Marton L. I., Coseru C. și Coseru F. au prestat activitate in beneficiul societății petente începând cu data de 25.02.2013, aceștia la data de 15.05.2013 nu aveau contractele de muncă semnate de nici una din părți așa cum prevede imperativ art.16 alin.1 din Codul muncii iar aceasta fapta constituie contravenție conform art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 republicata.
Instanța a mai constatat ca sancțiunea aplicata petentei – amenda in cuantumul minim prevăzut de actul normativ – 10.000 lei pentru fiecare persoană identificată ( în total 30.000 lei ) – este proporționala cu gravitatea abaterii, întrucât munca nedeclarata are efecte negative pentru persoanele care lucrează in astfel de condiții deoarece implica un loc de munca incert, fără posibilități de progres profesional si fără ca acestea sa poată beneficia de formele de protecție sociala recunoscute de lege, salariile încasate fiind mai mici decât cele de pe piața forței de munca, totodată consecințele muncii nedeclarate se reflecta negativ si in economie, prin distorsionarea mediului concurențial, întrucât angajatorii care utilizează la munca persoane fără a le încheia CIM au mai puține obligații financiare decât acei angajatori care respecta obligațiile legale – aspecte care justifica pe deplin aplicarea unei amenzi pentru o astfel de abatere.
Instanța a avut in vedere si perioada în care numiții Marton L. I., Coseru C. și Coseru F. au prestat activitate in beneficiul societății petente, o durată de 2 luni nefiind nesemnificativă și prin urmare, de natură a aprecia că sancțiunea avertismentului ar corespunde principiului proporționalității în raport cu fapta nelegală realizată de petentă.
Nici veniturile petentei nu reprezintă un criteriu în funcție de care se alege o sancțiune sau alta, fapta contravențională și gravitatea acesteia, fiind cele care trebuie sa prezinte relevantă, or valoarea socială protejată de codul muncii îl așează în prim plan pe cel care prestează activități fără a i se încheia un contract individual de muncă în formă scrisă.
Pentru motivele expuse mai sus, văzând ca procesul-verbal este temeinic si legal, instanța a respins plângerea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta petentă . solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a dispozițiilor sentinței civile nr. 46/20.01.2014, pentru nelegalitate și netemeinicie și, pe cale de consecință, reținând cauza spre rejudecare în fond, să se admită plângerea contravențională și să se înlocuiască sancțiunea amenzii cu avertismentul.
În motivele de apel, apelanta petentă a susținut că așa cum a arătat și în fața instanței de fond, contractele de muncă erau înregistrate în registrul general de evidență a salariaților și, potrivit tuturor înscrisurilor depuse la dosar, a efectuat toate demersurile necesare în vederea transmiterii acestuia la ITM Dâmbovița, conform prevederilor art.16 alin.2 din Codul Muncii, efectuând totodată și plata contribuțiilor sociale pentru cei trei salariați, precum și a drepturilor salariale cuvenite acestora.
Apelanta petentă susține că lipsa semnăturii pe contractul individual de muncă nu echivalează cu lipsa consimțământului, din moment ce un contract individual de muncă se execută, iar părțile își îndeplinesc fiecare drepturile de obligațiile asumate.
La data de 17.10.2014 intimatul ITM Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefundat a apelului, susținând că instanța de fond a reținut corect că petenta nu a contestat situația de fapt reținută, astfel că sancțiunea contestată a fost aplicată pentru fapta petentei de a primi la muncă 3 persoane cu încălcarea obligațiilor impuse de art. 16 alin.1 din Legea 53/2003.
Intimatul contrazice susținerile apelantei petente referitoare la faptul că lipsa semnăturii pe contractul individual de muncă nu echivalează cu lipsa consimțământului și susține că un lucrător căruia nu i s-a prezentat un contract de muncă în formă scrisă, în care să fie inserate drepturile și obligațiile angajatorului, este pus în imposibilitatea de a cunoaște și respectiv de a dovedi și valorifica clauzele din contractul de muncă.
În opinia intimatului, argumentele invocate în apel nu fac dovada contrară constatărilor organului de control și nici nu constituie circumstanțe atenuante ale răspunderii contravenționale, întrucât potrivit art.21 alin3 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social, instanța de fond reținând în mod corect că încheierea ulterioară a contractului de muncă, ori plata ulterioară a contribuțiilor sociale pentru cei trei lucrători, nu pot reprezenta împrejurări excepționale ce ar putea conduce la diminuarea gradului de pericol social.
Apelanta petentă . nu a formulat răspuns la întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat susținerile din motivele de apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, petenta a fost sancționata cu amenda in cuantum de 30.000 lei in baza art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003- Codul Muncii- cu modificările si completările ulterioare, reținându-se in urma controlului efectuat în 15.05.2013, la sediul societății din P., județul Dâmbovița, că societatea a primit la lucru salariații Coseru C., Coseru F. și Marton L. I., pentru care a completat contractile de muncă, fără a fi semnate de nici una dintre părți.
Prin sentința civilă nr. 46/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.C. P. RO S.R.L., împotriva procesului-verbal de contravenție DB nr._/21.05.2013, intimat fiind ITM Dâmbovița și a menținut procesul-verbal ca fiind legal și temeinic.
În mod corect, a reținut instanța de fond ca situația de fapt descrisă in procesul-verbal a fost corespunzător reținută de către agentul instrumentator, anume că numiții Marton L. I., Coseru C. și Coseru F. au prestat activitate in beneficiul societății petente începând cu data de 25.02.2013, aceștia la data de 15.05.2013 nu aveau contractele de muncă semnate de nici una din părți așa cum prevede imperativ art.16 alin.1 din Codul muncii iar aceasta fapta constituie contravenție conform art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 republicata.
Astfel, conform contractelor individuale de muncă ale salariaților Marton L. I. Coseru C., Coseru F., aceștia au început activitatea pe data de 25.02.2013, iar la data controlului din 15.05.2013, acestea nu erau semnate.
Pentru aceste considerente, având în vedere și disp. art.480 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța va dispune respingerea apelului declarat de apelanta-petentă S.C. P. RO S.R.L., CUI:_, împotriva sentinței civile nr. 46/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-petentă S.C. P. RO S.R.L., CUI:_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Cisnădie, ., județul Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 46/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., parter+..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2014.
Președinte,Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. DM.
Tehnored AB/DM
Ex 4ex/ 8.01.2015
Dosar nr._
Judecătoria P.
Judecator fond – M. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 514/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 213/2014. Tribunalul... → |
|---|
